KorAP: Find »[drukola/base=balenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...120 >

2,980 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

adînc în zona de vânătoare din marea Japoniei, Pequod făcea pregătiri febrile. Adesea, pe o vreme calmă și plăcută, marinarii rămîneau cîte douăsprezece, cincisprezece, optsprezece sau douăzeci de ore în ambarcațiunile lor, vîslind de zor sau arborînd velele, pe urmele balenelor; alteori așteptau liniștiți, cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o mare legănată de o hulă domoală

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
înainte de a-și îndrepta prova spre patrie. Cei trei marinari din vîrfurile catargelor sale purtau la berete lungi panglici roșii, fîlfîitoare; la pupa era atîrnată, cu fundul în jos, o ambarcațiune, iar la bompres era prinsă falca lungă a ultimei balene omorîte de echipaj. Semnale, fanioane și drapele multicolore, fluturau în greementul corabiei. De-o parte și de alta a fiecăreia din cele trei gabii erau agățate cîte două butoaie cu spermanțet, deasupra lor, pe crucete, se vedeau butoiașe pline cu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mărul arborelui-mare era atîrnat un felinar de aramă. Precum aveam să aflăm mai tîrziu, Burlacul făcuse o expediție uimitor de norocoasă - cu atît mai uimitoare, cu cît, navigînd în aceeași zonă a oceanului, numeroase alte corăbii nu capturaseră nici măcar o balenă, în decurs de cîteva luni. Nu numai că trebuiseră să scoată din cală butoaiele cu carne și cu pîine, pentru a face loc mult mai prețiosului spermanțet, dar fuseseră nevoiți să cumpere butoaie în plus, de la corăbiile întîlnite în drum

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se apropia de mohorîtul Pequod, auzeam dinspre teuga ei sunetele barbare ale unor tobe enorme; cînd s-a apropiat și mai mult, am văzut o mulțime de marinari adunați în jurul cazanelor uriașe, care, acoperite cu pielea pergamentoasă a stomacului unei balene, răsunau puternic sub loviturile de pumn ale mateloților. Pe puntea de comandă, secunzii și harponiștii dansau cu fetele cu pielea măslinie, care fugiseră cu ei de pe insulele polineziene; iar într-o barcă frumos împodobită, atîrnată între arborele-trinchet și arborele-mare, trei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dansau cu fetele cu pielea măslinie, care fugiseră cu ei de pe insulele polineziene; iar într-o barcă frumos împodobită, atîrnată între arborele-trinchet și arborele-mare, trei negri din Long-Island cîntau din diblele lor, cu niște arcușuri făcute din fildeș strălucitor de balenă. între timp, alți membri ai echipajului dărîmau de zor zidăria cazanelor, care fuseseră scoase de-acolo. Ai fi putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
izbînzile trecute, iar cealaltă fremătînd de presimțirea viitorului - cei doi căpitani întruchipau parcă întregul contrast dintre ele, un contrast izbitor. ĂPoftim la bord, poftim la bord! strigă veselul comandant de pe Burlacul , ridicînd un pahar și o sticlă. Ă Ai zărit Balena Albă? mîrîi Ahab printre dinți. Ă Nu, am auzit doar vorbindu-se despre ea, însă nu cred deloc în existența ei, răspunse celălalt cu voie bună. Poftim la bord! Ă Ești prea cu chef. Vezi-ți de drum! Ai pierdut

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
își scoase din buzunar o sticluță cu nisip și începu să se uite cînd la ea, cînd la corabia ce se depărta, ca și cum ar fi făcut o legătură între ele, căci sticluța era umplută cu nisip din Nantucket. Capitolul CXV BALENA MURIBUNDĂ Nu arareori ni se întîmplă în această viață ca în clipa cînd cei blagosloviți de soartă trec pe lîngă noi, la dreapta noastră, să prindem puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să prindem puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie, pînzele umflîndu-se. Așa păru că se-ntîmplă și cu „Pecjuod“. A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de harponul lui Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de harponul lui Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul trandafiriu începură să urce niște bocete atît de suave, niște rugi atît de învăluitoare, încît ai fi zis că, de departe, de pe insulele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
tu, mohorîtă jumătate hindusă a Naturii, care i-ai durat din oasele înecaților tronul, undeva în miezul acestor mări fără verdeață - regină păgînă, îmi vorbești în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă cu trei rînduri de doage, tu, jet înalt, cu irizări de curcubeu Ădin care

