4,300 matches
-
fără să mă mișc până a încetat să sune. Mă gândeam ce tupeu are să-mi telefoneze, după două mesaje insipide, deja se vedea în situația de a face conversație, trecând în goană peste toată tevatura de miercuri seara. Hm! Ce avânt își iau unii dacă îi gâdili pe tălpi! Nu găsise prilejul să-și ceară scuze, să motiveze în vreun fel acea seară, în schimb se autoinvitase la mine și mă suna, de parcă eram agent imobiliar. Realizam că eram nervoasă, aș
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ele să Te laud în cânt și rugăciune Să-Ți spun cât mi-e de dor, să-Ți spun cât Te iubesc! De-ar fi-n puterea mea Ți-aș construi palate În care să-Ți slujesc cu dragoste și-avânt... Dar sunt sărac Isuse și-atunci în via Ta Slujesc cum pot mai bine prin slovă și Cuvânt! Dacă-aș avea în suflet o harfă, Ți-aș cânta Acele imnuri sfinte ce îngerii Îți cântă Dar sunt afon și-atunci
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
ziua în care o voi întâlni pe artista Marina Florea, al cărei glas l-am avut în tot acest timp purtat în cea de-a doua inimă! Pe 22 noiembrie 2014, așteptarea s-a preschimbat în fapt zămislit neîncetat în avîntul gândurilor mele. Îi ascultasem toate cântecele, de atâtea ori, o privisem în fotografii și pe ecran, dar în ziua în care am întâlnit-o, chipul și glasul ei erau înaripate de viață. De aceea, o cercetam pentru întâia dată cu
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cu sufletul în mână, pribeag pe-al vieții drum, pierdută sunt în lume, printre cărări scăldate-n fum; anii îmi urcă prin spinii sorții, cu avânt, topindu-mă în dor de stele și-n adieri de vânt. Lumina Ta, adânc pătrunsă printre lacrimi, stinge iubirea ce rămâne adormită-n patimi. Când rece vânt adie-n viață neodihnă, sunt ciobul din oglindă, trist, captiv, fără de vină. Îmi
RUGĂ CĂTRE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371883_a_373212]
-
-mi aducă pace. Când Prunc se naște din Maică Preacurată și azimă pentru praznic sfânt se coace. O mână de lacrimi strâng pentru Pruncul Sfânt și îl învălui în pânza de sub pleoape. Pe aripi de gânduri, rugă să-și ia avânt la Tatăl din Ceruri, de suflet aproape. Colindele sfinte să-și lase ecouri în suflete, cu harul purificator. În daruri sufletești să primim cadouri cu soarta țării mai bună în viitor. La ceas de rugăciune, din gândul sfetnic am scris
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]
-
să m-anime, Spre înălțimi doar să privesc, Înconjurat de har și rime, Să mă proștern, să mă sfințesc, Alungă tot ce-i idol, Doamne, Mă curățește prin Cuvânt, Adu Tu ploile din toamne Și spală-mă și dă-mi avânt, Odată ce-am pornit pe Cale, Să trec prin arșiță și foc, Imnuri să-nalț și osanale, Să nu privesc 'napoi deloc, Nimic și nimeni să nu fie, Mai important ca Dumnezeu, Cu ochii țintă-n veșnicie, Să Te declar ca
ARŞIȚĂ MARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371901_a_373230]
-
direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau și în barcă, un leagăn sub formă de barcă agățată de o bară metalică și-ți făceai singur avânt. Cum am terminat cele două ture și banii, am fugit direct la zidul morții să mă strecor printre spectatori și să văd ce se întâmplă așa de interesant în interiorul cilindrului metalic. Văzând un cetățean mai vârstnic l-am rugat să
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
trenul burdușit) și au lăsat “dragul lor popor” pe mâna cotropitorilor... [Dar, din prea marea lor nesimțire au revenit după revoluție și și-au cerut “drepturile”... Altă ironie.. iar românul doarme..? oare când va fi să cânte cu drag și avânt “Deșteaptă-te romane”?] Sunt atâtea disensiuni, conflicte, spălări de creier, uitări a promisiunilor și a prieteniilor, pierderea sensurilor valorilor naționale și a conceptelor salvgardante lăsate într-un dictionar uitat în vreun sertar... Pe aceste elemente psihologice ușor și-au făcut
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
Deșteaptă-te romane”?] Sunt atâtea disensiuni, conflicte, spălări de creier, uitări a promisiunilor și a prieteniilor, pierderea sensurilor valorilor naționale și a conceptelor salvgardante lăsate într-un dictionar uitat în vreun sertar... Pe aceste elemente psihologice ușor și-au făcut avânt cei care dau din coate, borfașii, > promițătorii de aer a câtor mai multor ‘înfăptuiri’ necuprinse..! Același destin au avut aceste două biete tărișoare surori -chiar gemene - peste care mai trec încă răvășiri, frământările interioare și nu pe cât ar fi presiunile
