2,756 matches
-
într-un "el": Atunci cînd El devine din nou un Eu, acesta poate, desigur, să nu mai fie "Eul" vechi, care trăiește, naiv, limitat și obtuz. Trebuie să fie un "Eu" nou, ficționalizat, eliberat în mod artificial de limitările sale autobiografice"191. În această transformare dublă a "eului" auctorial subiectiv din romanul la persoana întîi, Spielhagen a văzut fuziunea "obiectivului cu subiectivul" în sensul pe care îl dă Schiller acestor termeni. Pentru Spielhagen și pentru mulți dintre contemporanii săi, această fuziune
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trecutului protagonistului care începe să povestească el însuși. Acesta semnalează o legătură existențială între experiența protagonistului și procesul narativ, între eul care trăiește și cel narator 218. Într-o narațiune auctorială o caracterizare similară a naratorului ar rămîne o înfloritură autobiografică ce ar indica un gol. În romanul Tristram Shandy, starea fizică și corporalitatea eului narator chiar devin teme centrale ale narațiunii. Astfel, Tristram Shandy ar putea fi descris ca o încercare a naratorului întrupat de a duce la bun sfîrșit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
punctul de vedere al "cunoscătorului" (al subiectului percepției) și acela al "povestitorului"262 este alt aspect important al narațiunii implicat în problema perspectivei. Această distincție prezintă rareori dificultăți în relație cu o perspectivă internă, întrucît este aplicabilă doar formei cvasi- autobiografice a narațiunii la persoana întîi. În acest caz, este echivalentă cu distincția dintre eul narator ("povestitorul") și eul care trăiește ("cunoscătorul"). Este adesea mai dificil, totuși, să trasăm o linie de demarcație între cei doi într-o narațiune dominată de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lupte, lor le datorez credința că bieții copii s-au născut cu toții culcați pe spate și cu mîinile înfundate în buzunarele pantalonilor și că nu și-au scos mîinile din buzunare cît timp au trăit 366. În narațiunea tradițională, aproape autobiografică, nu apare problema identității. Inovația din romanele moderne la persoana întîi începe în acest punct și identitatea personajului la persoana întîi devine problematică. Astăzi începutul provocator al lui Max Frisch din romanul Eu nu sînt Stiller poate fi deja descris
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
marcată personal și fizic în lumea ficțională 469. Astfel, acesta se apropie de următorul nivel al corporalizării naratorului la persoana întîi, acela al naratorului la persoana întîi periferic. Acest tip de narator se distinge de naratorul la persoana întîi aproape autobiografic din faza ce urmează pe cercul tipologic, în primul rînd prin poziția sa în relație cu întîmplările narate. El este localizat la periferia întîmplărilor narate și rolul său este acela al unui observator, al unui martor, biograf, cronicar, dar nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajului principal, biograful acestuia etc. În toate aceste cazuri, naratorul însuși nu se află în centrul evenimentelor, ci la periferia acestora. Din această cauză, îl voi numi narator la persoana întîi periferic, distingîndu-l prin urmare de naratorul la persoana întîi autobiografic, care este în același timp personaj principal, aflîndu-se în centrul acțiunii, și narator. Cea mai importantă funcție a naratorului periferic la persoana întîi este intermedierea sau subiectivizarea evenimentelor narate. Semnificația reală a narațiunii nu se află în natura personajului principal
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
astfel de circumstanțe, medialitatea acestei situații narative particulare este suprimată aproape complet. Tehnica în discuție are ca rezultat o impresie a prezentării scenice directe și cititorul îl pierde din vedere pe narator. Același fenomen poate fi observat, desigur, în narațiunile autobiografice la persoana întîi sau în situațiile narative auctoriale. Într-o narațiune cu un narator la persoana întîi periferic acesta dobîndește o semnificație specială, din moment ce părțile relatate de narator contrastează adesea cu părțile prezentate direct. În cuvintele lui Viswanathan: În timp ce subiectivitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lungi de dialog și a prezentării scenice de sub restricția inerentă în această situație narativă și schimbarea stilului narativ, pot fi considerate o auctorializare a naratorului la persoana întîi periferic, fenomen care, în plus, poate fi observat ocazional și la naratorul autobiografic la persoana întîi. Această auctorializare a naratorului la persoana întîi oferă, într-un sens, un corespondent al reflectorizării naratorului auctorial. Ceea ce ambele fenomene au în comun pare să fie o luptă pentru echilibru între competența personală și cea auctorială. Particularitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
