1,343 matches
-
cap. Când se lăsară pe platformă, câinele începu să vâslească din labe și să latre răgușit, având probabil atașat la glob un amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is it? — Oameni buni, nene! răspunse Felix, ieșind pe scara navei. — Nene ești cu tac-tu, nu cu mine! Acum se vine? — Poftim? nu înțelese comandantul. — Am zis: acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23. Paznicul se uită atent spre navă. — Păi nu sunteți „Transcom”-ul? întrebă el. — Nu, frate! răspunse Felix. Suntem o navă de cercetare. — Fi-v-ar cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
hârtie unui grup de pământence. — Ecuațiile teoriei sistemului binar Herculis, răspunse profesorul robot. — Am constatat - spuse pedagogul cu glas scăzut - că, de regulă, elevele extraterestre sunt excepționale la matematică, fizică, la ruletă, la toate materiile realiste; în schimb, ele sunt bâtă la gătit, la croșetat, la flirt, la gospodărie în general. Ale noastre sunt invers. De aceea le punem să se-nvețe reciproc. Anul trecut am avut o promoție excelentă de doici neptuniene și două cercetătoare pământene în geometrie plană. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Kant-Laplace, teoria literaturii, WM-ul austriac, 4-3-3-ul olandez, mă rog, o mulțime de minunății. — Și v-a învățat pe dumneavoastră toate astea? făcu Amărășteanu. — Eram un copil mediocru, nu prea s-a prins nimic de mine, răspunse bătrânul mediocru. Eram bâtă la declinări, la deposedări, la parabole. Tot ce-am reținut au fost câteva expresii și proverbe care se potriveau la situația de la noi: „Cui prodest”, „Ex nihilo nihil fit”, „Aut Caesar, aut nihil”, „Vae victis”. „Eu nici pe astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la un moment dat ca câinii în țărână. Îi bârfeam la nesfârșit pe frații noștri și urmăream cu atenție rivalitatea dintre Simon și Levi, care se putea transforma într-un scandal de la un fleac cum ar fi fost rezemarea unei bâte de un copac. Era o competiție continuă și între Iuda și Zabulon - care erau ca doi tauri puternici printre ceilalți frați - dar lupta lor era una pozitivă, ei se întreceau ca să vadă cine e mai puternic și se complimentau reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătea ei un soi de pas de defilare și, când pătrundea în birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi purica despre canto, altul le măsura contrapunctul... Iar meșterul Calistrat îi întreba despre strung... Și cum sopranele era toate bâtă la strung, se ruga, pe viață și pe moarte, de meșterul Calistrat să se îndure de ele și să le lase să vie pe la el pe acasă. Să fie de acord să le mediteze, în particular, ce e cu sistemul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în vorbire. Dădea un semnal. Înghesuia împrejurul său vreo douăzeci de vioi. Care mai de care mai cu tulburări de vorbire, leziuni corticale. Ăi mai răsăriți doar cu cîte-o salată de cuvinte sau cu vreo fugă de idei. Le proptea bâta în piept. Îi scormonea pe fiecare în ochi. Și le trântea năucitor cîte-o frază, pe care și el o învățase pe apucate, papagalicește și pe care, chipurile, suferinzii ar fi trebuit s-o repete, pentru a dovedi că se străduiesc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teribil ceea ce ai făcut în noaptea aia. De-atâta timp băteam apa-n piuă și ziceam că mi-aș dori ca tu și Jake să vă înțelegeți bine și când, în sfârșit, asta s-a întâmplat, eu am dat cu bâta-n baltă și-am distrus totul. Fiona a zâmbit cu bunătate. —Nu-ți face griji. N-ai distrus nimic. Din contră, eu și Jake am devenit mult mai apropiați de când ai plecat de-acasă. A fost foarte îngrijorat din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adăpost, se gândi ea. Nu voia, nu putea să-și încalce cuvântul. în fruntea gloatei se aflau Flann O’Toole și Cale-Bătută Peckenpaw. Să mai fi fost încă vreo doisprezece indivizi, toți clienți regulați ai cârciumei Elbaroom. Aveau la ei bâte, pietre și un capăt de frânghie. — Casa este închisă, a spus Iocasta din ușă. — N-am venit pentru femeile tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii: brutarul cu nevasta, ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca strâmb în bocanci și se uita alături. Aglaia, cu ce avea mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucruri cu două înțelesuri. Se făcea că nu-l aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătaia... A rămas Petre golan la poarta lui! Se înhăitase rău și degeaba se căina părintele: - Mă, o s-ajungi prost! Ai să mori de foame! N-o să se uite nimeni la tine! Vorbele cădeau ca ploaia în baltă. Zidarii puseseră bâta pe-ai lor. Învățătorii îi speriaseră cu amenzile dacă nu-și trimit copiii la școală. Se golise maidanul. Nici Ene n-a făcut purici mulți. Când a fost să-i tundă, a zbughit-o pe fereastră. Dus a fost. A
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să o iau? Braț la braț cu Fisher, traversă sala către zona unde era bucătăria, sporovăind. Mesajul era clar; nu era nevoie să stea să-și apere teritoriul de cineva atât de lipsit de importanță ca Tabitha. Hazel dădu cu bâta în baltă, surprinzător pentru o actriță așa de bună, și spuse gânditoare: E chiar mai frumoasă decât la televizor, nu-i așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