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ROQUE NUBLO Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se împletește cerul cu Pământul Și norii-n valuri se confundă, Aburii-n munți își iau avântul, Pe Roque Nublo să-l ascundă! Se-aude ploaia, vântul ca o sinfonie Ce se răsfață în lumina mută, Lui Roque Nublo, ținându-i companie Că el e SFINX, în insula canariotă! Un val de simfonii se-aud pe cer
ROQUE NUBLO de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372327_a_373656]
-
capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de sarea atâtor lacrimi vărate, adormi în cele din urmă. Când se trezi, nu mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în partea din față. Spre norocul ei, lemnul cedă în acel loc și prințesa putu lărgi deschizătura ca să se strecoare afară din ladă. Nu mică îi fu mirarea când se văzu închisă în singura încăpere a
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
pășind pe un alt drum, dar nu mă înspăimânt și nici nu-mi pasă atâta vreme cât destinul meu îmi pare c-a rămas pădurea deasă prin care-am colindat doinind mereu. Nu știu de ce simt sufletu-mi vibrând de-un tineresc avânt ce orișicând e-n stare să înfrunte mii de riscuri, să nu îi pese dacă mai cad stânci atunci când urc cutezător spre piscuri și văd în jur numai prăpăstii-adânci. Nu știu de ce și nu aștept răspuns. Încrederea în mine mi-
NU ŞTIU DE CE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372422_a_373751]
-
cu păsulă iar alta cu obiecte precum fus, răsucă, mai. Niște saci plini de lână stăteau atârnați în câte un cui. Cucuruzul împiedica mersul copiilor făcându-i să alunce ca pe gheață. Câte o găină ascunsă prin pod își lua avânt deranjată de jocul copiilor. La rândul lor copiii se speriau de găina ivită din întuneric și care făcea mult zgomot. Gangul femeii era plin de găini. Acestea se plimbau în voie pe gang de parcă ar fi fost la ele acasă
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
credibile normele și valorile occidentale ale Școlii Ardelene peste Carpați? Sau va învinge modelul despotic cu măduva duhovnicia și sobornicia greco-pravoslavnica, străină de latinitate? 10) Serbia n-a reușit să ingenunchieze Croația catolică, nici Moscova Țările Baltice. După ocuparea Crimeeii avântul Armatei Ortodoxe s-a inpotmolit în Ucraina. Dacă occidentalii nu-i vor mai lăsa pe catolicii sub ruși, atunci și Transilvania, Banatul pot avea speranțe. Granița civilizațiilor e pe Carpați (Hungtington). Există totuși șanse reale că normele și valorile occidentale
ZECE TEZE, 2015 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372847_a_374176]
-
nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul
CREASTA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372980_a_374309]
-
Catedrala Încoronării, cunoscută acum și sub numele de Catedrala Reîntregirii - simbol al unității noastre naționale, realizată prin actul din 1918, unire după care românii au dus un trai bun, viața era frumoasă și țara întreagă era cuprinsă de un mare avânt patriotic, de o dorință puternică de a face ceva concret pentru o Românie Mare. Preotul ne-a vorbit și noi ascultam în tăcere. Eram, îmi amintesc, copil ascultător pe atunci, interesată de frumoasele povești, care se înscriseseră în istoria neamului
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
fără frică ajungea întreg jos, cu viața schimbată de-a pururi în bine. Cine nu se lepăda însă de lumeasca temere de moarte își găsea cu siguranță sfârșitul până să fi atins poalele muntelui. Când fu gata să-și ia avânt cu brațele larg deschise pentru zborul morții, alunecă fără voie într-un fel de căuș săpat în stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
curajos ca tine ajunge să capete ce crede că i se cuvine... Cum astăzi începe numărătoarea zilelor pomenite, iată urmarea. Deschide ochii! se auzi porunca vie. Cu mintea eliberată de teamă, la fel ca în clipa în care își luase avânt de pe marginea prăpastiei, se supuse îndemnului. Deschise la timp ochii pentru a vedea fantastica explozie a unui curcubeu deșirat din ceea ce fusese până mai adineauri Baba. Intensitatea trăirilor îl făcu să-și piardă cunoștința... Când își reveni, zăcea la poalele
