2,138 matches
-
Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare pe cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de subiectul chestionat, decis să-i completeze oral, telefonic, printr-o avalanșă de scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oricare altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le distrugă. Însă porunca de a-l ucide pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gravată pe tăblițe de bronz în capitalele tuturor provinciilor imperiului. — Din Hiberia până în Armenia, de la Augusta Treverorum până la Alexandria, porunca a fost îndeplinită, zise Iginus, deschizând cu grijă codexul. Gajus începu să citească și fu fascinat încă de la primul rând. Autobiografia destinată marmurei și pietrei începea grandios: „La vârsta de nouăsprezece ani... din proprie inițiativă și pe cheltuiala mea, am strâns o armată și am eliberat Statul de cei care îl oprimau... exercitum privato consilio et privata impensa comparavi“. Nouăsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
baltă enormă pe marmură. Pe masă se afla un bilet scurt: „Părăsesc această viață, care mi-a devenit de nesuportat“. Mama În zilele acelea Gajus împlini douăzeci și unu de ani, dar nimeni nu-și aduse aminte de asta. Se gândi că autobiografia lui Augustus începea ca o întâlnire: „La vârsta de nouăsprezece ani...“ Iar noaptea, în liniștea de pe insulă, se simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puternic figurativul iernilor - compun o metaforă deja suficient de intrigantă. Mottoul din Enigma Otiliei despre cinema, despre un film povestit se referă doar la una din dimensiunile formei romanești. Acum nu mai rămîne decît să Începem. Iată primele fraze: „PIERDUT AUTOBIOGRAFIE. EI, ȘI ?... O DECLAR NULĂ. Și vîntul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezînduse moartă pe caldarîm. Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apar și alte, multe, puzderie de imagini ale lumii, indicînd indirect tema operei: viața fermecătoare și mizeră sub povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt personaje, ci entități ca Autobiografia, Memoria-Trăirea, Existența-Destin, Timpul istoric și timpul subiectiv, „Epoca de aur”. Și totul, În biplanul realității și imaginarului. Autobiografia ca erou convențional al romanului constituie un strat dinstinct al operei, fragmentele sale Încadrîndu-se În fiecare fază a desfășurării epice În textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
povara dictaturii staliniste, „socialiste” și „comuniste” a(le) lui Gheorghiu Dej și Ceaușescu. Eroii romanului, aparent, nu sunt personaje, ci entități ca Autobiografia, Memoria-Trăirea, Existența-Destin, Timpul istoric și timpul subiectiv, „Epoca de aur”. Și totul, În biplanul realității și imaginarului. Autobiografia ca erou convențional al romanului constituie un strat dinstinct al operei, fragmentele sale Încadrîndu-se În fiecare fază a desfășurării epice În textul de bază al imaginarului. CV-ul prezentat la primirea În UTM sau la angajare, este Înșirat treptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o mare forță expresivă, eroul, celelalte personaje, lumea-realitatea istorică, viața fermecătoare și mizeră, perisabilă, sub vremi, și totuși Încărcată cu valorile sale eterne. Instanța narativă este dublă. În stratul superficial se vorbește despre eroul la persoana a treia; dacă În autobiografia „pierdută” stă scris: „Am urmat clasele primare...”, În stratul imagistic se spune: „Este În clasa a doua și primește cadouri...”. Prin această modalitate se obține constituirea obiectivă și expresivă a caracterului și destinului eroului, se determină statutul lui psihologic, spiritual-filosofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spune: „Este În clasa a doua și primește cadouri...”. Prin această modalitate se obține constituirea obiectivă și expresivă a caracterului și destinului eroului, se determină statutul lui psihologic, spiritual-filosofic și social. Parcă din subterană, apare epicul, istoria romanescă În haina autobiografiei povestite de naratorul impersonal, dar văzută cu ochii eroului. Picăm În plină iarnă, lîngă soba de teracotă albastră, cu lemne. Și Încă o iarnă, și Încă una. „Cu pomul de iarnă pe furiș”. „Undeva, departe, se ascute lupta de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
amestecate cu praful galben, rozaliu, rozaliu. HÎrtii nefolositoare, uzate, nefericite, necitite. Manucrise. Bilete de tramvai. Chitanțe. Ce or fi fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu el Începe și cu el se termină romanul: „Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fost. În sala radiodifuziunii corul de copii cîntă „Republica măreața vatră”. TU În cor. Omul de pe stradă e un străin...” Motivul autobiografiei, recurent În toată operă, este unul de reper, cu el Începe și cu el se termină romanul: „Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vîntul ridică ușor peste asfalt ziarul ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. CÎte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din vreun plop, așezîndu-se moartă pe caldarîm. Arsă de vară. Moartea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Petru Maier-Bianu este greu de definit sau de Încadrat Într-o singură direcție a literaturii române sau universale. El este și roman textualist, și proza optzecistă, și operă de realism fantastic sau magic, și roman cinematografic imaginar. Este și autobiografie, și memorialistică, adică Petru Maier-Bianu În totalitate. Și Înainte de toate, este o carte despre viață și fericire, despre dramele și tragediile mizerabilei, sfîșietoarei epoci. O carte cu rădăcini mai vechi În proza lui Mircea Eliade de exemplu, cu splinul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
