3,263 matches
-
că până la urmă mi-ai povestit despre el ca să scapi de mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un pardesiu de cămilă? — Aia cred că este. — Și eden? Ochelari Dior? — Eden sunt sigur. Diorul e o bănuială. Ești un bun observator, o să te cred pe cuvânt. Și mustață, cămăși la modă și cravate psihedelice. E un fel de prinț sau asta se crede. — Da, spuse Sammler, Își atribuie o anumită maiestate — Am o oarecare idee despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a culcat de tot sau doar a ațipit puțin? spuse Sammler. — E posibil să se trezească mai repede, dar asta e doar o bănuială. Domnișoara Gruner este În salonul vizitatorilor. — Stau puțin În picioare, spuse Sammler, nefiind invitat să ia loc. Erau multe flori, coșuri cu fructe, cutii de bomboane, bestselleruri. Televizorul mergea, fără sunet. Asistenta asculta cu o cască În ureche. Lumina reflectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
profesor de științe, zicându-i Antoniei Robinson, pe un ton oarecum răutăcios, că Sheba pare de nedezlipit de Hodge. Într-o după-amiază, recent, Sue îi pusese Shebei bicicleta în portbagaj și o dusese acasă cu mașina ei. Aceasta era confirmarea bănuielii mele celei mai negre. Sheba o alesese pe Sue să-i fie cea mai bună prietenă. Pe Sue Hodge! Dacă s-ar fi întâmplat mai devreme, m-aș fi putut gândi că era o legătură întâmplătoare, o greșeală: încă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de clasa a XI-a“. Ceva de genul ăsta. — Pe ce ton a spus? Părea să nu fie de acord? — Ei, nu părea prea încântat. — O, Doamne. O, Iisuse. Ai avut senzația că avea vreo dovadă? Sau era doar o bănuială? — Asta n-aș putea să spun, Sheba. Părea destul de sigur. Uite, nu ți-am spus până acum pentru că nu voiam să te îngrijorezi. — Să mă îngrijorez. Nu știu cum te-ai putut gândi... — Am vrut să ai un Crăciun liniștit... — O, Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am învățat să domolesc... cât din urletul fiarei am învățat să ascund, sub măștile atât de prost construite încât, copilul cu ochii din cărbunele iubirii mă citea ca pe o filă banală a singurătății asumate... Anișoara IORDACHE semn de trecere bănuieli: mă așteaptă printre crizanteme? pânze de păianjen rupte... semn de trecere: sărut pe frunte. tuse asmatică... printre țepi, luna pitită; numai șarpele capul ridică; culoarea frunzelor prelinsă în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
numele de fată actual al femeii, cît și pe cel de domnișoară, ca să mă audă cei din cafenea. Nici mandatarul, nici chelnerița n-au avut nici o reacție. Era și normal să fie așa. Deși acest lucru părea să-mi infirme bănuielile, era totuși puțin probabil ca ei să fi stabilit vreun contact folosindu-se de numele reale. Mandatarul, prins de un acces de tuse, strîngea masa la care stătusem eu. CÎnd am ieșit În stradă, ascultînd peste umăr vocea fetei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că nici soția lui Nemuro nu știe nimic despre soțul ei este că v-a angajat pe dumneavoastră. Grozav! Grozav! Împărtășesc aceleași sentimente cu cei implicați. E o poveste tare tristă. Undeva, Într-un colț al sufletului meu, persistă Încă bănuiala că, În Înțelegere cu soția lui, el Încearcă că se ascundă numai de mine. — Aveți vreun motiv anume? — O, Doamne ! Dacă-mi răstălmăciți fiecare vorbă, o să sfîrșesc prin a-mi lega limba. Poate mă-nșel, dar asta mi-e firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o refuzăm. Fratele ei a fost atît de isteț, Încît mi-a atras atenția asupra Întîlnirii noastre Întîmplătoare din parcare. Ar fi vrut să mă determine să gonesc pe o pistă greșită, dar m-a făcut decît să-mi Întărească bănuielile. Dacă EL era atît de priceput la repararea mașinilor, putea foarte bine sa fie În legătură cu vreo bandă de hoți de mașini care operau pe scară mare. CÎte nu se mai Întîmplă! Poate repara mașinile celor fugiți de la locul accidentului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca atare. Pentru Dumnezeu! Ce cauți aici ? — Ei bine, chiar așa. Ce-oi căuta? — Te afli aici cu totul Întîmplător, nu ? Treceai pe-aici și ai observat... — Pe legea mea! zise el