16,324 matches
-
farduri, mi-a surâns spunându-mi: "îmi pare rău că nu-ți rămân în amintire decât o babă..." Mi-am luat rămas bun, încurcat. Nu mai era ea. Trecuseră treizeci de ani. Și m-am simțit, și eu, deodată, foarte bătrân... * 17 octombrie 1957. Am suferit cu Frédéric și cu doamna Arnoux la sfârșitul Educației sentimentale. Ce ciudat, era ora 3 noaptea, și, de emoția despărțirii lor, sfâșitoare regăsiră și despărțire în pragul bătrâneții, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
de la telegraf (Unax Ugalde) se transformă peste noapte în Florentino (Javier Bardem) pe cînd Fermina (Giovanna Mezzogiorno) căsătorită cu doctorul Juvenal Urbino (Benjamin Bratt) pare să rămînă aceeași sub straturile succesive de fard. Florentino își însusește repede ticurile unui om bătrîn, dar aceasta este doar o aparență, la un moment dat, nefericitul amorez numără a 622 cucerire în carnetul său, pentru că orice s-ar spune femeile se simt atrase de felul său manierat, prevenitor de a fi, prilej pentru o întreagă
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
clipă le înghite corabia." Imagini voalate cu vitriol care, în loc să le dea tărie, le dizolvă, pictate într-un galben de momîie și luîndu-și cruzimea din mezalianțe cu rezervoarele de depresie curată, motivată istoric, ale civilizației chinuite, ca de icnetele mătușii bătrîne, de cocoașele biologiei, își schimbă poziția, sucite într-un manual de scriere experimentală, care vrea să afle cît poți să compui cu aceleași note. Invariabil, atunci, cîteva din versetele prevestind apocalipsa orașului, încăpută sub o frunte emaciată de poet, sînt
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
versuri de dragoste pe șervețele și înalță ode casnice unei soții îngăduitoare. Unul dintre cele mai bune texte ale volumului este un astfel de poem intens, scris după ce resursele adevăratei iubiri s-au consumat: "azi m-am simțit prima oară bătrân/ după ce am văzut filmul bobby deerfield al lui pollack/ dându-mi seama că nu am mai cunoscut de mult/ dragostea adevărată/ dragostea care face frescele vechilor biserici/ să transpire mirt/ (...) azi m-am simțit prima oară bătrân/ cu creierul vlăguit
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
simțit prima oară bătrân/ după ce am văzut filmul bobby deerfield al lui pollack/ dându-mi seama că nu am mai cunoscut de mult/ dragostea adevărată/ dragostea care face frescele vechilor biserici/ să transpire mirt/ (...) azi m-am simțit prima oară bătrân/ cu creierul vlăguit și uscat/ cochilie albicioasă de melc/ tocurile ascuțite pe care se leagănă trecătoarele/ mi-au înnegrit pielea ca șocurile electrice// am ieșit apoi pe balcon am fumat mult sub prelata înserării/ aș fi vrut să plâng ori
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. When
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
lui Lawrence Durrell Alexandria Quartet, care se autodistruge datorită faptului că prea multele încheieri (fețe ale viitorului) ucid curiozitatea lectorului pentru însăși ideea de ‘până la urmă' (în viitor). Captivanta Justine sfârșește (ultimul viitor pe care îl aflăm din gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
e leit taică-su, doar că nu are barbă. A îndrăgit animalele, iubește câinii, dar și mai mult caii, a devenit într-un fel grăjdarul dlui de l'Aubépine. Pe loc trebuie să pună șaua pe iapa rotată, care e bătrână acum, mai ales că stăpânul, când se lansează în cursele lui, nu o menajează, o mână în galop de vânătoare pe drumurile cele mai înguste și abrupte, fără să-i pese de inima ei de iapă bătrână, și cu cravașa
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
