1,792 matches
-
impulsul mizantropist. Nichita Danilov recurge la teoriile lui Gustave Le Bon, conform cărora fascinația se exercită prin contagiune și doar vag prin mecanismele raționamentului, pentru a explica prezența unui nume pe buzele tuturor, deși se situau atâția pe același palier axiologic (pentru a-i aminti doar pe Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu sau Ștefan Aug. Doinaș, Mircea Ivănescu ori Emil Brumaru). Cert este că metoda, să-i zicem, grosso-modo, a destructurării, practicată de Nichita Stănescu, a „prins“, drept care, astăzi, nu
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
dîrză ripostă din partea celui ce, aidoma Sisifului camusian, ar fi putut declara: "eu deplîng fără să absolv, înțeleg fără să iert". Deoarece pripita absolvire ar fi însemnat o concesie făcută Răului celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
îngriirea și cu prefața lui Leon Volovici, Jurnalul său, cuprinzînd perioada dintre 1935 și 1944. Să fie vorba de un nume din șirul marilor noștri scriitori, cum cred entuziaștii, sau de unul avînd o poziție cel mult mijlocie pe scară axiologică, așa cum socotesc scepticii? Cei dintîi descoperă "un document istoric și cultural de excepție", "un alt Sebastian", "scriitor mare", "cel mai mare român dintre evrei" , iar incredulii acuză, în scrierea sa diaristică, un exces de subiectivitate, dezvăluiri "nedrepte", "accente discutabile", "generalizări
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
abandonul fără scrupule. Dragodan e confuz, nehotărât, în tot cazul, dilematic. Are însă în comun cu Don Juan un posibil complex oedipian nedepășit (cum spune teoria psihanalitică în siaj freudian) sau, pur și simplu, o anima puternică (în termeni jungieni). Axiologic vorbind, Noaptea soarelui răsare este romanul unui prozator din ce în ce mai experimentat. Ovidiu Pecican reușește să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la final, într-o lectură nu doar incitantă și fermecătoare, ci și instructivă: povestind despre
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația nervoasă, necontenită, a aparatului de filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
în întregime, traiectul vieții? Un vedetism de rău augur, trivial și îmbuibat, ocupă prim-planul, atenției publice, asociind eclipsa bunului-simț cu îmbogățirea galopantă, desconsiderarea valorilor culturii cu ilicitul. Unde poate duce această gravă perturbare a criteriilor existenței obștești, această dezordine axiologică, decît la șubrezirea ființei umane, la degenerare și haos? Oare pentru că dorim a figura în "lumea întîi", europeană, e obligatoriu să facem un stagiu cît mai îndelungat și mai convingător în "lumea a treia", asumîndu-ne toate neajunsurile, viciile și turpitudinile
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
ironia joacă, în sfera existenței morale, un rol similar cu cel al îndoielii în sfera gnoseologiei. Ironia plasticizata, asadar potențata, de imagistică absurdului, fertilizează atît existența estetică, cît și cea etică a individului, pregătind, grație negativității sale, plonjarea în pozitivitatea axiologica. Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință care, notificîndu-si deziluzia, isi comunica, subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți fi proclamat în
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
o diferență considerabilă între ,coordonata eminamente spontan-irațională a viziunii și cea eminamente deliberat-rațională a pseudo-viziunii", la care - am impresia - a renunțat. Astfel că proclamă acum hotărât că viziunile primare și viziunile secundare ,nu sunt și nu pot fi niciodată conotate axiologic pe plan estetic" (p. 85). Diferența dintre ele rămâne de natură morfologică, nu axiologică. În acest fel, criticul scapă de reproșul că ar conota pozitiv componenta irațională a viziunii, în sensul acordării atributului de autenticitate, iar componenta rațională, care intervine
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
