1,280 matches
-
rememorându-și începuturile poetice, Cezar Baltag va reflecta în termeni dramatici la cedările de atunci: "A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot face auzită vocea.""239. 3.3.2. Duplicitate lingvistică Fără îndoială, unul dintre efectele nemiloase ale comunismului, manifestat, de asemenea, și asupra societății șaizeciste, era acela că tăia elanul cunoașterii, prin masacrarea culturii. Influența "grețos-malefică" (Alex Ștefănescu) a acestei ideologii tulbură și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Că vom mai fi în stare să ne naștem/ Din nou?/ Eu cred că suntem un popor vegetal-/ Cine-a văzut vreodată/ Un copac revoltându-se?"(Eu cred că suntem un popor vegetal) Voind cu orice preț a-și face auzită durerea, Ana Blandiana utilizează, în mod repetat, interogația retorică, urmată de afirmații concluzive de tipul : Eu cred că suntem un popor vegetal, celebră sintagmă, utilizată, ulterior, în multe caracterizări cu nuanță etnică. Pentru ca retorica să fie desăvârșită, autoarea alege, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se va auzi o muzică-zgomot, la maximă intensitate; pe un scaun de plastic stă Octav, citind un ziar; vine o femeie în vîrstă, îndoliată, îl bate pe umăr.) Femeia: (îi spune ceva lui Octav, dar e imposibil să se facă auzită; Octav se duce și scade presiunea sonoră.) Mă mir că nu surzești. Octav: Doamnă, face parte din tehnica atragerii clientului. Cu ce vă servim? Femeia: Lumînări aveți? Octav: Sigur. De care vreți? Avem așa: lumînări mari, lumînări mijlocii, lumînări mici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și voyeurisme-ul, și această confuzie alimentează teatrul și scopurile lui. Dar nu încape îndoială că un element comun, un dat imuabil le reunește pe toate trei: postura, care este aceeași - să vezi sau să auzi fără să fii văzut sau auzit. O postură ce pretinde îndeplinirea unei duble activități - camuflajul și dezvăluirea - și care asigură legătura dintre supraveghetor și supravegheat. Chiar dacă motivațiile diferă, procesul, același peste tot, organizează o constelație secretă, articulată grație unei practici și a tot ceea ce ea produce
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a se orienta spre subiecte melodramatice. Dacă la 1900 era de ajuns să pronunți (sau să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Rosetti, „în chestia limbii literare”, în Viața Romînească, 7, vol.26., nr.7, iul., 1912, p. 39. 7. Mircea Dem. Rădulescu, „Noapte de vară”, în Viața Romînească, 2, vol.24, nr.2, febr.1912, p. 202. 8. Punct de vedere auzit, cu ani în urmă, la profesorul Ion Rotaru. 9. O mărturie în acest sens e poemul „Un credincios barbar”, de Mihail Săulescu: „Un credincios barbar s-a sinucis în mine!/ Desperat de golul credinții-ntîrziate,/ în nu știu care templu de piatră în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
programul serbărilor școlare (chiar dacă după 1935 a figurat în manuale). La multe din acestea a participat și Agatha, soția sa. Nu se poate ca la întoarcerea acasă să nu-i fi făcut scurte dări de seamă asupra celor văzute și auzite. Ce cuprindeau de obicei programele serbărilor? O conferință, apoi cîntece, monoloage, recitări, însă mereu din alții: Vlahuță („Din prag...”), Coșbuc („Mama”, „Cetatea Neamțului”, „Calul dracului”), Goga („Rugăciune”, „Noi”, „Oltul”), Victor Eftimiu („Balada aurului”), Cincinat Pavelescu („Eroii”), Topîrceanu (parodii), și chiar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
curții, fie în alte arii ale sectorului public, fie în întreprinderile private. Paradoxul Consiliului de Stat este că, în pofida absenței garanțiilor legale (unii ar spune mai curând, că tocmai de aceea), membrii acestui organ au reușit să se facă treptat auziți și ulterior "ascultați", în același mod ca membrii unei curți obișnuite. Adesea, membrii instanțelor semijudiciare și ai altor comitete, care s-au înmulțit în secolul XX odată cu creșterea legislației sociale și economice, în special în țările vestice, au prea puțină
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
