1,590 matches
-
HMS "Irresistible" și HMS "Inflexible" au fost grav avariate de mine, deși a existat confuzie în timpul luptei pe tema cauzei avariilor—unii au presupus că au provenit de la torpile. HMS "Ocean", trimisă să salveze vasul "Irresistible", a fost și ea avariată de o explozie, și ambele s-au scufundat. Cuirasatele franceze "Suffren" și "Gaulois" au fost și ele avariate; ele trecuseră printr-o nouă linie de mine puse în secret de vasul otoman "Nusret" cu zece zile în urmă. Pierderile l-
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cu Crucea Victoria) a trecut prin Dardanele la 18 mai și a scufundat sau avariat 11 vase, între care trei la 23 mai, înainte de a pătrunde în portul Constantinopol, trăgând asupra unui transport în preajma arsenalului, scufundând o barcă înarmată și avariind docul. Forțelor turcești otomane le lipsea muniția de artilerie, iar bateriile de câmp ale otomanilor au reușit să tragă doar circa 18.000 de proiectile între începutul lui mai și prima săptămână a lui iunie. După înfrângerea contraatacului de la Anzac
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
unităților germane au fugit spre est pe drumul spre Meaux. În timpul luptelor, au fost uciși 71 de soldați ai Diviziei a 2-a blindată, 225 au fost răniți, iar 35 de tancuri, 6 tunuri autopropulsate și 111 vehicule au fost avariate. În conformitate cu aprecierile istoricului Jacques Mordal, acesta a fost „"o rată a pierderilor destul de ridicată pentru o divizie blindată"”. Pe 25 august la ora 10:30 dimineața, generalul Pierre Billotte, comandantul Brigăzii I blindate franceze a trimis un ultimatum generalului german
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
în cadrul unei ceremonii pe puntea de sus a submarinului USS Grayling. Ceremonia de schimbare de comandă ar fi avut loc în mod normal, la bordul unui cuirasat, dar fiecare astfel de navă din Pearl Harbor a fost fie scufundată, fie avariată în timpul atacului din 7 decembrie. Luând comanda în perioada cea mai critică a războiului din Pacific, amiralul Nimitz, în ciuda pierderilor de la atacul de la Pearl Harbor și a lipsei navelor, avioanelor și proviziilor, a organizat cu succes forțele sale pentru a
Chester W. Nimitz () [Corola-website/Science/311044_a_312373]
-
cu acțiune întârziată. Vârful proiectilului se mulează pe blindaj înainte de a exploda, trasmițând o enormă energie metalului. Unda de șoc provoacă rupturi pe partea opusă, aruncând schije cu o viteză foarte mare în interiorul țintei lovite. Schijele respective pot omorî echipajul, avaria echipamentul din interior și aprinde muniția sau combustibilul. Proiectilele de ruptură HESH sunt multifuncționale: pot fi folosite împotriva țintelor blindate, împotriva fortificațiilor sau a personalului inamic. Împotriva construcțiilor betonate, proiectilele HESH sunt mai eficiente decât proiectilele explozive convenționale. Proiectilul HESH
Proiectil HESH () [Corola-website/Science/311156_a_312485]
-
proaspăt numit în postul de rezident imperial al Basarabiei. În 20 februeie 1821, eteriștii în frunte cu Ipsilanti au purces din Chișinău în expediția lor spre Prut. La sfîrșitul iernii aceluiași an, s-a produs un puternic cutremur care a avariat mai multe case în Chișinău, Tighina și Cetatea Albă. La 12 august 1822, a fost deschisă Adunarea deputaților nobilimii din Basarabia. Tot în acest an, țarul aprobă decizia Consiliului de Miniștri privind scutirea coloniștilor bulgari și germani, stabiliți în regiune
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
care comisarul este omorât de bandiți), în curtea Palatului de Justiție (scena întrecerii de tir între Miclovan și Patulea), în vecinătatea fostului hotel Victoria, aflat la intersecția străzilor Lipscani, Domnița Anastasia, Mihai Vodă și Ilfov și demolat după ce fusese grav avariat de Cutremurul din 4 martie 1977, (scena jefuirii magazinului de bijuterii Lembert & Fils), pe Splaiul Independenței (unde un automobil rupe balustrada și plonjează în vechea albie a râului Dâmbovița) și pe fosta stradă Izvor, în apropierea fostului Muzeu Militar Central
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
salva de pistol-mitralieră trasă de militarii de la sol, care au primit ordin să doboare toate aparatele de zbor ce se apropie de oraș, deoarece ar fi fost vorba de „teroriști”.. Atins de 12 gloanțe calibru 7,62 mm, care au avariat instalația de combustibil și comandă hidraulică, elicopterul a luat foc în aer și s-a prăbușit lângă depozitul de muniții al Garnizoanei Albă Iulia. A urmat o explozie puternică generată de una dintre cele două rachete aer-sol ale elicopterului, în
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