chicotind și pocnind din degete. Nu, nu glumesc. Bănuielile tale sînt neîntemeiate. Zău că nu... De fapt s-au Încurcat rău niște ițe, foarte ciudat... Dacă asta-i părerea ta, ar fi mai bine să-mi explici și mie. Aș fi preferat să mă prefac că nu știu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seara aceasta? Dacă da, atunci o să vadă și soțul articolul și o să Încerce să ia legătura cu dumneata, firește. — Vreți să insinuați că fratele meu a fost cauza dispariției soțului? — Da, e o tîmpenie. Nu e bine să intri la bănuieli din orice. PÎnă nu cu multă vreme În urmă mă obseda și pe mine ideea că acea cutie de chibrituri care intrase În posesia mea constituia o dovadă materială certă În defavoarea dumitale. Conținea și bețe albe, și negre. Cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
telefon În agendă ? — În caz de ceva, agenda este printre primele obiecte supuse verificării, dar pe nimeni n-o să intereseze o cutie de chibrituri primită de la cafenea. Albumul cu fotografii pe care l-am văzut adineauri mi-a Înlăturat orice bănuială. Mi-am luat o piatră de pe inimă. Eram În mare dilemă deoarece cutia de chibrituri mă Încurca grozav, cu atît mai mult cu cît detectivii nu prea au voie să-și suspecteze clienții. Vezi dumneata, exact ce-ți spuneam... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
EL se dă În vînt după fotografii color... așa că nu aveam nici un motiv să nu consider această fotografie ca fiind opera LUI. Deoarece modul În care Tashiro se agitase și Încercase să retracteze cele spuse Îmi stîrnise și mai mult bănuiala, m-am gîndit că poate trebuia să-mi pun semne de Întrebare În primul rînd În legătură cu modul În care intrase În posesia lor. GÎndindu-mă la aceasta - și nici nu știu dacă o asemenea variantă era posibilă - pe chipul LUI apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de altfel, după îndepărtarea sa din funcția de ministru de externe al României, l-au ocolit cu obstinație. Nu mai este interesant, raportau plictisiți diplomații sovietici la Geneva, acreditați ca să spunem așa pe lângă Liga Națiunilor. Asupra lui Titulescu, au existat bănuieli, inclusiv de racolare din partea N.K.V.D.-ului sovietic, ținând seamă de relațiile sale mult prea amicale cu Litvinov (stătea cu săptămânile la reședința acestuia de pe malul lacului Leman și îl informa pe diplomatul sovietic, în amănunt, asupra celor discutate, de pildă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu putea. Totuși, când pornirăm spre baltă, îmi făcu un semn din ochi spre pușcaș. Îmi făceam felurite gânduri. Poate m-a simțit el, sau altcineva, și-mi da de veste să mă feresc, sau poate chiar vânătorul căzuse la bănuială. O neliniște ușoară îmi plutea pe suflet, și băgam de samă la toate mișcările lui Marin. Nimic deosebit. Deslegă priponul ca totdeauna, vâsli cu liniște, mă strecură lin prin aceleași cărări ale pădurilor de trestii, și încet furișa luntrea pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Sandu, și apoi la luntrea care aștepta ca întotdeauna. Cercetasem cu ochii pe crâșmar, cercetam pe pușcaș: nu, parcă nu era nimic. Mă gândeam. Un timp n-o să mai vin diminețile; și lucrurile se vor liniști, dacă este vreo bănuială. De știut, nu se putea să știe vânătorul. N-avea de unde. Ș-apoi era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lângă pârău, prin marginea desișurilor, spre câșlărie. Mă gândeam cu milă la nevasta lui Voinea, la suferința ei vădită; mă gândeam cu mirare la vorbele-i întrerupte, la povestea ei cu Ileana lui Ion Macovei și simțiri nelămurite, amestecate cu bănuieli vechi, îmi nelinișteau sufletul. Voinea venea pe potecă. Venea întunecat. Îl zării tocmai când începeau a cânta tălăngile vacilor boierești, în poieni și tocmai când din urmă, pe drumul pe care venisem eu, se arătă și boierul Enacache pe calu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi se părea că ochii neclintiți ai pădurarului mă ținteau prea îndărătnic. Nu știu, n-aș putea spune de ce, un fior, ca o sârmă de foc, mi se strecură prin șale. Într-o clipă, în clipa aceea, am avut o bănuială; am avut bănuiala că pădurarul Voinea a ucis pe stăpânu-său. Nici