rotată, care e bătrână acum, mai ales că stăpânul, când se lansează în cursele lui, nu o menajează, o mână în galop de vânătoare pe drumurile cele mai înguste și abrupte, fără să-i pese de inima ei de iapă bătrână, și cu cravașa. O s-o omoare sub el, spune uneori Lambert, dar se oprește, ca și cum i-ar fi scăpat o vorbă proastă. Apoi, e rândul lui Grégoire să oblojească fata: atâta s-a ostenit, încât vinele de pe piept și de pe
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
teme. Pravoslavnicii ruși îi doresc decedatului "vecinîi pokoi", "odihnă veșnică" (nu "țărână ușoară", ca ortodocșii noștri). "Maestrul", din romanul lui Mihail Bulgakov, a binemeritat "odihna" ("pokoi"), nu lumina ("svet")... Mama mi-a povestit că, întrebându-și o dată tatăl, ajuns foarte bătrân și slăbit, dacă se gândește la moarte, acesta i-a răspuns: - Draga mea, eu nu mă gândesc niciodată la ceva unde nu pot interveni cu nimic! A fost inginer de poduri și șosele, absolvent al Politehnicii de la Viena, mare parte
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Veneția. A pus ban pe ban și într-o vară s-a înfățișat în Piață Sân Marco, tuns, frizat și îmbrăcat cu hainele lui cele mai dragi. A privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist venit să-și înece toate depresiile. Trist, s-a așezat pe treptele lustruite ale unui soclu. Și, când era gata să închidă ochii, din mulțimea care își țară
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
pe doamna...brună în plină acțiune. Și, mai ales, veți asista la reacțiile dintotdeauna pe care le are muritorul atunci cînd stă la prima și ultima șuetă cu ea: că-i om de treabă, bețiv sau prostituată, bogat sau sărac, bătrîn sau tînăr - abia umbra morții îi... luminează viața, cu toate erorile fundamentale pe care le-a comis. Și pe care, vezi Doamne, nu le-ar mai comite, dacă ar mai avea o șansă... Cine să-l creadă?!? Iar atunci cînd
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
hrănindu-se cu substanță locală. Iar în epoca pașoptistă, spiritul "popular" a avut șansa de a se întrupa în cel puțin un autor excepțional, în Anton Pann. Era cu nouă ani mai tînăr decît Asachi și cu cinci ani mai bătrîn decît Heliade, dar a contrazis frontal pașoptismul. în cadrul unei literaturi romantice, el este antiromanticul prin excelență; într-o epocă a confesiunii, a autobiografiei și a sentimentalismului, adică într-o literatură dominată de persoana întîi singular, Anton Pann adoptă postura moralizatoare
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
aripă, vinovată de nostalgii? este doar lumea aceea din care toate razele converg - încoronând întreaga fire cu libertatea elogiată de acele forțe. Adio, un semn cu mâna Mai tropăiam cu accentul în jos, pe stânca unde ceru-mi istovea sufletul bătrân în treacăt - fluid pe un platou alături. în ruina aceea astrală umbra se așeza pe umeri ca o etolă, roua se-nnoda pe chelia unei stânci și gândurile, stinse de Veșnicie, fabulau în secret memoria - aveau chimia ritului și a
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
Vasile Șirli. Ciudat, dar cîntecele lui-rugăciune sau spasmele sunetelor diavolești sînt imprimate în tot ce se vede. În freamătul cămășilor de noapte ale Margaretelor, în picturile de pe pereții halelor de la Simerom, în fracul lui Mefisto, în pașii pe care Faust bătrîn și ostenit îi tîrăște în camera lui. Galbenuri, gălbuiuri, maronuri, nisipiuri, alb-albastru bizar și roșul violent al costumului lui Mefisto din "noaptea valpurgică". Cranii și desfrîu carnal, în același timp. Frică și extaz. Voluptate și carnaval al corpurilor dedate plăcerii
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