numit încă din titlul unui poem Galactica vedere, inclus în prima Astralie (Editura Junimea, Iași 1976), își mărturisește sub forma unei suite de interogative dramatice desfacerea într-o entitate corporală și într-una supracorporală, accesibilă în spațiul unde se face auzită doar muzica sferelor: " Începi atunci să strigi: cine respiră/ în carne și în nervi? din care parte?/ și spațiul sferic cine îl împarte/ prin toate razele cu trista lyră?// Văzduhul se hrănește cu alt sânge/ mai înainte mort pe-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Revoluție această altă legitimitate a fost întotdeauna expusă accidentelor istoriei. E foarte clar că o asemenea coincidență nu e întîmplătoare, că mai ales în perioadele unei legitimități intermitente, în momentele de dezechilibru, de incertitudine sau de confruntări se fac auzite apelurile cele mai vehemente la intervenția salvatorului. Fiind trecere de la o stare sigură la una a tulburărilor sau spaimelor, de la adeziune la alienare, orice criză de legitimitate apare, într-adevăr, ca inseparabilă de un traumatism politic perceptibil atît la nivel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de comunicare prin semne, singurul în conformitate cu legile naturii. "In loc de a se vorbi, se va cînta; cele mai multe cuvinte de bază vor fi sunete imitative, fie ale accentelor pasionale, fie ale efectelor produse de obiectele sensibile; se va face mereu auzită onomatopeea." "Era pe vremea cînd animalele vorbeau". Vechea formulă cu care încep atîtea basme dovedește sub o altă formă sub formă inversă de astă dată aceeași nevoie a unei comunicări imediate, a unei perfecte înțelegeri reciproce, fără îndoială inseparabilă de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imaginală se disipă într-o pasivitate nediferențiată. Lectura presei scrise este mai puțin subiectul acestor devieri pe care creierul le produce din imaginile mentale plecând de la cuvinte. Radioul se află la mijloc: creierul poate produce imagini mentale plecând de la cuvintele auzite, dar nu poate alege ritmul formării acestora, care este dictat de ritmul elocuțiunii și de programarea radiofonică. Acesta este poate și motivul pentru care internetul se dezvoltă astăzi atât de repede. Modelul unor mass-media centralizate, care difuzează informația în timp ce masele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate apărea în ipostaza naratorului auctorial ori numai ca mesager care repovestește evenimente auzite. Perspectiva narativă este, în acest caz, internă și este puternic marcată subiectiv. Asocierea celor două modele diegetice descrise anterior generează o narațiune supraetajată. Se creează astfel o polifonie a vocilor nara tive, fiindcă persoana I (discursul personajului narator) alternează cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Sihlei (1933; Premiul Academiei Române), Spre sara lui Sfântu Vasile (1938). În principal, C. narează întâmplări din trecutul sau prezentul satului ori încearcă să resconstituie obiceiuri, legende. Folosind și material folcloric, reușește să păstreze autenticitatea limbajului local și a psihologiei țărănești. Auzită sau inventată, fabulația este destul de bogată, asigurând substanță epică textelor. Sunt inserate snoave, zicale, strigături, cimilituri și cântece. Umorul, uneori crud, este susținut și de expresiile neaoșe, care dau culoare și energie stilului. Încântarea și mândria lui C. de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
profesiei sale. Construită pe ideea jertfei de sine, a sacrificiului pentru binele satului, povestea ajunge să demonstreze că exagerarea poate duce la eșec. Dezinteresul față de aspectele concrete ale vieții personale, existența aproape exclusivă într-o lume a vorbelor spuse sau auzite fac dintr-un om plin de calități o epavă. Percepția caricaturală pe care oamenii o au în legătură cu acest „idealist” este concretizată în statuia („momâia”) pe care satul i-a înălțat-o în fața școlii. Ajuns aproape cerșetor la bătrânețe, personajul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
și Macrianus, dar totul se termină rău. Norocul le mai iese odată în cale prin Odenat prințul Palmyrei care reușește să pună bazele unui vast regat, extins de soția sa Zenobia într-un imperiu unde ivriții au vioara foarte bine auzită. Nici această mărire nu a durat decît puțin timp pentru că getul Aurelian i-a spulberat, dar experiența cu arabii o vor relua mai tîrziu cu mai mult folos cînd vor cuceri nordul Africii și cea mai mare parte din peninsula
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
realistă a acțiunii, e preocupat să asigure în primul rând fluența naturală a întâmplărilor care întruchipează declinul societății ceaușiste. Nu există mișcări gratuite de aparat, efecte speciale de amorul artei, coloană sonoră sofisticată - singurul element nondiegetic în Croaziera este cântecul auzit sporadic al Violetei Ciomârtan, cu singulara ei voce copilărească. Pița, în schimb, intervine vizibil și masiv în fluxul narativ. Tot felul de „simboale” tarkovskistoide cutreieră ecranul, calul mergând liber pe șosea, poarta barocă în plin câmp, tunelul acvatic înecat în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