geamul. Ce-i asta, ce Înseamnă asta? Întreabă iritat moș Costache. Asta e la cinematograf? Așa e! răspunse naiv Titi. Dacă e așa, e urât! Constată bătrânul și nu vru să mai asculte. G. CĂLINESCU, Enigma Otiliei Partea Întâi Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai Își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Începu să desprindă carnea caldă a cotletelor de pe pielița coastelor. Fericirea! Ce este fericirea?! „Știți”, ar trebui să faceți niște „completări” la fișa dumneavoastră personală de cadre, câteva lucruri sunt neclare, sau cel mai bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
perioada dintre cel de-al VIII-lea Congres și Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român. Întreaga asistență, În picioare, ovaționează Îndelung, răsună urale. Cum ar fi să stea așa o sută de ani? Ca În Războiul ăla. Pierdut autobiografie. O declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Era la Începutul lunii noiembrie. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm... Tocmai Își cumpărase o lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fac „munci agricole” la porumb, ca anul trecut, când Ceaușescu Îți făcea cu mâna din balconul Casei Albe și de la Cascada Niagara, anul ăsta „muncile agricole” se fac „la cartofi”, iar colegii Îți fac o primire călduroasă ca dintr-o autobiografie și sortează cartofii alături de tine. Viitori actori, regizori, critici de film și teatru, cică e unul care ar fi nepotul lui Eugen Ionescu sau cam așa ceva... Ăla cu Rinocerii de la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej. În prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
socotiți câți ani aveți. Apoi gândiți-vă la anul 2000. Gândiți-vă la familia voastră, la cei din jur, gândiți-vă cu drag, fiți fericiți. În ceea ce mă privește, ai mei au Început să moară Înainte de a mă naște. Pierdut autobiografie, o declar nulă... Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca pe o nălucă. Era la mijlocul lunii iulie 1992. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic, din câte un plop, așezând-se moartă pe caldarâm. Arsă de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Niebla, edición de M. J. Valdés, 20a edición, Madrid, Cátedra, Letras Hispánicas, 2005 (excelentă ediție critică); San Manuel Bueno, mártir. Cómo se hace una novela, presentación de Paulino Garagorri, Madrid, Alianza Editorial, 1974; Miguel de Unamuno, Obras completas, tomo X. Autobiografia y recuerdos personales, prólogo, edicióny notas de Manuel García Blanco, Madrid, Afrodisio Aguado, 1958 (Cómo se hace una novela, pp. 825-923); Mercure de France, iunie 1926, tome CLXXXVIII, Paris, 1926, pp. 5-39. S.M. Unamuno și drumul prin ceața luminii Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Hendaye, din 27 iunie 1927). „Orice roman, orice operă de ficțiune, orice poem - spune Unamuno -, când e viu, este autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși.“ E deci, pe lângă o autobiografie romanescă, o căutare în profunzime, pentru care terminologia literară curentă nu mai era de ajuns: romanul, sau, în spaniolă, novela, nu mai vizează construcții sau reconstrucții obiective, ci investigații în lăuntrul nu doar al personajului ca ființă psihologică, ci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-aici. Există biografia și istoria universală a unui personaj oarecare, fie ale celor așa-numite istorice sau ale celor literare sau fictive. Mi-a venit o clipă ideea să-l pun pe Augusto al meu să-și scrie o autobiografie în care să mă corecteze și să relateze cum s-a visat el însuși pe sine. Și să dau astfel acestei narațiuni două concluzii diferite - poate pe două coloane - ca să aleagă cititorul. Dar cititorul nu acceptă așa ceva, nu admite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și 1876. Dar a face comentarii înseamnă a face istorie. După cum a povesti cum se face un roman înseamnă a-l face. E oare viața oricăruia dintre noi mai mult decât un roman? Există vreun roman mai romanesc decât o autobiografie? Vreau să trec repede peste afirmația lui Cassou că eu aș fi poet de circumstanță - la fel e și Dumnezeu - și peste comentariul lui cum că poezia mea e „oratorică, dură, robustă și romantică“. Am citit de curând ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sagriu (La Peau de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de chagrin), a lui Balzac, al cărei subiect îl cunoșteam și pe care am devorat-o într-o anxietate crescândă, aici, în Paris și în exil, să mă apuc de un roman care avea să fie o autobiografie. Oare nu autobiografii sunt însă toate romanele care se înveșnicesc și dăinuie înveșnicindu-i și făcându-i să dăinuie pe autorii lor și pe antagoniștii acestora? În aceste zile de la jumătatea lui iulie - ieri a fost 14 iulie - am citit eternele scrisori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]