1,399 matches
-
cu el, care Îi și semăna puțin, făcând să Îi cadă din mână un carnet acoperit cu hieroglife stenografiate. — Scuzați-mă, spuse el, ridicând carnetul și punându-l În mâna străinului, probabil tot un critic, presupuse. — E... e... e... se bâlbâi tânărul. Herbert nu mai așteptă să audă și restul propoziției, ci se grăbi să Își continue drumul. Era conștient că se purtase nepoliticos, dar pusese ochii pe un alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
produceau nota de absolvire „rasă pură“. Un Siegfried asemănător zeului luminii, Baldur. Strălucea mai puternic decât lumina zilei. Nici o eroare nu-l murdărea, nici cel mai mic neg pe gât, pe tâmplă. Cu neputință să murmure ori chiar să se bâlbâie de îndată ce avea de răspuns la vreun ordin. Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura peste gropile înnoroite. Nici unul nu era atât de sprinten atunci când trebuia să ne cățărăm un perete abrupt. Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre cerul plin de stele? Sau despre lună, de îndată ce se arăta sau tocmai dispăruse? Poate chiar lucruri poetice, proaspăt recoltate, căci întotdeauna când ceva mă scotea din ale mele, dădeam din mine versuri scurte, rimate sau nerimate. Sau m-am bâlbâit atunci când ea m-a întrebat, ușor îngrijorată sau din pură curiozitate, ce voiam să mă fac, din punct de vedere profesional, cum ar veni? Oricât de senzual ar luci straturile de sub foi, despre asta ceapa nu știe nimic. Numai spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub scara ce ducea la etaj și - parcă îl văd - a urcat lângă noi, care cântam pe mai nimic ca să potolim gălăgia stridentă din local, a preluat tonul bâlbâindu-se sălbatic al lui Fluieraș, și-a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a exploatat relația dintre tablă și lemn: este Satchmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iera, Îi arginta unghiil la craci. Doamna purta pă pele un halat dă casă și surâsu dă pă afiș iera marca dă onoare a lu mecanicu ei dințar. Ochii luminoși mă privea ca niște pretenari cu gene false. M-am bâlbâit pă juma, c-am socotit mai mult d-un maser și abia am putut să bâigui pântre mustăți c-ăl mai mirat dă obrăznicia la cartea dă vezetă ieram io, care nici nu visasem că-i dăduse desenuțu. — Desenuțu ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În jur. Alarmele nu se declanșaseră și nici luminile roșii. — Nu știu, am crezut... nu știu, se bâlbâi Norman. — Ai crezut că am fost din nou atacați? Îl Întrebă Beth. Beth Îl privea din nou În felul acela ciudat. O privire scrutătoare, directă și rece. Nu mai rămăsese nimic ispititor, În schimb, revenise vechea suspiciune: ești bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sălbatice a vieții cu o intransigență talmudică. Se apropie de unul din dușmani care-l privește îngrozit. Căci, și Justițiarul visului, o știe, e înfiorător ca în vis să te pomenești față în față cu o ființă trează. Dușmanul se bîlbîie, ar vrea să fugă dar pare țintuit. Își cere iertare în lacrimi cuprins de remușcare și-l copleșește cu promisiuni și jurăminte. Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în stare să distrugă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram încântată până în măduva burgheză a oaselor mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acasă un prieten. Tata îi arată unde să-și atârne haina. După care Helen s-a uitat la mine. Hei! a urlat ea. De când îmi porți tu mie hainele? Scote-ți-le în secunda asta. —Iartă-mă, Helen, m-am bâlbâit. Dar nu aveam nimic altceva. O să-mi cumpăr haine noi și poți să le împrumuți pe toate. —De asta să fii sigură, m-a asigurat ea pe un ton amenințător. După care n-a mai comentat. Slavă Domnului! Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A, deci ai trimis în loc o proiecție holografică a ta? Sau cum? m-a întrebat el zâmbind. Nu, Adam, vreau să spun... uite ce-i! Nu sunt sigură că toată chestia asta e o idee așa de bună, m-am bâlbâit eu. Adică, știi... Nu mi-am terminat fraza. Mă simțeam mizerabil. Ce nu e o idee bună? m-a întrebat el cu blândețe în timp ce mă trăgea din calea pietonilor. Să mă-ntâlnesc cu tine și... înțelegi că sunt măritată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Claire, Claire, ascultă-mă. Nu sunt și nu am fost nici în trecut prietenul surorii tale, Helen. Și nici nu vreau să fiu. E o fată minunată, a adăugat el rapid. Dar nu e pentru mine. —Ascultă, Adam, m-am bâlbâit eu. Îmi pare rău, dar n-am știut... —Și mie îmi pare rău, a zis. Tot uit prin ce ai trecut. Ai suferit îngrozitor. Cine te-ar putea învinovăți că ai senzația că toți suntem o grămadă de ticăloși duplicitari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ceară scuze sau să mă consoleze. Corect? —Corect. —Eu n-am nevoie de un astfel de bărbat. Corect? —Corect. Dar... ăăă ...Claire, ce ai de gând să faci? Să-l ucid pe nenorocit. Nu, Claire, ia-o încet, s-a bâlbâit Judy. —Ei, stai liniștită, Judy, am oftat eu. N-o să-l omor. Dar am să-l fac să sufere rău de tot. —Ei, atunci e în regulă, a zis ea ușurată. Nu merită să ajungi la pușcărie din cauza lui. