1,607 matches
-
redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că etajele de sus ale băncii în fața cărora eu, în fotografia alb-negru, sunt departe de mine, dar totuși recognoscibil, nu erau încă pregătite să-și primească salariații, fiind marcate de urme de incendiu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drumuri, îmi ofeream din când în când, deși eram obligat la economii, câte o înghețată de lămâie, alergam cu pas ușor pe scara spaniolă în sus, îi permiteam surorii mele să mă fotografieze cu pălărie de paie, pentru ca un nou autoportret să-mi poată atesta prezența, restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învățaserăm încă să fim. Gemenii zbierau individual sau simultan, la care cel de acum înainte tată și-a lăsat după cea de-a treizecea sa zi de naștere o mustață pe oală, ceea ce în decursul anilor a avut drept urmare multe autoportrete, desenate în creion, gravate cu acid pe plăci de cupru, tipărite cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
peisagistică, o umbră de culoare. Pe 7 ianuarie, la patru și paisprezece a.m., sobru travestit În indian bolivian, am luat Panamericanul la Mococo, fentându-mi cu abilitate - chestiune de savoir faire, dragă prietene - urmăritorii nătângi și numeroși. Împărțirea cu generozitate a autoportretelor mele cu autograf a izbutit să domolească, dar nu și să stârpească, neîncrederea controlorilor din expres. Mi-au pus la dispoziție un compartiment, pe care m-am resemnat să-l Împart cu un necunoscut ce avea o Înfățișare vădit israelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar aici două brațe. Nu are cap, așa că probabil capul vietății este situat În interiorul trunchiului. Nu se poate să nu observi asta, Norman. — Ted... — De data asta, Harry a ratat complet esențialul! Mesajul nu e doar un desen, e un autoportret. — Ted... Ted se așeză la loc. Oftă. — Ai să-mi spui că exagerez. — Nu vreau să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc. — La dracu'! strigă Ted, aruncând hârtiile Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să le văd vreodată, ghepardul tinereții alergînd În cercuri tot mai mici și pierzîndu-și dinții În sens invers acelor de ceasornic din Jurnalul lui Gide citit la Pietroșița printre gușați, Van Gogh care m-a ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În ’82, Mașa, de care m-am Îndrăgostit la cutremurul din ’77 și-am continuat să mă Îndrăgostesc În sala de disecție unde-i puneam cîte unui cadavru mai trist un chiștoc aprins În gura fără buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lui Petru Stoianov, Proporții I pentru flaut solo (Alexandru Hanganu) a readus în prim plan puritatea sunetului și transparența delicată, edenică, a culorii timbrale, creionând cu nostalgie și sensibilitate poetică, fără tehnici instrumentale sofisticate, dar pe suprafețe extinse, un Autoportret pe o frunză de toamnă (subtitlul partiturii, ca ”pretext poetic de Nichita Stănescu”). Vladimir Scolnic a mizat din nou pe contraste în piesa pentru vioară, violoncel și pian intitulată postmodern, Old, New Games (Raluca Florescu, Viorica Nagy, Andrei Podlacha - p.a.
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
Răspunde-mi, Doamne, dacă poți), încheind cu 200 (Apocalipsă). Sunt variațiuni pe temele anterioare, despre „bucuria de a fi plâns”, mărturisind acceptarea condiției umane în fața lucrării divine, în cântări despre suflet, pustiire, rugăciune, moarte. Poet evlavios, V. realizează un amplu autoportret al „paznicului de bunătăți” care „nu s-a înfruptat din ele”: „Doamne, nu mai știm drumul de întoarcere/ Ne-am îndepărtat prea mult de țărm/ Și acum ne obosește lumina farului/ Că nu mai vedem Portul...”. SCRIERI: De vorbă cu
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
BV (9. IV.2002). LITERATURĂ (varianta electronică a unor texte, în majoritate tipărite anterior): Agopian, Șt., Fric, Iași, Polirom, 2003. Antonesei, L., Despre dragoste. Anatomia unui sentiment, LiterNet, 2004. Baiski, D., Luna și tramvaiul 5, Timișoara, Marineasa, 1999. Blandiana, A., Autoportret cu palimpsest, București, Eminescu, 1986. Blandiana, A., Calitatea de martor, București, Cartea Românească, 1970. Blandiana, A., Coridoare de oglinzi, LiterNet, 2003. Blandiana, A., Geniul de a fi, București - Chișinău, Litera, 2002. Bucurenci, D., RealK (fragmente), Iași, Polirom, 2004. Bufnilă, Ov.