nu mi-am dat sama cum am întrebat: —Și cum? nu s-a găsit cine l-a omorât? —Cum să se găsească? zise Voinea. A murit așa, de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că ochii neclintiți ai pădurarului mă ținteau prea îndărătnic. Nu știu, n-aș putea spune de ce, un fior, ca o sârmă de foc, mi se strecură prin șale. Într-o clipă, în clipa aceea, am avut o bănuială; am avut bănuiala că pădurarul Voinea a ucis pe stăpânu-său. Nici nu mi-am dat sama cum am întrebat: —Și cum? nu s-a găsit cine l-a omorât? —Cum să se găsească? zise Voinea. A murit așa, de moarte năprasnică... Eu tăcui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uliță? Și ce face? —Eu știu ce face? răspunse Bucșan râzând. Parcă mă spionează... Am s-o întreb eu odată... Ba nu, Ștefane, să n-o întrebi... Las’ că am să vorbesc eu cu dânsa... Tudorița avea de câteva zile bănuieli. De ce nu mai este fata lui Sanis ca nainte vreme? De ce a început să vorbească așa, înfrigurată, despre atâtea? De ce spionează? De ce dă tot mai rar prin casa ei, și-n schimb, una-două, dă năvală ziua în maghernița roșie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cal la păstrare în clenciuri, sub podina pătulului; ori se plimbă el așa, de plăcere, fiind dintr-o sămânță domnească; ori se îndestulează cu smeură în desimile acestea nestrăbătute de smeuriș; ori a simțit miros de miere și are bănuială de vreun roi într-o scorbură. Îi aduc eu doctor bun, care să-i dea ce-i trebuie. Domnul Ionaș Popa a sosit la amiază, în ziua de 14 octomvrie. Cum a sosit, a ascultat istoriile lui Culi, presupusurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceleași și aceleași nume, pe care Culi nu dorea să le mai audă. Însă numele pe care îl poftea el, așa fără pricină, numai ca să-l mai asculte o dată, acel nume nu se mai rostea. Ursake avea în el o bănuială că numele acelea - care se spuneau ori nu se spuneau - în curând aveau să ia ființă în Prelunci, schimbând toate. Din pricina asta, începea să fie iarăși neliniștit. În ajun de Tăierea cinstitului cap al prorocului Ion Botezătorul, carele se prăznuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că ne pasă. (Mama a scos ceva din buzunar și i-a întins lui Helen.) Dropsuri cu vitamina C, ar putea fi bune ca să nu mai faci roșu în gât. — Nu. Helen a fentat-o, și asta mi-a confirmat bănuiala - de fapt îi plăcea să facă roșu în gât, avea o scuză să stea în pat, să mănânce înghețată și să fie nesuferită cu restul lumii. —Ia vitamina C. —Nu. —Ia vitamina C. —Nu. IA NAIBII VITAMINA C! — Dumnezeule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu totul absurde - bărbații care te ajutau să găsești obiecte pierdute erau Mângâietori Delicați, deși nimeni, în afară de un oponent fanatic, nu ar putea să nege că e o calitate de dorit la un bărbat. (În chip destul de curios, aveam o bănuială că dragul „ei“ Luke cel sexy era un Mângâietor Delicat. Luke nu părea așa, ci mai degrabă era un tip dur, aprig. Dar, dincolo de pantalonii lui de piele și de expresia lui cruntă, era un om bun și grijuliu - chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În ciuda delegării a cât mai multe responsabilități cu putință, cele trei luni de organizare a nunții au fost teribil de stresante. Toată lumea a spus că era doar vina noastră, pentru că nu lăsaserăm destul timp pentru pregătiri, dar eu aveam o bănuială că, dacă am fi avut la dispoziție un an, stresul s-ar fi dilatat pentru a umple timpul disponibil, așa că am fi avut un an teribil de stresant în loc de trei luni. Dar a meritat. Într-o zi însorită, senină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cincizeci? Am ezitat. Nu era din cauza banilor, era senzația bruscă, neplăcută, că mă trăgea pe sfoară. Că femeia asta nu era cu adevărat un medium, ci doar o escroacă care prindea în mreje turiști nevinovați. —Patruzeci, a zis, confirmându-mi bănuielile. Nu e din cauza banilor, am zis, gata să izbucnesc în lacrimi. Speranța lăsa locul dezamăgirii. Numai că, dacă nu ești medium, te rog spune-mi. E important. Desigur, sunt medium. Poți să iei legătura cu persoane care au murit? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]