două faze sau aspecte ale eului. În Moby Dick, Tristram Shandy și Lecția de germană al lui Lenz, atenția cititorului este atrasă mai mult de eul narator decît de cel care trăiește. În romanul clasic la persoana întîi cu formă autobiografică, relațiile sînt echilibrate. Eul care trăiește pretinde partea cea mai mare a narațiunii, dar, din cauza prezenței continue a eului narator și a importanței comentariilor lui, apare un echilibru între cele două ipostaze ale eului, așa cum se întîmplă în Moll Flanders
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Thackeray at Work, Londra, 1974, 66 ș.u. 238 Vezi John Loofbourow, Thackeray and the Form of Fiction, Princeton, 1964, 119. 239 Vezi W. Iser, Der implizite Leser, München, 1976, 206 ș.u. 240 Ibid., 206-207. 241 Detașarea unui eu autobiografic de stadiile anterioare ale trecutului vieții sale este, de asemenea, una dintre cele două explicații ale lui Philippe Lejeune pentru autobiografia la persoana a treia. Cealaltă explicație se referă la așa-numitele "ficțiuni fictive", în care eul autobiografic este transferat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unui eu autobiografic de stadiile anterioare ale trecutului vieții sale este, de asemenea, una dintre cele două explicații ale lui Philippe Lejeune pentru autobiografia la persoana a treia. Cealaltă explicație se referă la așa-numitele "ficțiuni fictive", în care eul autobiografic este transferat altei persoane, din al cărui punct de vedere se privește pe sine, cum se întîmplă, de plidă, în opera lui Gertrude Stein, Autobiography of Alice B. Toklas. Vezi "Autobiography in the Third Person", New Literary History 9, (1977
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vechii greci Mircea Agabrian, Sociologie generală Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot, Călătorie în marea burghezie Flaviu Călin Rus, Relații publice și publicitate. Metode și instrumente John Wilson, Să înțelegem jurnalismul Andrew Goodwin, Garry Whannel, Televiziunea pe înțelesul tuturor Ticu Constantin, Memoria autobiografică Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme, Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii Corcuff Philippe, Noile sociologii. Construcții ale realității sociale Ștefan Boncu, Procese interpersonale Gheorghe Drăgan, Modele culturale comparate Philippe Breton, Manipularea cuvîntului Mucchielli, Jean-Antoine Corbalan, Valérie Ferandez, Teoria proceselor de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a naturii, ei cred că asemenea zeilor aș putea prin minuni să înlătur suferințele și să le dau fericire, pe când eu nu sunt decât un om ca toți ceilalți!....." ANDREEA MAJOCCHI a fost cunoscut mai ales prin cele două romane autobiografice: "Viața de chirurg" (1936) și "În serviciul bisturiului" (1939). Intern de obstetrică și ginecologie, se consacră chirurgiei generale, pe care o va practica 35 de ani. Opera sa reprezintă adevărate eseuri care tratează aspecte diverse de practică chirurgicală. Suedezul AXEL
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
la Paris și a practicat psihiatria la Paris și la Roma, apoi a renunțat pierzându-și vederea. S-a stabilit în insula Capri, unde a scris "Cartea da la San Michele", care l-a făcut celebru (1929). Este un roman autobiografic, ce cuprinde două categorii de relatări, confesiuni profesionale și impresii privind frumusețea insulei unde și-a trăit ultima parte a vieții. FRANÇOIS RABELAIS (1495-1553). Medicina a influențat în mod fericit creația literară a lui Rabelais, scriitor a cărui operă reprezintă
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cel mai bine ilustrată în roman, genul literar preferat de medicii scriitori, iar evidența, faptul că romanele scriitorilor medici se numără printre cele mai citite. GEOGE TOBIAS SMOLLET (1721-1771) Romanul "Aventurile lui Roderick Random" este marele succes, în multe privințe autobiografic, conceput după modelul picaresc a lui Gil Blas (Lesage). Acest roman îi va permite să ocupe un loc în galeria clasicilor literaturii engleze. Împreună cu "Aventurile lui Peregrine Pickle" constituie argumentarea operei lui Smollet ca precursor al marilor realiști englezi Dickens
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cu 100 de ani înainte, lucrase și John Keats. Practica sa medicală este transcrisă aproape fidel în primul său roman (eroina moare în urma unei manevre abortive). Maugham devine un scriitor consacrat o dată cu publicarea romanului "Robii", în mare măsură o operă autobiografică. A scris numeroase piese de teatru, romane, nuvele, povestiri. Spre deosebire de Cehov, care făcuse din respectarea adevărului o profesiune de credință, Maugham aluneca frecvent în ficțiune și senzațional. Ca și Cronin, este unul din marii prozatori contemporani proveniți din rândul medicilor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
consumistă și s-a depărtat de rădăcina culturală și religioasă, ca urmare a perioadei de bunăstare prelungită și a show-urilor de televiziune. Președintele Obama a fost văzut de către mulți drept o dovadă vie a existenței "visului american"; o carte autobiografică a sa se revendică, încă din titlu, de la acest filon, promițând o "recuperare" a visului american: The Audacity of Hope. Thoughts on Reclaming the American Dream. În contextul informațiilor cu privire la "bonusurile obscene" după cum se exprima însuși președintele Obama obținute de