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
O samă de cuvinte, Chișinău, Litera, 1997. Negruzzi, C., Negru pe alb, București, Editura tineretului, 1967. NODEX. OC. Odobescu, Al., Scene istorice, București, Minerva, 1973. Palade, C., Drept civil. Obligația civilă. Introducere, Târgu-Mureș, Universitatea "Petru Maior" Târgu-Mureș, 2002. Paler, O. Autoportret într-o oglindă spartă, București, Albatros, 2004. Paraschivescu, R., Ghidul nesimțitului, București, Humanitas, 2006. Philippide, Al., 1928, Originea românilor. II. Ce spun limbile română și albaneză, Iași, Tipografia "Viața românească". Pleșu, A., Jurnalul de la Tescani, ed. a II-a, București
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
patru categorii: texte artistice, texte estetico-filozofice, texte științifice. Textele de presă au fost considerate reprezentative (în totalitate) pentru categoria textelor praxiologice 7. Categoriile sunt ilustrate prin următoarele texte 8: 1. Texte artistice (TxA): Șt. Agopian, Fric (Agopian F); Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest (Blandiana AP); Ana Blandiana, Calitatea de martor (Blandiana CM); Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă (Liiceanu UI); Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile (Cărtărescu DIF), Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă (Cărtărescu OAS); Gabriel Liiceanu, Despre limită (Liiceanu DL), Gabriel Liiceanu, Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
afirmativ se utilizează - de regulă - varianta nu numai că... ci: Ajunse la ea, lucrările nu numai că nu au zidit-o, ci i-au finisat cu grijă canaturile din care scoseseră scândurile vechi și putrede ce o urâțeau (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) filozoful nu numai că nu face abstracție de condiția apartenenței sale la natura obiectului pus în joc, ci, dimpotrivă, acceptă ambivalența subiect-obiect proprie disciplinelor umaniste în absoluta ei indistincție (G. Liiceanu, Tragicul) Varianta nu numai că..., dar relaționează
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
nu numai că nu fusese distrus de nici un cataclism, de nici un război și de nici un progres, dar nimeni nu avusese ideea să-i schimbe destinația și rostul, nimeni nu-l împiedicase să-și urmeze pur și simplu destinul (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) dar critica nu poate exista fără literatură, critica îi opune încăpățânata demonstrație a criticii care poate exista prin critică, a criticii care scrie despre critică, a criticii care nu numai că nu respectă literatura, dar nici nu o
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
GALR I: 648; 652−653 și GALR II: 768 13 Că este conector în contexte de felul: am învățat nu numai că iernii nu i te poți împotrivi, ci și că întotdeauna vine în cele din urmă primăvara (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest); Pentru acea comunitate protocreștină era, prin urmare, de la sine înțeles nu numai că Petru avea un înger, dar și că îngerul acela îi semăna până la identitate. (A. Pleșu, Despre îngeri); A devenit limpede pentru toata lumea nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
plurilingv, funcționar iscusit și intermediar priceput levantinul își apropriază, dramatic adesea, zonele de trecere sau de clivaj religios și cultural. Iată descrierea levantinului, antologic realizată de către Ivo Andri<5 în Cronică din Travnik. Confesiunea doctorului Cologna e, de fapt, un autoportret: "Asta-i soarta omului din Levant, căci el e la poussiere humaine, pulbere umană vânturată între Orient și Occident, care nu aparține nici unuia nici altuia, dar e călcată în picioare și de unul și de celălalt. Sunt oameni care știu
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
din mediul academic, din is- toria națională, chipuri ale membrilor propriei familii, actori, pictori sau înalte fețe bisericești. Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Regele Ferdinand și Regina Maria se regăsesc pe pân- zele sale, alături de Panaiteanu-Bardasare, ma- estrul său și autoportretele în care se reprezintă cu detașare obiectivă. Cu conștiinciozitate și adânc simț patriotic, artistul și-a onorat înda- toririle cetățenești cu o înaltă responsabilitate, fără a face diferențieri preferențiale între a fi pictor, profesor, director de Pinacotecă, restau- rator al
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
ordin plastic. Pentru Stahi, etalarea acestor obiecte și instrumente presupune oficierea unui act al cărui semnificație asemănătoare conține responsabilități celor perceptibile sacrale în „Priscomediile” sale când ne invită la meditații religioase. Prin fiecare natură moartă, Stahi realizează o secvență din autoportretul său de pictor, subliniind adâncimi ale gândurilor și trăirilor sale intime. Avem în față o pictură care fascinează privitorul înainte de toate prin „verismul „ei. Un prim contact vizual ne va impresiona prin exactitatea redării materiale a obiectelor care, alăturate, alcătuiesc