băgă de seamă că numărul spectatorilor nu făcea decât să crească, aflându-se acolo tot mai multe capete necunoscute. Numărul bețivilor se înmulțea pe străzi, se produceau furturi, izbucneau încăierări între bande de tineri care se băteau la sânge cu bâtele. Numărară un mort și mai mulți răniți, ceea ce îl făcu pe muhtasib, starostele negustorilor, să cheme poliția. Atunci, temându-se de dezordini și de răzmerițe, sultanul se hotărî în sfârșit să oprească festivitățile. Decretă că ultima zi de Paradă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așteptată. S-au înălțat bariere în calea dușmanilor, au fost masacrați soldați, funcționari, călugări. A fost o adevărată răzmeriță. Desigur, orășenii nu erau în măsură să țină piept armatei de ocupație Cu câteva arbalete, câteva săbii, ceva lănci și câteva bâte, ei interziseră trupelor castiliene accesul în Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe treabă cu pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de metal, smulse din mașini avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea prețioaselor obiecte antice din cutiile lor. Panourile de sticlă erau spulberate unul după altul. Statuetele de fildeș se rostogoleau. Farfurii de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și pălit; Dar și eu le-oi cumpăta Toată noapte-or legăna; Când altele-or me la joc Vor pune ciupa la foc, Când altele-or secera Ele-or plânge, -or legăna. 275 De nimica nu mă tem Numai de bâta de lemn; Nu mă tem nici de aceea Că i-oi face porunca Și nu i-oi purta frica. 276 Bate, Doamne, omul prost Mult mă-ntreabă Unde - am fost, Ba că el mai poate ști Pe-unde îmblă oamenii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-o mână pe bâtă, încolțea un dor mai adânc, mai întunecos, mai mare - dorul voiniciei. Toate steteau în loc, numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui, și cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori și prin aer ca un vultur de oțel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița) 381 {EminescuOpVI 382} {EminescuOpVI 383
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin Occident, dar care se potrivește binișor și în spațiul nostru post-mioritic. Iată ce zicea povestea : Cică într-o zi, un cioban își păștea oile pe fundul unei văi pierdute printre munți. Cum stătea el așa și cugeta, sprijinit în bîtă, numai ce apare pe drumul de costișă un minunat Range Rover, care se îndreaptă spre el învăluit într-un norișor de praf. Din mașină coboară un tînăr mîndru, îmbrăcat într-un costum Armani, cu pantofi Gucci, ochelari fumurii Ray Ban
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau invers. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Ca orice părinte, morala mai exagerează și ea uneori. Pentru tineret, învățătura capătă din ce în ce mai mult gustul unturii de pește. Oile au foarte mult respect față de bâta păstorului. Înving doar cei care știu să ia din eșec doar virtuțile pedagogice. Școala continuă să secreteze cantități enorme de plictiseală. Nu poți deveni înțelept stocând și rumegând doar gândurile altora. Școala reușește tot mai puțin să-i învețe pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Unii nu acceptă să-și bălăcească picioarele decât la izvor. Ca procent, prostia nu a mai crescut, se pare, în ultimile secole. Dar este mult mai harnică. Neavând suficient creier, proștii și-au dezvoltat plămânii. Suspiciunea este cea mai îndrăgită bâtă a trogloditului. Troglodiții se descurcă fără cultură, bădăranii fără civilizație. Au tăiat cordonul ombilical crezând că e panglică inaugurală. Hidrologie socială : când e prostie în amonte, plătesc sărmanii din aval. Proștii au reușit să pună inconștiența în ofensivă. Prostul are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ulise care să le reziste. De când e lumea lume, diriguitorii nu se țin de cuvânt, ci de scaun. Mulți tineri de astăzi tind să devină niște banali subalterni ai sexului. Pe scriitori nu - i vând numai librarii. Suspiciunea - această îndrăgită bâtă a trogloditului. Cei învinși în dragoste au mari șanse să devină moraliști. Viciile bat dinspre cald spre dogoritor. Tiranii pretind ori sânge vărsat, ori congelat de frică. A furat o bicicletă din cimitir. Credea că proprietarul ei e mort. Unii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cât și puternica Romă au fost surpate, nu de armatele vrăjmașe, ci de banale vicii... interioare. Succesul dizolvă prieteniile literare, așa cum mercurul atacă aurul. Miorița - lirismul unei filosofii a candorii sacrificate. Unii și - ar fi dorit doar un duel de bâte. Când o femeie o ia pe un drum greșit, mulți bărbați vor veni pe urmele ei. Cel bogat se teme și de prieteni. Unele reprezentații teatrale actuale își propun să provoace orgasmul, nu extazul publicului. Recunoștința se sclerozează foarte repede
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu mă credea... Hai s-o luăm încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu mintea de multe carate și înțelegi care-i diferența... Eu, nimic. Întreb totuși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]