pseudo-viziunii", la care - am impresia - a renunțat. Astfel că proclamă acum hotărât că viziunile primare și viziunile secundare ,nu sunt și nu pot fi niciodată conotate axiologic pe plan estetic" (p. 85). Diferența dintre ele rămâne de natură morfologică, nu axiologică. În acest fel, criticul scapă de reproșul că ar conota pozitiv componenta irațională a viziunii, în sensul acordării atributului de autenticitate, iar componenta rațională, care intervine în etapa de elaborare a viziunii, ar fi conotată negativ. Căci nu există viziune
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
mai popular are un management dubios, evocând un stabiliment similar (Studio 54) care a și fost închis în anii '80 din cauza fraudelor comise de patroni. Povestea începe cu două femei: una dintre ele, Alice (Chloe Sevigny) are și un sistem axiologic, dublat de ambiție, pe când cealaltă, Charlotte (Kate Beckinsale) se călăuzește exclusiv după țeluri. Evident, fata cea bună se pricopsește cu o boală venerică. Un critic de film comenta că, dacă Scott Fitzgerald (sau, în opinia mea, Nathanael West) ar învia
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
în intimitatea activității unui critic profesionist cum este Alex. (cu punct) sau Alex (fără punct) Ștefănescu - un martor al actualității literare, o conștiință a valorilor estetice, atât de necesară cititorilor și scriitorilor, pentru a-și verifica orientarea, preferințele, propriul sistem axiologic, fără de care viața e o derută obositoare și o bâjbâială penibilă. Bucuria valorilor îți susține bucuria vieții. Un critic adevărat, cum e Alex Ștefănescu, știe acest secret (calea livrescă spre fericire) al comunicării permanente dintre biblioteca esențială și viața cotidiană
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
atît dacă minoră sau majoră (e în sens blagian? pentru că atunci nu e jignitor și n-ar trebui să ne facem probleme cu ieșirea din matcă; ăsta e nisus formativus al nostru; „minor” e doar o modalitate, nu o calitate „axiologică”). De fapt, ce ne deprimă e că sîntem o cultură necunoscută, nebăgată în seamă, o cultură care nu impresionează și nu interesează. Dac-aș avea o soluție necunoscută, n-aș ține-o pentru mine. Poate campania de traduceri de acum
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Ambele ipostaze ale lui Viorel Marineasa, cea de universitar și cea de reputat scriitor optzecist, au conlucrat pentru a zămisli o carte remarcabilă prin profunzimea documentării, prin erudiție, aplicația la obiect și contextualizarea istorică, dar și prin angajamentul moral și axiologic al autorului, prin vivacitatea intelectuală, deosebita capacitate asociativă și, nu în ultimul rând, prin stilul sclipitor, exuberant, de o mare expresivitate. Abordarea este laborioasă, urmărind să redea, pe baza unei documentații exhaustive, evoluția ideilor și a atitudinilor celor doi lideri
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
Mihai Floarea În ordine axiologică, o scriere precum Cartea Milionarului. I Cartea de la Metopolis, în orice literatură a lumii ar fi apărut, ar fi fost reeditată și propusă spre traducere imediat după o răsturnare de proporții ca aceea trăită de România în 1989. Că nu
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
și complexitatea argumentelor acestor filozofi. Dar eseul e important pentru că definește profilul lui Trilling ca exeget literar: optînd pentru ironia implicată, care e mai puțin malițioasă pentru că se răsfrînge și asupra subiectului, ca auto-ironie, criticul își stabilește de fapt repere axiologice, calculează un fel de rază de bătaie a judecăților sale. Rezultatul: Trilling nu e un critic malițios, ci îngăduitor, fără a avea standarde modeste sau toleranță pentru mediocritate. Nu se revoltă, nu se entuziasmează. Această atitudine critică Trilling o numește
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
Sub aspect nominal, procesul trecerii din tăcere în verbalizare, ca de la nimic la valoare, respectiv la stadiul decriptării sensului, îl identificăm drept moment inițiatic, propriu unui timp eonic (generator, promotor). În raport cu acesta, OS este însemnată ca temă, respectiv ca suport axiologic. Din perspectiva spațialității temporale, provenind dintr-un timp primordial, OS se conturează idiomatic, pe un plan comunicațional. Astfel, ea se profilează anabasic (înălțându-se de la margine spre centru), în/din arealul unui grup (etnic, lingvistic) referențial (comunitate tradițională, academică, de