au navigat în timpul războiului 1.200.000 mile marine, au escortat 787 convoaie, au participat la 1.162 acțiuni de patrulare și operațiuni de luptă, au scufundat 12 vase militare inamice, (inclusiv 5 submarine) și 41 de vase comerciale, au avariat alte 24 vase (din care 8 submarine) și au doborât 20 de avioane. Echipajele poloneze ale celor 2 crucișătoare, 9 distrugătoare, 5 submarine și 11 vase torpiloare au însumat peste 4.000 de marinari, dintre care 450 au pierit în
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
până în august, înregistrându-se 23 de raiduri de atacare specială a Ploieștiului, pe lângă treceri de avioane și aruncări izolate de bombe, în total lăsându-se 13708 tone de explozibil. Mari pagube au suferit rafinăriile și alte întreprinderi, dar a fost avariat grav și orașul, au fost distruse clădirile unor instituții (câteva monumente de arhitectură) și aproape 2/3 din fondul de locuințe. Până la instaurarea regimului comunist în România a purtat numele de "Ploești" și a fost reședința județului Prahova (interbelic). După
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
în "Comandatura Generală Germană". După Primul Război Mondial, titulatura instituției găzduite în clădire a devenit "Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor". Clădirea a adăpostit "Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor" până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când edificiul, avariat în urma bombardamentelor, a fost reconstruit și lărgit tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu. După ce în 1948 Petre Antonescu a renovat clădirea și i-a adăugat încă un etaj, în cădire s-a instalat "Primăria Generală", devenită în următorii ani "Sfatul
Palatul Ministerului Lucrărilor Publice () [Corola-website/Science/309130_a_310459]
-
o copie. Crucea originală se regăsește azi la castelul Geyerau din Ljubljana. Capela a fost construită în 1927 (1929?) la o oarecare distanță de locul original al crucii, din strada Hohenberg, deoarece pe locul acela fuseseră construite case. A fost avariată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind reparată de abia în 1961. Capela are în interior replica la scară redusă a crucii precum și reproducerea portretului lui Șerban Cantacuzino din mănăstirea Cotroceni. Monumentul este cunoscut azi ca și „Capela moldovenească
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
Neculce, domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova, ""(...) și la Bărboiu au făcut turn și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare de ruină. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
turnul clopotniță a fost construit în anul 1729 de către domnitorul Grigore Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova. Cutremurele de la începutul secolului al XIX-lea au avariat grav biserica, aceasta fiind reconstruită în perioada 1841-1844, cu sprijinul logofătului Dimitrie Sturdza, după planurile arhitectului grec Andrei Karidis. Cu acel prilej, s-a reconstruit și turnul de la intrare. În acest scop, Constantin, fiul lui Dimitrie Sturdza, a adus meșteri
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
susține N.A. Bogdan, Biserica „Sf. Vineri” ar fi fost zidită de logofătul Nestor Ureche pe la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ea s-a aflat în mijlocul pieței Halei, pe locul ocupat acum de Hala Centrală. Acest lăcaș de cult a fost avariat în urma cutremurului din 1803, continuând să se slujească aici până în anul 1860, când biserica a fost închisă deoarece risca să se prăbușească. Acoperișul i-a ars într-un incendiu din 1874. În timpul Războiului de Independență, rușii au amenajat aici un
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
doua jumătate a secolului al XV-lea a fost ocupată de Războiul Rozelor între pretendenții la tron din casele Lancaster și York. Castelul a fost din nou asediat în 1460, de această dată de o forță yorkistă. Turnul a fost avariat de artilerie, dar a capitulat doar după ce Henric al VI-lea a căzut prizonier în bătălia de la Northampton. Cu ajutorul lui Richard Neville, al XVI-lea Conte de Warwick (poreclit „făcătorul de regi”) Henric a recucerit tronul pentru scurtă vreme în
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
urmează edificarea palatului princiar (1893-1895), de către arhitectul francez Paul Gottereau, dar, din nefericire, datorită rezistenței scăzute a palatului, după cutremurul din 1977 va urma o nouă etapă, cănd palatul a fost reconsolidat, etajul al doilea și al treilea fiind grav avariate; tot atunci s-a ridicat și o aripă nouă, care adăpostește astăzi sediul Președinției României. Prin Legea nr. 1/30 iunie 1990, care stipulează utilizarea corpului istoric ca instituție muzeala, la 27 decembrie 1991, a fost deschis pentru marele public
