KorAP: Find »[drukola/base=băiată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...71 >

1,758 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933

putreziți. Spectacol care n-avea nimic evlavios în el, te asigur. Și, nu-ți ascund că mă dusesem acolo fără să fiu atras până atunci de călugărie. O făcusem într-un acces de revoltă. Pentru că mama a fost o târfa, băiete. Când mi-am luat diploma de medic, am fugit, fericit, să i-o arăt și tatălui meu. El n-a găsit nimic mai bun de zis decât că, de vreme ce aveam o profesie, nu mai era obligat să-mi dea nici un

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
Depinde de cauze...", îndrăzni Julius, dar doctorul Luca nu-l lăsă să termine: "Cui îi pasă de cauze? Cu cine poți împărți o disperare?" Mai goli un pahar, își șterse picăturile de vin prelinse pe bărbie și mormăi: "Un idiot, băiete, rămâne un idiot și după ce a trecut prin rai...". Părea doborât de băutură. Brusc, se ridică în picioare, găsind chiar puterea să încerce un zâmbet tulbure: "Spun prostii. Sunt un bătrân neserios". Afară, îi aștepta o surpriză. Deasupra acoperișurilor, zburau

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
la spital, care m-ar obliga să înfrunt zgomotul străzii, îmi apare acum ca un supliciu. Probabil, inclusiv din acest motiv nu l-am mai căutat pe profesor. Mă tem să nu mă cheme pentru vreo nouă probă. 40. "Uneori, băiete, aș vrea ca memoria mea să arate ca o cameră goală", i-a mărturisit, într-o zi, doctorul Luca lui Julius. De-afară, se auzeau, mereu, bufniturile obloanelor zgâlțâite de vânt. Discutaseră, înainte, despre expediția care, în mod normal, trebuia

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
transmită, a încheiat, brusc, doctorul Luca, iar când am înțeles a fost prea târziu. A îndepărtat cu un gest repezit bastonul cu care se jucase până atunci, apoi și-a reluat masca ironică, folosită de câte ori se găsea în dificultate: "Oricum, băiete, acum, la bătrânețe, știu că e mai bună o dragoste uzată, cârpită, decât singurătatea. Cel puțin, îl cunoști pe celălalt. Te știe și el. Ești ca și singur, dar la nevoie e un suflet lângă tine. Nu te simți ca

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
poartă mai mult decorativ, căci, în ciuda vârstei sale, bătrânul are mers de soldat), spre pavilionul bibliotecii ― Despre ce vorbiți? s-a mirat Julius, într-o zi, după ce doctorul Luca l-a întrebat, prevenitor, ca de obicei: "Ai timp pentru mine, băiete?" ― Bineînțeles, despre insula Rodos, l-a lămurit doctorul Luca, așezîndu-și cu grijă bastonul lângă ușă.. Știai că grecii îi spuneau trandafirului "Rodos"? 50. Zăpușeala e parcă mai mare. Și tot n-am rezolvat problema operației. O fac sau nu? Cineva

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
amintirile, se porni să-i povestească, amuzat, că în portul Rodos își ducea iubitele să le arate o casă unde atârna sub fereastră, scris cu litere mari, roșii, acest anunț: Dau lecții bărbaților timizi. N-am nici o rușine. " ― Eram tânăr, băiete, și încă nu înțelegeam aceste vorbe din Biblie: "Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul". Îi mai povesti că, de câte ori zărea o nuntă, i se făcea milă de miri. ― Mă gândeam că nu va trece mult și își

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
de teamă să nu pară obraznic. Și, cum de-afară se auzeau zgomote de obloane lovite, s-a arătat din nou nedumerit că echipa plecată în căutarea deșertului nu se întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar cu apă, plîngîndu-se de căldura de iad de-afară, după care continuă cu o voce neobișnuit

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-ai vrea să afli de la mine, băiete? Dacă vrei, cumva, să mă tragi de limbă în legătură cu Monseniorul, te sfătuiesc să renunți. Julius simțea că se apropia momentul pe care-l așteptase. De aceea se feri să se arate prea curios. Se mulțumi să aducă vorba de emoția

