1,778 matches
-
-ntâmple încă de-alaltăieri! CODÂRLIC: Tu nu mai clămpăni din plisc, răspunde scurt și exact numai la ce întreb eu. Înțeles? GHIMIZDROC: Apoi eu știu ce-ai să mă-ntrebi înainte de-ați veni ție în minte vorbele. CODÂRLIC: Ghimizdroc, băiete, vezi că te trimit la curățat cazanul cel mare de smoală dacă mai vorbești suplimentar. Hai, hai! Gata, altul la rând: Aschimodie Gâlceavă ASCHIMODIE: Aici-s, da' dacă nu se ferește Ghimizdroc din fața mea, când i-oi otânji una rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cui o fi! Vom lupta! Vom lupta și voi învinge. Posed secretul victoriei. Ah, Eugenia, draga mea Eugenia! Și se pomeni la poarta Clubului, unde Víctor îl și aștepta ca să joace partida de șah cotidiană. III — Azi ai cam întârziat, băiete - îi spuse Víctor lui Augusto -. Tocmai tu, mereu punctual! Ce vrei..., treburi... — Treburi, tu? — Da’ ce crezi, doar agenții de bursă au treabă? Viața e mult mai complexă decât îți închipui. — Sau mai simplă, zic eu, decât crezi tu... — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
joci prost? De ce să nu mutăm piesele altfel de cum le mutăm? — Asta e ideea pe care tu, ilustrule filozof, mi-ai băgat-o în cap. — Bun, atunci o să-ți dau o veste mare. Dă-mi-o! — Da’ o să te miri, băiete. Nu mă număr printre cei care se miră a priori sau cu anticipație. — Uite atunci: știi ce mi se-ntâmplă? — Că ești tot mai distrat. — Mi se-ntâmplă că m-am îndrăgostit. — Eh! Știam asta. — Cum de știai?... — Naturalmente, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e blondă sau brună? — Adevărul e că nu știu. Deși îmi închipui că nici așa, nici așa; să zicem șatenă. — E înaltă sau scundă? — Nici asta nu-mi prea amintesc. Se vede treaba însă că e potrivită. Dar ce ochi, băiete, ce ochi are Eugenia mea! — Eugenia? — Da; Eugenia Domingo del Arco, bulevardul Alemeda, 58. — Profesoara de pian? — Chiar ea. Dar... — Da, o cunosc. Și-acum... Șah încă o dată! — Dar... — Am zis șah! — Bine... Și Augusto își apără regele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plecăm, dom’le. Discutăm.” „Vă rog să părăsiți urgent locul, altfel vă arestez!” Mi-aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din arestul miliției... le-am dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă și i-l pun în gât: „Băiete, lași pușca jos, dai șuba și pleci că altfel îți fut una în cap, urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică ceva, da’ se lasă moale și pleacă. După câteva ceasuri primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
demonstrație obișnuită de mulțumire și de cordialitate, dar care, de astă dată, având în vedere aproprierea orei prânzului, însemna altă necesitate insistentă a trupului. Cipriano Algor îl mângâie, răsucindu-i ușor o ureche, Trebuie să așteptăm să ne cheme Marta, băiete, câinele casei nu dă bine să mănânce înaintea stăpânilor, trebuie să respectăm ierarhia, spuse. Apoi, spre Marçal, ca și cum ideea i-ar fi venit în clipa aceea, O să aprind azi cuptorul, Ai spus că nu-l aprinzi decât mâine, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar confuzie! O fi un început. ― Important e că a identificat un semnal de naufragiu, motiv suficient pentru întreruperea hipersomnului, zise Kane. ― Și ce-i cu asta? se băgă Brett, cu o sublimă nevinovăție. Kane replică, oarecum iritat. ― Hai, măi băiete! Asta-i manualul. Avem datoria, conform directivelor Companiei, secțiune B 2, să acordăm asistență și ajutor în astfel de împrejurări. Fie că-i apel uman ori ba. Parker bătu din picior, contrariat. ― Cristoase! Nu-mi