actanții politici îl manifestă pentru captarea atenției factorilor mass media, fie prin legături coerente de cooperare, fie prin operațiuni punctuale, prin pseudoevenimente (Boorstin) care vor atrage acoperirea mediatică prin caracterul lor spectacular, fie răspîndind "mici fraze" care își vor face auzită vocea prin intermediul undelor. Vedem deci că, prin diversificarea tehnicilor și prin generalizarea utilizării lor, reglementarea campaniilor electorale s-a dezvoltat în numeroase direcții precum sondajele, publicitatea și, mai ales, întrebuințarea mijloacelor audiovizuale. Metodele folosite în campaniile electorale au fost raționalizate
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
din acest moment privată de baza ei politică", ca să reluăm cuvintele lui P. Avril. În această situație de repliere a puterii prezidențiale, F. Mitterrand s-a sprijinit în mare măsură pe o strategie de comunicare politică, pentru a-și face auzită vocea și pentru a-și arăta dezacordul față de politica guvernului, într-o atitudine calificată drept tribuniană. De altfel, caracterul strategic al comunicării sale, în contextul coabitării, se aseamănă cu eforturile președintelui american care cere sprijinul opiniei publice pentru a juca
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fel însă, acțiunea politică parcurge formele nerutinate și punctuale ale mobilizării. În momentul în care canalele instituționale și partinice dedicate expresiei politice nu își mai îndeplinesc corect rolul, ori sînt percepute ca lipsite de vigoare, cetățenii, pentru a-și face auzită vocea, se întorc spre mijloacele neconvenționale. Dincolo de conjuncturile electorale, importanța comunicării în cadrul mobilizărilor politice își face simțită prezența, atît în mișcările de protest, cît și în întocmirea agendei politice. Cînd loialismul nu mai este posibil, cetățenilor nu le mai rămîne
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și onorabil, sublimitatea și farmecul Muzelor, dar, mai presus de toate, demnitatea bardului. În consecință, în poemele sale, el nu este prea preocupat de onoarea eroului a cărui faima o răspândește în acest fel, cât să se facă el însuși auzit, ca poet. Nu el are onoarea de a cânta laude învingătorilor, ci ei au dobândit onoarea de a fi devenit subiecte ale versurilor lui Pindar. Măreția sufletului constituie adevărată noblețe a poetului liric [s.n.]. Ca individ, Homer se sacrifice în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
naționale: La început a fost cuvântul Memoria stă în însăși miezul religiei. Zakhor, imperativul moral de a-ți aduce aminte, răsună reverberant în paginile Scripturii evreiești. De nu mai puțin de o sută șaizeci și nouă de ori se face auzită porunca în Biblia ebraică, amintind poporului ales să nu își uite angajamentele luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe copertele cărților, ci doar pe pagina de gardă. Însă, dată fiind "științificitatea" materialismului dialectic, ce rost ar și avea să apară numele autorilor, devreme ce glasul obiectiv al marxism-leninismului nu are nevoie de "portavoci" auctoriale pentru a se face auzit? Fiind produsul absolut al științei obiective, istoria României nu are nevoie de autori. În anii '80 se conturează noua logică național-comunistă de periodizare a trecutului românesc: • Istoria antică a României (sic!) (din cele mai vechi timpuri până în sec. VIII e.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
UE în 2007), vechea imagine naționalist-eroizantă a trecutului autohton a fost succesiv revizuită. În primul rând, prin introducerea manualelor alternative începând cu anul școlar 1997-1998, care au pulverizat discursul monofonic, în locul acestuia instalându-se polifonia discursivă în cadrul căreia se făceau auzite atât voci conservatoare și naționaliste, cât și voci reflexive sau chiar postmoderne. Conștiința istorică promovată de manualele școlare de istorie a fost ulterior dislocată din matca sa tradițională a statului-națiune și a ideologiei naționaliste începând cu 2004, când programele școlare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în special semnificativă îmi pare, de exemplu, încadrarea sub cupola tipologiei donnei demonicata a unui cumul de opoziții, respectiv „atât târgoveața din Bath, cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]