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
sfătuiesc să renunți. Julius simțea că se apropia momentul pe care-l așteptase. De aceea se feri să se arate prea curios. Se mulțumi să aducă vorba de emoția cu care doctorul Luca privise pescărușii zburând peste Asybaris. ― Mă tem, băiete, că nu-mi va fi ușor să-ți explic, clătină din cap bătrânul. Și nici ție nu-ți va fi ușor să înțelegi. Povestea e încîlcită. Mai ales că o parte din ea n-o cunosc nici eu. Se vedea

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
într-un început de lume. Cineva din spate mi-a șoptit: "Ar trebui să fugi". Asta și fac. Încerc să fug. În definitiv, nici nu-i de mirare. 5. Doctorul Luca făcu un gest indecis. ― Profesiunea mea e sufletul omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
de coborâre, ruginite. *Malagambiștii erau nonconformiști care purtau pantaloni strânși pe picior, gulere înalte și haine cu umerii deșelați, modă lansată într-un bar din centrul capitalei unde Sergiu Malagamba își demonstra virtuozitatea la baterie. 16. ― Mă întreb și azi, băiete, cum ar fi trebuit să mă port, continuă absent, doctorul Luca. Și de ce am avut senzația că o femeie ca ea nu era reală, că venea din altă lume? Mă crezusem, până atunci, un psihiatru priceput și, pe deasupra, fusesem obișnuit

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
licee cu blazon aristocratic. Probabil, am făcut parte din ultima generație de reprezentanți ai Evului Mediu rural de la noi. Ghinionul meu a fost că am avut frâne mult prea bune. Altminteri, putea ieși ceva interesant din experiența mea. 21. ― Femeia, băiete, rămâne pentru bărbat o taină. Dar Tereza era un caz cu totul aparte. Râdea, arătîndu-și dinții de pisică sălbatică, de câte ori aplecam crengile tufei de răchită ca să treacă pragul șopronului: "Doamnă, vă poftesc în salon". Și-mi mulțumea, ceremonioasă: "Sunteți un

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
crezut nici o clipă că vor găsi vreodată ceva. ― Așa e, a consimțit bătrânul, renunțând să protesteze. ― Prin urmare, ar trebui să fiți mulțumit. Vara aceasta v-a dat dreptate. Doctorul Luca nu se arătă deloc încîntat de compliment. ― E adevărat, băiete. Îmi puteam îngădui să mă îndoiesc cât timp exista posibilitatea să mă înșel. 12. Ce poate urma într-o lume fără incertitudini? O asemenea lume e la fel de greu de imaginat ca una fără Dumnezeu. 13. Părinții mei și-au conceput

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă, în care nu se mai auzi decât vântul care continua să sufle cu putere, doctorul Luca își căută bastonul. ― Așa am ajuns, băiete, în acest oraș al rataților... 19. De când "vîntul din sud" nu mai aduce nici un fir de praf viața din Asybaris s-a dereglat. Din inerție, bărbații se strâng și acum prin taverne, dar abia se ating de vinul din pahare

Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

apropie, iar cu cealaltă Îi arăta ceva mai departe În fund, spre un chioșc. Julius se apropie și, pentru prima dată În viață, dădu mîna cu cineva din proprie inițiativă, fără ca nimeni de lîngă el să-i fi spus: salută, băiete. Pictorul Peter cel din piață Îi făcu loc În mijlocul grupului de curioși și-i spuse, bîlbîindu-se rău de tot, că tabloul lui era gata și că i-l făcea cadou. Pe urmă Îl Întrebă de Nilda și de Vilma și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
treaz pînă la ora asta. — Darling, ce faci acolo sus? Întrebă Susan, ridicîndu-și privirea spre fereastra unde se vedea căpșorul lui Julius. Nu pot să dorm, mămico; e multă gălăgie. Juan Lucas văzuse și el că se Întîmplă ceva. — Ascultă, băiete, spuse În glumă; ce faci acolo treaz la ora asta? — Mă uit, unchiule. Vrei să-ți trimitem un whisky? Julius nu răspunse, În orice caz nu se auzi ce spune; dar mătușa Susana era neînduplecată și o ținea Întruna că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ce femeie minunată ești!“, exclamă, scoțîndu-și din nou haina și Îmbrățișînd-o. Ea Îl privi ironic și-i făcu semn cu capul spre ceva care se mișca alături; Juan Lucas se Întoarse și dădu cu ochii de grădinar, cum te cheamă, băiete? și-l văzu că-i oferă o țigară udă, cu tutunul pe jumătate scuturat, Îmi permiteți? Timp de o clipă Juan Lucas simți că terenul de golf nu mai exista, că el nu jucase și n-o să mai joace golf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de pe care puteau să cadă În orice clipă. Arhitectul uită de Julius și se Îndepărtă puțin ca să stea de vorbă cu inginerul și cu meșterul. Julius vru să se apropie de groapa unde se pregătea mortarul, dar cîteva strigăte: „ferea, băiete!“ Îl făcură să se dea la o parte inspăimîntat. Nimeni nu-l băga În seamă. N-avu Încotro și se opri din nou pe trotuar și de acolo urmări toată acea stranie ceremonie; Îi vedea cum urcă purtînd pe umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și toți În cor: bună ziua, domnule Del Castillo și pe urmă din nou maica stareță, În engleză, a venit să vă facă o poză ca s-o păstrați drept amintire și Într-o zi s-o arătați nepoților voștri, uite, băiete, bunicul tău a fost și el copil cîndva. Și se făcea la fel ca un bunic, cel puțin așa credea ea, se cocîrja pînă la pămînt și-ți arăta tremurînd poza pe care Del Castillo avea să ți-o facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mai oprea, alerga dintr-o cameră Într-alta: Susan Îl văzu trecînd pe lîngă ea, dar el n-o auzi spunînd: darling! darling!; Juan Lucas Îl văzu trecînd prin bar, dar el nu-l auzi spunînd: ce-i cu tine, băiete?; Daniel Îl văzu urcînd pe scara de servici și dădu fuga să-l anunțe pe Celso. CÎteva clipe mai tîrziu, la etaj, pe un coridor, Țanțoșa dădu nas În nas cu domnișorul Bobby care țipa ca un nebun și vru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul coridorului și, În orice caz, acum venise ca să se ocupe de mucosul de Bobby. „Hei, băiete“, Îi spuse prin ușă, profitînd de o clipă de tăcere, dar Bobby nu-i dădu nici o atenție și continuă să strige să-l lase singur și apoi amenință că n-o să se oprească pînă nu se răzbună și pînă... Juan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dar fu Întrerupt mai Întîi de zgomotul unei cărți pe care Bobby o rupea tocmai cînd el Începea să vorbească, bietul Mark Twain și apoi de Juan Lucas: „hai, acum șterge-o; numai eu mai pot să-l potolesc“. Hei, băiete... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Du-te, te rog, Îi spuse Juan Lucas lui Celso, care urmărise scena cu tava de argint În mînă și foarte respectuos. — Nu mai e nimeni aici În afară de mine... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-vă cu toții la dracu! — Du-te, te rog, Îi spuse Juan Lucas lui Celso, care urmărise scena cu tava de argint În mînă și foarte respectuos. — Nu mai e nimeni aici În afară de mine... — Duceți-vă cu toții la dracu! — Hei, ascultă, băiete! — Du-te și tu la dracu! — Hai să stăm de vorbă ca Între bărbați... — Tu nu-mi ești tată! — Hai, Bobby, linișteșle-te... — Codoșule! Încornoratule! Așa ceva nu-i mai spusese nimeni lui Juan Lucas de cel puțin treizeci de ani; jucătorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
rotofeiul Romero și Celso Îl Înjură de mamă cu ochii scăldați În lacrimi, grăsanul ăsta libidinos nu știe decît să mănînce, să bea și să-și bată joc de toată lumea. Există unele bănuieli, Îndrăzni Celso, făcînd un pas Înainte. Spune, băiete; ce s-a Întîmplat? Întrebă Juan Lucas, amintindu-și că Celso e de cel puțin cincisprezece ani În serviciul familiei. — Există unele bănuieli, repetă Celso, obligîndu-l pe rotofeiul Romero să bea o Înghițitură. — Trebuie să fie lucrătorii; sînt singurii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]