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
respectul pentru împărat. În 1942, s-a intenționat topirea monumentului pentru a se folosi metalul în producția de muniție pentru război, dar primarul orașului Koblenz a reușit să împiedice aceasta. În 16 martie 1945 statuia de bronz a fost puternic avariată de artileria americană și, la scurt timp după aceea, a fost demolată. Capul statuii originale se păstrează în muzeul Mittelrhein din Koblenz. Forțele de ocupație franceze au intenționat demolarea totală a monumentului, prea încărcat cu simboluri naționaliste, și construcția unui
Colțul german () [Corola-website/Science/309904_a_311233]
-
a clădit o nouă biserică, de această dată din piatră, mai la vale, de-a lungul pârâului Probota. În această biserică, Ștefan cel Mare a îngropat-o pe mama sa, Oltea Doamna, decedată în 1465. Lăcașul de cult a fost avariat de un cataclism, fiind reconstruit de Ștefan cel Mare. Nici acest lăcaș de cult nu are viață lungă, fiind dărâmat în urma unei alunecări de teren. Urmele acestei biserici se mai văd și astăzi. Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit o
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
este un oraș din landul Brandenburg, Germania. Litera finală w nu se pronunță. Biserica este unul din cele mai mari monumente din cărămidă ale perioadei gotice din Brandenburg. Construcția a fost grav avariată în timpul bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial. Lucrările de renovare se derulează din 1990. În sacristia bisericii Sf. Maria s-a păstrat un ansamblu de pictură murală din perioada gotică care a fost atribuită de Uta Hengelhaupt spațiului cultural
Beeskow () [Corola-website/Science/309361_a_310690]
-
dintre întemeietorii școlii botanice românești, și de către Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut loc în 1892. Grădina a fost avariată în timpul Primului Război Mondial, când a fost folosită de trupele de ocupație germane, și în al Doilea Război Mondial, când a fost atinsă de bombardamentele anglo-americane de la 4 aprilie 1944. Atunci, din cele peste de planșe ale herbarului au fost salvate numai
Grădina Botanică din București () [Corola-website/Science/305047_a_306376]
-
beneficia de progresul cercetărilor teologice pe plan mondial"; posibilitatea multiplicării locale a cursurilor și cărților cu caracter intern, sub coordonarea părintelui Ioan Ciuraru etc. Un aspect semnificativ din această perioadă l-a reprezentat cutremurul din 4 martie 1977, care a avariat foarte grav clădirea Seminarului, mai ales partea din față, ce trebuia demolată și refăcută. Cu această ocazie, autoritățile de stat au aprobat, destul de greu, consolidarea și amplificarea localului Seminarului. La câteva zile după cutremur, la 19 martie 1977, a trecut
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
în întregime de Iosif Weltz după planurile lui Xavier Villacrosse și Heinrich Feiser. În locul unde este astăzi Ateneul Român, exista o biserică construită de Mihai Cantacuzino în 1764. Biserica era în stare proastă încă din 1793 și a fost puternic avariată de cutremurul din 1838. Consultat asupra eventualelor reparații, Xavier Villacrosse a recomandat dărâmarea și refacerea turlei și a zidului superior, dar avizul său nu a fost urmat. Biserica a continuat să se deterioreze, fiind abandonată în 1863 și dărâmată în
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
perioadă sunt de remarcat lucrările de refacere a diferitor biserici din București, tip de lucrări în care se specializase. Lucrări importante au fost cele pentru consolidarea bisericii Sfântul Gheorghe Nou, construită de Constantin Brâncoveanu în 1705-1707. Turla bisericii fusese grav avariată de cutremurul din 11 ianuarie 1838. Abia reparată, biserica este din nou avariată de „Focul cel Mare” din 23 martie 1847 când a ars partea dinspre bulevard (pridvorul și pronaosul). Refacerea a fost începută în 1851 de către Xavier Villacrosse și
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
de lucrări în care se specializase. Lucrări importante au fost cele pentru consolidarea bisericii Sfântul Gheorghe Nou, construită de Constantin Brâncoveanu în 1705-1707. Turla bisericii fusese grav avariată de cutremurul din 11 ianuarie 1838. Abia reparată, biserica este din nou avariată de „Focul cel Mare” din 23 martie 1847 când a ars partea dinspre bulevard (pridvorul și pronaosul). Refacerea a fost începută în 1851 de către Xavier Villacrosse și încheiată abia în 1855, din cauza unor conflicte cu privire la corectitudinea stilistică a restaurării, în
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]