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
în vedere faptul că Platon însuși nu ar fi fost străin de a fi aderat la asemenea teorii înaintea Banchetului. O degrabă concluzie poate sugera că e mai mult în această succesiune decât un exercițiu retoric dublat de o recapitulare autobiografică. Primele două ipoteze sunt, într-un fel, clasice. O a treia ipoteză este formulată în felul următor: „dacă iubirea este locul iluziei și al mistificării necesare, putem să considerăm că, de fapt, conținutul primelor cinci discursuri reprezintă deja o știință
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a apelat la evaluări experte. (Din acel moment comisiile de evaluare expertă au fost mereu invocate și Institutul de evaluare și cercetare a personalității a recurs frecvent la ele prin aportul lui Barron, Helson și MacKinnon.) Prezentarea sistematică a informațiilor autobiografice și socioculturale - utilizând numeroase simboluri - pe baza cărora Cox și alți psihologi au evaluat coeficientele de inteligență și caracteristicile perioadei de dezvoltare din copilărie reprezintă o altă îmbunătățire a studiului lui Galton. Astfel, subiecții nu au mai fost reduși la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
detalii în A.I. Miller, 1996). Acest volum este, de asemenea, un punct bun de pornire pentru a contempla studiile analitice ale lui Holmes despre Bernard, Lavoisier și Krebs. O altă ediție specială a revistei Journal of Creativity Research conține textele autobiografice a cinci laureați Nobel și ale altor specialiști în biomedicină (vezi detalii în O’Reilly și Holmes, 1994). Ca membru participant la simpozionul la care au fost prezentate lucrările menționate, Gruber era de părere că procesul de inovație și descoperire
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
despre romanciera britanică Dorothy Richardson de Wallace (1989b) constituie un exemplu captivant de sesizare a interferenței cadrelor temporale în care a activat creatorul. În cazul lui Richardson, este vorba despre secvențialitatea decadelor vieții ei, așa cum o evocă în romanul său autobiografic; perioadele în care scriitoarea a compus un roman au fost mai lungi. În ambele domenii există alte evenimente care au influențat cadrul temporal. Aspectul 6: Creația semnificativă și domeniile de întreprindere a activității După cum am evidențiat deja, obiectivul general se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a evoluției procesului global de muncă de-a lungul anilor sau deceniilor de viață activă și, în al doilea rând, de a servi drept contrapunct pentru enunțurile detaliate și hermeneutice obținute din textele studiate, precum notițe personale, comentarii critice, descrieri autobiografice, corespondență sau produse creative. Ilustrarea sistemului de activități reprezintă o sarcină executabilă din „exteriorul” cazului (vezi secțiunea următoare, „Rolurile cercetătorului”). Ea ne permite să surprindem dezvoltarea activităților de muncă ale individului creativ în decursul vieții sub forma unei fotografii panoramice
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Petre Râmneanțu venea dintr-o familie de țărani din satul bănățean Gaiu Mare. Experiențele lor urbane, În Viena, București sau Cluj, au fost, probabil, foarte mult influențate de amintirea anilor copilăriei petrecuți la sat, așa cum demonstrează pagini ample din scrierile autobiografice ale ambilor autori 35. Adepții eugeniei au integrat Însă această viziune nostalgică Într-o perspectivă mult mai agresivă și mai pragmatică decât alți contemporani, printre care Nichifor Crainic. Mișcarea eugenistă nu Își propunea să mențină intactă energia umană a satelor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și cu dietetica, cu poștalioanele și cu prostituatele, cu Roma și cu ciuma, cu vrăjitoarele, medicii și focul din șeminee - ceea ce denumește el cu o expresie devenită celebră odată cu Nicolas Bouvier: folosința lumii... Montaigne nu formulează nici o idee fără experiența autobiografică care o suscită și o solicită, niciodată ca teoretician și întotdeauna ca practician al lumii: acolo unde toți filosofii procedează ca niște autobiografi - ideile nu cad din cer! - el practică politețea față de cititor și povestește de unde-i vin ideile, care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu viața sa. Ei gîndesc dar nu trăiesc? Montaigne gândește și trăiește. Idealiști contra nominaliști, confruntarea este mereu de actualitate. 24. Un hapax existențial. în această ordine de idei, convertirea hedonistă a lui Montaigne se revelează în lumina unui eveniment autobiografic. El părăsește lumea mondenă pentru a se întoarce la lumea din turnul său - cărțile lui de citit, cartea lui de scris, strămoșii săi adevărați: contemporanii săi romanii - pentru că a experimentat cu întreaga lui ființă, a trăit o experiență irepetabilă - hapaxul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]