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
statut facultativ. 1 În stilul academic am grupat textele din revista Realitatea virtuală, Rețele de calculatoare, XtremePC, Revista Informatică, Manual de medicină internă și Codul penal. Pentru stilul beletristic am realizat inventarul pe baza textelor: Șt. Agopian, Fric, Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Ana Blandiana, Calitatea de martor, Dragoș Bucurenci, RealK, Nae Caranfil, Filantropica, Al. Călinescu, Interstiții, Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile?, Mircea Cărtărescu, Orbitor, Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Viorel Cristea, Totu-i în floare și ieri a fost la fel
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
prepozițiile menționate are statut de complement, atunci când este un constituent cerut de un termen indefinit sau de o marcă de gradare, ca în exemplele: fiecare din noi (A. Pleșu, Despre îngeri) unul dintre acele elemente misterioase și definitorii (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) cea mai fericită dintre călătoriile mele în străinătate (T. Octavian, Povestiri foarte scurte. Întâmplări interesante din viața lui Vasile B. Caiet cu subiecte) cel mai ales între toți scriitorii (www.estcomp.ro/eminescu) familia cea mai importantă printre
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
adjunct partitiv. Dintre exemplele din corpus ce conțin un adjunct partitiv marcat prin între sau printre, selectăm următoarele: Printre atât de gingașele statuete de Tanagra, una avea aripi mari de arhanghel, sâni de femeie, grei, și însemne virile (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) În perioada postplatonică, continuitatea subiectului este asigurată, între alții, de Filon din Alexandria (A. Pleșu, Despre îngeri) Printre elementele fondului intim-străin se află, desigur, libertatea, dar nu se află si iubirea de libertate (G. Liiceanu, Despre limită). Adjunctul
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
lucrurele sale (Codicele Voronețean); Să ia o parte de sfânta pâine și să o împarță în doauo (Liturghierul lui Coresi). 2 Corpusul utilizat în acest articol este preluat din CLRA și cuprinde următoarele texte: Andrei Pleșu, Despre îngeri, Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Cristian Tudor Popescu, Copiii fiarei, Mircea Cărtărescu, Orbitor, Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Gabriel Liiceanu, Despre limită, Horia Roman Patapievici, Zbor în bătaia săgeții: eseu asupra formării, Tudor Octavian, Povestiri foarte scurte. Întâmplări interesante din viața lui Vasile B.
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
Orizontul nostru estetic ar fi îngust dacă n-ar cuprinde în raza lui Iliada și Miorița, tragediile lui Shakespeare, poezia lui Eminescu și a lui Puskin, romanele lui Balzac și ale lui Dostoievschi, simfoniile lui Beethoven și Rapsodia lui Enescu, autoportretul lui Rembrandt și peisajele lui Andreescu. Năzuim să ne cunoaștem pe noi înșine prin operele de artă care ne exprimă gândurile, emoțiile, iluziile și speranțele. S-a spus că poezia, muzica, pictura, dansul sunt sortite să producă plăcere. Mi se
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
și altfel decât consacrată sau de provincie sau că nivelul valoric al unui centru artistic nu-l depășește întotdeauna pe acela considerat, dintr-un motiv sau altul, marginal. În acest fel, lucrarea oferă șanse ideii că în pictura românească portretul, autoportretul natura statică sau peisajul nu sunt încărcături categoriale finite, ci reprezintă câmpuri de structuri difuze și plurale care nuanțează, fiecare în felul lor, moduri de gândire despre individualitate și istorie. În aceste condiții, cercetarea se plasează în zone marginale, în
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
narațiuni, altele cvasi-narațiuni și altele nu sunt considerate nici una, nici alta. Sunt formulate întrebări despre prejudecățile care consideră că narațiunile trebuie înțelese ca artefacte exclusiv verbale, despre cum poate fi depășită tentația categorizărilor picturale consacrate și despre narativitatea din portrete, autoportrete, naturi statice sau peisaje. Mai toate întrebările acestei cercetări rămân însă, într-o anume măsură, deschise, pentru că orice discurs îndreptat spre un obiect narativ pictural îl află deja numit de altcineva, îl află deja evaluat, apreciat, controversat și înconjurat de
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]