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
înseamnă aceasta ceva la fel cu punerea mâinii pe un fier vopsit în roșu ca să îți induci senzația de arsură ?! Mergând mai departe cu divagațiile pe subiectul incompatibilităților fără intenții aluzive personale, tot în această categorie s-ar încadra și avântul împrospătării zisei clase politice cu tineri de până la treizeci de ani. Ce animozitate mai e și aceasta?! Cu ce garantează ca să ia țara pe mâinile lor, ce experiență de viață au, cât de solid li s-a așezat conștiința până la
NICOLAE MĂRGINEANU. VAL FALNIC ÎN MAREA CINEMA-ULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371090_a_372419]
-
de multe ori om alteori văzut de ceilalți chiori câine de pripas lângă gardul viselor neîmplinite urma să crească - povestea pasărea cu ochii din cenușa imperiului frumosului a crescut apoi a căzut la prima încercare de zbor cândva va prinde avânt și va lovi cu ciocul norul acela uriaș negru dens al gândirii omenești poate că atunci soarele va izbucni în toate nervurile pământului nemailăsând firidele peșterilor să întunece cuvântul dintâi omul sandwich sare din baltă în baltă dansând odată cu literele
CEAI DE SALVIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371118_a_372447]
-
veac de artă muzicală, teatrală și cinematografică, făuritoare de bine sufletesc al celor ce l-au trăit și-al celor ce vor trăi în anii sau poate veacurile viitoare, s-a alcătuit cartea ce m-a antrenat truditor într-un avânt din care tot ce am câștigat este lecția luptei cu sine: „Timp fără ani. Oglinzile unui veac”. Petru cei ce vor să o citească, ori achiziționeze, poate, rândurile de mai jos sunt lămuritoare în ce privește cuprinsul ei: Cuvânt înainte Superlativele sunt
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
pictează cântece și ascultă povești ale picturilor. Colecția de față, „FLORI DE ROUĂ”, simbolizează formele naturii în starea lor imaginară, ca și cum ar fi originea a tot. Cu neclaritate, din culori multiple, începuturile parfumate, florile discrete, sub forma fragilă, ne dau avânt, ne sădesc bazele unor frumoase amintiri. Și chiar dacă cele de pe urmă nu se vor concretiza, florile vor fi mereu, cea mai frumoasă amintire, când o umbră va fi plăcerea. Cu romantism, tehnica lui Paul Surugiu ne introduce într-o poveste
EXPOZIȚIE DE PICTURĂ PAUL SURUGIU – FUEGO – FLORI DE ROUĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/344777_a_346106]
-
a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o mogâldeață de om apropiindu-se. Cine să fie la ora asta? Cum câinii porniseră spre noua apariție în peisajul nocturn al serii de iunie, Miron strigă la ei să le potolească avântul. - Huo, mă, na la mine, javrelor. Haiduc, treci înapoi. Care ești acolo, mă, că te rup câinii? - Eu sunt, Miroane, Nicolae. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
într-o clădire oficială! Unii sunt și astăzi... revoluționari de profesie... În 22 decembrie 2009, asemenea milioanelor de români și străini am urmărit spectacolul televizat „Revoluția română”. Am pătruns în clădirea oficială a unui sediu județean al P.C.R., nu din avânt revoluționar, ci urmare a beției momentului. Am văzut acolo fel de fel de (ne)oameni, pe unii pentru prima dată în viață și după cum se manifestau, m-am întrebat nedumerit: ce Dumnezeu caut eu aici? Am făcut fotografii, multe... unele pot
DUPA DOUAZECI DE ANI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344855_a_346184]
-
vezi niciodată. Dar nu se întâmpla așa. În cele din urmă, cei doi verișori cabalini se întorceau la fermă. Undeva departe, pe întinsul imensei ”open range” americane, armăsarul se epuiza, zbătându-se să scape de povara măgărească, ce-i frâna avântul spre libertate. Era tocmai momentul așteptat de disprețuitul dobitoc. Și, fără a mai pierde vremea, acesta lua conducerea și se pornea agale la drum, înapoi spre ranch, urmat fără împotrivire de armăsarul proaspăt biruit. Comentariul care înoțea ilustrația suna cam
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]