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
model și ca exemplu. Cine ar invoca-o drept posibil reper estetic, moral, civic, ar avea toate motivele să o facă. Practic însă, o asemenea investire e imposibilă. Eminescu ar putea fi un reper valoric pentru o societate corect structurată axiologic. Dar într-o lume a cărei scară de valori e cu josul în sus și nu sunt semne că va fi readusă în poziția normală, raportarea, fie și circumstanțială, la Eminescu pare de-a dreptul hilară. Străină oricăror condiționări estetice
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
voiam să ajung - o uimitoare voluptate a lecturii a înfrânat căutarea unor noi chei de abordare. Julien Ospitalierul incită mult mai puțin decât 11 elegii, de pildă. Revenind la discuția tinerilor, cred că, manieristă, minoră (în sensul tipologic, și nu axiologic), retorică, mai exact exclamativă, mizând pe rafinamentul lexical și prozodic, poezia lui Brumaru a ieșit dintr-un parcurs obișnuit al literaturii contextualizate, păstrând semnele recognoscibile ale traseului și momentului respectiv, și a deviat undeva într-un spațiu paralel unde nu
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
fin de siècle"". De exemplu, criticul reține la un moment dat această interogație a poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta amintește de apelurile lui Cristian Popescu împotriva esteticului sau a ierarhiilor axiologice, criterii ale unor disocieri "burgheze", mizînd, în schimb, totul pe... existență. Paradoxal, dar devenirea lui Gellu Naum stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
modestie numit Nota, însoțit de un profil bio-bibliografic cu rol nu numai de prezentare, ci și de recuperare. Căci acesta mi se pare a fi meritul de excepție al antologiei italiene: relansarea pe piața occidentală și rediscutarea, în noul context axiologic al poeziei contemporane, a unei voci lirice aparținând nu numai spațiului sud-est european, dar și generației lirice a anilor șaizeci, supusă la noi unor reevaluări și chiar contestări. Cu acest scop pe jumătate mărturisit, traducătorii au ales poezii reprezentative pentru
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul valorii" (Nicolae Oprea), Ion Simuț posedă capacitatea - rară - de a distribui corect accentele axiologice, de a discerne valoarea de nonvaloare și de a recepta cu aproape egală disponibilitate scriitori și opere din cele mai diverse epoci și orientări literare.
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
existenței. Nu pot ieși din această indecizie și, prin urmare, nu pot spune deocamdată dacă Morminte străvezii este un roman bun sau un eșec. Daniel Cristea-Enache, coordonatorul colecției "Scriitori români" de la Editura Corint, l-a ales ca reprezentativ tematic și axiologic pentru proza lui Dan Stanca, dar într-o cronică literară ocazionată de prima apariție era de părere că, deși e cel mai valoros roman al său, Morminte străvezii nu e o capodoperă, nu e, de pildă, de nivelul romanului Orbitor
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Occident a Tratatului de istorie a religiilor, supus uneori răstălmăcirilor în cu totul alte scopuri decât cele științifice. Premisa fundamentală a autorului italian este aceea că a sosit vremea unei reevaluări - proces cât se poate de firesc în noul context axiologic al secolului XXI - a moștenirii lui Mircea Eliade în știința și disciplina istoriei religiilor, Angelini constatând - spre luarea noastră aminte - că "cel puțin în Italia, pentru Eliade au luat sfârșit vremurile arcurilor de triumf sau ale baricadelor. Nu se mai
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
are sentimentul puternic, stăruitor că România a fost abandonată și că deci conaționalilor săi nu le rămâne altceva decât să se resemneze, cu tradiționalul fatalism autohton. Tradițiile înseși au fost pervertite, la fel elementele de vocabular și cele de "sintaxă" axiologică. Pe fundalul dezastrului general, prezentat oficial ca o suită neîntreruptă de succese și împliniri "mărețe", singura speranță a populației constă în "freaticul nostru război", într-o rezistență pasivă, ŕ la Gandhi, în așteptarea imploziei regimului. S-ar putea trage de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]