numiți Mouseketeers, interpretând un musical în care Dar-lene e o florăreasă la Paris, și Cubby e un polițist, și băiatul ăla înalt, înfumurat, cu voce chițcăită e un artist romantic. El și Darlene, și Cubby, și Karen (îmbrăcată ca o bătrână franțuzoaică pe care Cubby, în calitatea lui de polițist, o ajută să traverseze strada) dansează. Pe urmă vine o reclamă care arată cum cele șapte pătrățele ale unui baton de ciocolată Tootsie ies afară din ambalaj și se prefac în
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
vechiul oraș istoric, sunt invitată la deschiderea unei expoziții de tablouri în prezența întregei aristocrații poloneze. Sunt prezentată multor personagii proeminente și unor voevozi și voevodese care îmi fac cele mai măgulitoare complimente privitoare la concertul meu. Printre altele, o bătrână principesă îmi declară categoric că sunt cea mai mare pianistă a lumei. Tot atunci cunosc și pe d-na Grabsky, soția cunoscutului ministru polonez. Fratele compozitorului Brzezinsky, care mi-a prezentat toată lumea aceasta simandicoasă și care pare a avea o
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
avea în brațe, în hazul tuturor pasagerilor. O pusei pe picioare și luarăm o mașină care ne transportă la sala de concert. Fiind în bună dispoziție, am reușit a entuziasma numărul restrâns de ascultători, printre care se afla și ilustra bătrână doamna Maria von Bülow, a doua soție a marelui dirijor și pianist Hans von Bülow. Plină de încântare veni la mine, după concert, felicitându-mă și spunându-mi că interpretarea clasicilor era întocmai în felul interpretărilor marelui său soț. După
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
urmăreau cu ochi respectuoși însă plini de veselie, această ultimă etapă a vizitei regale. După plecarea reginei, lumea se simte oarecum ușurată de a nu mai fi constrânsă de o anumită etichetă care cerea prezența reginei. Printre asistenți era și bătrâna principesă Catinca Ghica soția fostului nostru ministru la Viena, o foarte distinsă cunoscătoare a muzicei. Într-una din după amiezi poftind pe regină din nou la un ceai, de data asta foarte intim, îi prezint pe tânărul violoncelist român I.
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
tablouri prețioase, dintre care lucrările monumentale ale marelui pictor polon Mateyka mi-au rămas în suflet. Fratele compozitorului Brzezinski, Stanislas m-a poftit din nou la un dejun în frumoasa sa locuință, unde am revăzut pe soția și familia sa. Bătrânul compozitor mă însoțea peste tot, îmbrăcat elegant și cu nelipsitele mănuși albe! Bieții poloni nu bănuiau ce-i așteapta după un interval de trei luni! Erau îmbătați de ambiție și trufie veritabilă polonă. Rău conduși de oamenii lor politici, care
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
călătoriei noastre. Orașul fierbea din cauza mulțimei de refugiați. Era acolo și Ministerul de Finanțe cu funcționarii săi, toți căutând adăpost temporar în acest mic orășel ardelenesc. Noi furăm primiți cu brațele deschise în casa prietenei mele pianiste Maria Str., de către bătrâna și venerabila ei mamă d-na Gross și de soțul Mariei. Iată-ne deocamdată departe de Bucureștiul atât de expus bombardamentelor. Puteam să lucrez pe un pian destul de bun la prietena mea. Iară când s-a prins de veste că
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă. Apar dialoguri cu copii, mici robinete de nevinovăție și înțelepciune (Șotron, Feofan. Pe țărmul mării), precum și înscenări cu personaje deja familiare la Nichita Danilov. Unul este bătrânul pictor de biserici Feofan, de ani 94 și care-și dă ultima suflare spre finalul volumului (Agonie). Un rol complementar îl joacă bătrâna măicuță Fevronia, în a cărei proximitate minunile devin posibile. Dacă însă Fevronia este inocența întruchipată, fecioara cu
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]