place s-o zic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat departe la școli înalte băiatul ei să nu steie flămând. Mă mângâia dăunăzi bătrânica cu mâna tremurândă pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Almanahul copiilor/1983, p.37) COANA OTILICA șl BÂRLADUL 86 Cu vreo treizeci de ani în urmă, student fiind, mai treceam pe la conuʹ Mihai, pe la casa cu căței, de pe strada Eminescu din Iași, pe la marele nostru sonetist Mihai Codreanu. ‐ Măi băiete, îmi zicea, fără să mă vadă, cunoscându‐mă de multe ori numai după călcat. « șe‐ ai zâși dacî te‐aș trimete până la Coana Otilica șâ‐ i șitești seva? ‐ Cum să nu, maestre?! Acu mă duc, că tot am ole acă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a plecat în zori la‐ gară, Cu broboada ca un plânset, peste ultimul temei, Hotărâtă să te uite și în casa ei să moară, Când or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei. BOCETUL MAMEI PENTRU FIUL SĂU Măi băiete, măi băiete, Ți‐o fi foame, ți‐ o fi sete, Ți‐o fi frig și ți‐o fi ploaie Pe acolo prin războaie. Spun femeile din sat, Cică te‐ ai fi însurat, Te‐ a luat moartea de bărbat. Doamne, nu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în zori la‐ gară, Cu broboada ca un plânset, peste ultimul temei, Hotărâtă să te uite și în casa ei să moară, Când or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei. BOCETUL MAMEI PENTRU FIUL SĂU Măi băiete, măi băiete, Ți‐o fi foame, ți‐ o fi sete, Ți‐o fi frig și ți‐o fi ploaie Pe acolo prin războaie. Spun femeile din sat, Cică te‐ ai fi însurat, Te‐ a luat moartea de bărbat. Doamne, nu‐ i adevărat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.d. Și, un eveniment rar Întîlnit, În aceste amintiri: tatăl viitorului mare artist Îi spune, atipic, fiului, după cel vede Într-un spectacol al liceenilor: ”Să faci teatru! Asta e menirea ta, băiete!”. Curios: În 95% din cărțile de amintiri, artiștii suferă pentru că Îndemnul parental era... complet opus! O nedumerire: de ce două volume? De obicei, 290 de pagini, format A5 redus, Încap Într-unul singur! (jurnalul lui Candid Stoica, spre exemplu, avea un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
când am răsturnat dictatura, nu vezi ce iese și tot iese din el. Dar acuma ce mai zici, cum îl schimbă pă unul, că e alegeri democrate cum ar veni, nu vezi ce iese după el?! Parcă-i un blestem, băiete, pe neamul nostru, că nu ne mai liniștim odată să facem și noi capitalismu’ ăsta ca la mama lui?! Mie-mi vorbești de perire? Mie, care am trăit perirea asta zi de zi, ceas de ceas, toate nopțile alea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor!»“ Goncea făcu o piruetă și se înclină. Aplaudă de câteva ori și îi ieși Vicarului înainte. Hohoti. „Ce biruință, băiete?! N-ai văzut ce-a pățit popa ăla din tren, de l-a băgat la Wintris? Ce-a biruit? Sau ambasadorul Pancratz ce-a mai biruit, de-a ajuns de umblă prin oraș, la prestația lui, cu pantalonii în vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar nu aici, la mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de când plecat-ai, sburător cu negre plete, Ș-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete! Și pe câmpul gol el vede un copil umblând desculț Și cercând ca să adune într-un cârd bobocii mulți. {EminescuOpI 84} - " Bună vreme, măi băiete! " - " Mulțămim, voinic străin! " - " Cum te chiamă, măi copile? " - " Ca pe tată-meu - Călin; Mama-mi spune cîte-odată, de-o întreb: a cui-s, mamă? Sburătoru-ți este tată și pe el Călin îl chiamă". Când l-aude numai dânsul își