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Flăcău, eu Îți voi pune Întrebări și tu vei răspunde. Dacă sînt mulțumit cu răspunsurile tale, sergentul Wendell White va rămîne În scaunul lui. Așadar de ce te ascunzi de serviciul de Eliberări Condiționate din aprilie 1953? Hinton Începu să se bîlbîie. Bud Îi administră niște dosuri de palmă, cu ochii la perete, ca să nu fie nevoit să vadă. Stînga, dreapta, stînga, dreapta, stînga, dreapta. Dot Îi făcu semn să oprească. Încetarea ostilităților. Dudley: — Un mic avertisment, ca să vezi de ce e capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scheunat, nici un smiorcăit. Dudley rîse: — Flăcău, ai un prag al durerii ridicat. Te rog să comentezi următoarele: Pierce Patchett, Duke Cathcart și pornografia. Fii concis, altfel sergentul White Îți va pune la Încercare acel prag. Hinton, fără să se mai bîlbîie: — Să ți-o trag, muist irlandez ce ești! Ho, ho, ho! — Flăcău, ești un adevărat Jack Benny. Wendell, te rog să-i arăți acestui membru al crimei organizate ce părere avem noi despre numerele comice nesolicitate. Bud luă bastonul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întrebe tocmai despre asta. Runway nici nu conta. Era o revistă de modă, pentru numele lui Dumnezeu, una care nici nu mă gândeam că ar conține și articole, doar poze cu fotomodele lihnite și slăbănoage și reclame strălucitoare. M-am bâlbâit câteva momente, În timp ce prin minte mi se perindau diverse nume de redactori pe care mă străduisem să le memorez cuvântul dansând desperecheate. Undeva, În fundul minții, eram sigură că sălășluia și acel nume - În fond, cine nu-i știa numele? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de cât a logică și rațiune fusese suspendat pe termen nelimitat. Nu mi-am permis nici măcar să mă gândesc la absurditatea celor ce se petreceau. — Miranda, Îmi amintesc perfect că ai cerut două exemplare și două am comandat, m-am bâlbâit eu și mi-a fost ciudă pe mine că Îi făceam jocul. Am vorbit cu fata de la Scholastic și a Înțeles că ai nevoie de două exemplare, sunt sigură, așa că Îți dai seama că... — Ahn-dre-ah, știi cât Îmi displac justificările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pornit ușurel, dar am simțit toți ochii Îndreptându-se spre mine. Când eram pe punctul de a le adresa un salut oarecare, mi-am amintit cum mă făcusem total de băcănie la prima mea Întâlnire cu ea, azi-dimineață, când mă bâlbâisem și mă Împleticisem ca o tâmpită, așa că mi-am ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-o În picioare, iar ea s-a clătinat nesigură până și-a recăpătat echilibrul. Afară, aerul era rece și Înțepător și m-am gândit că asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a Întrebat o voce chinuită, bâlbâită de la celălalt capăt al firului. Nu, sunt Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei, am zis eu, deși mă prezentasem deja unui număr de câteva mii de interlocutori curioși. Aha, noua asistentă a Mirandei? a hohotit ciudata voce feminină. Nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cuteze a o vorbi de rău pe Miranda cu atâta Îndrăzneală. Vorbea serios? Nu cumva Îmi Întindea o cursă? — Ăă, păi, de când am Început să lucrez la Runway, am acumulat foarte multă experiență de muncă, m‑am pomenit și eu bâlbâindu‑mă. E o slujbă pentru care un milion de fete ar face moarte de om, firește. Chiar am spus eu așa ceva? A urmat un moment de tăcere, urmat de un hohot ca de hienă: — O, e al dracului de p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi!“ Dar n‑am avut șansa de a reacționa În vreun fel, pentru că am realizat În cele din urmă că habar n‑aveam cui Îi aparține vocea răgușită și bâlbâită de la capătul celălalt al firului. Am inspirat adânc și am decis să contraatac În toate direcțiile din care mă atacase, În afara direcției Miranda. — Ei bine, da, ador Michael Kors, firește, dar trebuie să mărturisesc că asta nu se datorează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că mi se Înmoaie genunchii. Sper să mă ai În vedere? Omul care Îl reprezenta pe Christian Collinsworth, tânărul geniu literar de excepție, tocmai mă Întrebase pe mine dacă o să‑l am În vedere. Nebunie curată. — Vă mulțumesc, m‑am bâlbâit eu și am pus cartea de vizită În poșetă, de unde știam că aveam s‑o scot cu prima ocazie ca s‑o examinez centimetru cu centimetru. Mi‑au zâmbit amândoi și mi‑a trebuit un minut bun ca să‑mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
altă zonă austeră de recepție. O femeie de vreo treizeci și cinci de ani s‑a apropiat, dând să urce, dar s‑a oprit la jumătate de metru de ușă când a văzut‑o pe Miranda Înăuntru. — O, eu, ăă... s‑a bâlbâit ea cu glas tare și s‑a uitat disperată În jur, În căutarea unui pretext ca să nu se urce În iadul nostru personal. Și, cu toate că pentru mine ar fi fost plăcut dacă ar fi urcat și ea, am nădăjduit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ăă - nu‑mi aminteam În ruptul capului cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]