știa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta e calmul, băiete. Acuși vine furtuna. Nu vezi norii la orizont? Nu simți moartea care îți caută sufletul? Nu vezi fiarele care îți caută sângele? A început deja. Jocul a început. Piesele se mișcă. Nu a dat impresia că știe că sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lume curge sângele unui Felix. Și finul tău este cel pentru care există acum Anturajul, nu-i așa? Fără el, voi nu mai aveți pentru ce exista. De asta mă ajuți! Ajutându-mă pe mine, îl ajuți pe el! Nu, băiete. Înțelegi greșit. Noi îl ajutăm acum pe fiul împăratului să își ia locul care i se cuvine, în Sălile Albe, dar îl slujim pe cel mai bătrân dintre cei care există în familia imperială. Împăratul? Zâmbi. Se gândea la cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dat. După zâmbetul crud ce îl avea pe față, mi-am dat seama că i-ar fi plăcut să-l liniștească pe cel de pe scaun, și probabil că ar fi făcut-o dacă nu aș fi continuat: Cum te numești, băiete? Perir François, zise prompt. Am zâmbit. Și ce-mi va face mie Govar, Perir François? Te va da afară din colegiul lui, împreună cu acoliții tăi, spuse uitându-se cu dispreț la cel din spatele său. "Colegiul lui". Îmi plăcea de copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după care spuse: Mi s-a transmis să-ți vorbesc mai întâi de afaceri, și apoi de doleanțele mele. Și cine ți-a transmis? întrebai curios. Se uită la mine aproape uimit, după care zise pe o voce înceată: Sincer, băiete, după câte am auzit, te-aș fi crezut mai deștept. Împăratul m-a trimis. Mai luă o gură de lichid, după care continuă. Trebuie să-ți spun că mâine dimineață vei primi, în cantină, pe lângă mâncare, niște cutii. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
chiar dacă era inutil. Dar ceea ce a pus capac la toate e faptul că ai început să-l lovești și să-i chinui trupul mort atunci când trebuia să ceri îndurare și să faci tot posibilul să-l ajuți. A avut îndrăzneala, băiete, de a... Taci! tună Sergiu. Pentru faptele comise și pentru comportarea ta, te facem vinovat de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dacă erați în locul nostru sunt sigur că ați fi făcut la fel. Bravo, Dimitri! El era președintele cercului șefilor de clasă și cred că era singurul care avea dreptul de a vorbi în adunarea prezentă. Orande Cosmeho? Crimă? Ce visezi, băiete? îl întrebă Arvon pe un ton foarte grosolan. Ai idee ce acuzații aduci, nu numai prestigiului acestui colegiu, dar și onoarei de a fi profesor? Ai idee ce implicații vor exista din cauza vorbelor tale? Ai face bine să ai dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ca mine, cu părul șaten și cu ochii albaștri. O vom lua la dreapta! Odată ce vom lua controlul școlii, voi trimite pe cineva după voi. Atunci să veniți degrabă înăuntru. Pricepi? Priceput, dar grăbește-te, că aici miroase îngrozitor. Știu, băiete. Știu. Haideți! Am condus grupul vreo o sută de metri, urmând conducta metalică. Dinăuntrul ei se auzeau niște zgomote mecanice și ritmate. Era îngrozitor să fii acolo! Era întuneric, o umezeală imperceptibilă, dar pe care o simțeai până și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar acești tirani din mintea mea să nu scape pentru a teroriza pe altcineva. Eu aveam să fiu închisoarea lor, nu ei a mea! Și nimic nu putea să mă oprească. Voi căuta nemurirea și o voi găsi! Ce vrei, băiete? făcu vocea cândva amabilă. Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor. PE VOI! amenințasem eu. Vocea mea tunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]