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apă. Slavă, deci, ție, Mare, în al cărei zbucium etern își găsește singura odihnă pasărea sălbatecă! Născut pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își dăduseră duhul departe unele de altele; una, înspre vînt, foarte departe; alta, ceva mai aproape, sub vînt; a treia în fața noastră, iar a patra în spatele vasului. Ultimele trei balene fură aduse înainte de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ție, Mare, în al cărei zbucium etern își găsește singura odihnă pasărea sălbatecă! Născut pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își dăduseră duhul departe unele de altele; una, înspre vînt, foarte departe; alta, ceva mai aproape, sub vînt; a treia în fața noastră, iar a patra în spatele vasului. Ultimele trei balene fură aduse înainte de căderea întunericului lîngă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își dăduseră duhul departe unele de altele; una, înspre vînt, foarte departe; alta, ceva mai aproape, sub vînt; a treia în fața noastră, iar a patra în spatele vasului. Ultimele trei balene fură aduse înainte de căderea întunericului lîngă vas, dar la cea dintîi nu am putut ajunge pînă a doua zi dimineață. Ambarcațiunea care-o vînase, trebui așadar să rămînă toată noaptea alături de ea; era ambarcațiunea lui Ahab. Drapelul cu waif fusese

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile cenușii răsăriră iar oamenii adormiți se sculară din fundul ambarcațiunii. Pînă la amiază, balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer, vigilentul timonier mînuia cu dîrzenie echea, iar marinarii nerăbdători

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lumii și p-ormă, hop! Pe cînd eu, n-am decît puntea asta ca să-mi iau avînt, înainte de a sări în întîmpinarea talazului. Dar nu face nimic, totu-i doar o glumă, vorba cîntecului de odinioară: Furtuna-i șugubeață, Iar balena-ți rîde-n față, Dînd din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd balena cruntă ară Apele ce-o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar nu face nimic, totu-i doar o glumă, vorba cîntecului de odinioară: Furtuna-i șugubeață, Iar balena-ți rîde-n față, Dînd din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd balena cruntă ară Apele ce-o înconjoară - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Un fulger vasu-l frînge. Dar ea pe bot se linge Și coada-n apă și-o împinge - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
scheletelor de la Herculanum - în picioare, șezînd sau alergînd - parcă prinseseră rădăcini în punte, dar toți priveau în sus. Ă Da, da, băieți! strigă Ahab. Uitați-vă la flacăra albă. Uitați-vă bine la ea, căci ea ne luminează drumul spre Balena Albă! Dați-mi lanțurile alea legate de arborele-mare, vreau să-i simt pulsul fulgerului și să-l fac și pe el să-l simtă pe-al meu! Sînge lîngă foc! Așa! Apoi se întoarse, cu mîna stîngă încleștată pe ultima

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
care va cuteza să se atingă de-o parîmă. îngroziți de înfățișarea lui și ferindu-se de lancea de foc pe care-o agita, oamenii se traseră înapoi neputincioși, iar Ahab le vorbi astfel: ĂAți jurat s-o vînați pe Balena Albă și sînteți la fel de legați de acest jurământ ca și mine, iar bătrînul Ahab e legat cu inima, cu sufletul și cu trupul, cu toată viața lui. Și, ca să știți la ce cîntec bate inima asta, priviți: sting ultima rămășiță

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe-aici pe sus. La ce bun tunetul? Hm, hm, hm! Nu vrem tunete, vrem rom, dați-ne o cană de rom. Hm, hm, hm! Capitolul CXXII FLINTA în toiul taifunului, omul care ținea în mînă echea din os de balenă a vasului fusese trîntit de mai multe ori la pămînt din pricina mișcărilor ei spasmodice, deși echea fusese legată cu parîme duble - e drept, nu prea strîns, deoarece trebuia să aibă un oarecare joc. Pe-o furtună ca asta, cînd corabia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
porii lui, astfel încît îl urmă pe marinar în fundul mării, parcă anume pentru a-i sluji drept pernă - o pernă cam tare, ce e drept. Și astfel, cel dintîi om de pe Pequod care se suise în catarg pentru a semnala Balena Albă, în zona unde își făcea de obicei apariția, fu înghițit de adîncurile mării. Dar puțini fură cei ce se gîndiră în clipa aceea la această coincidență. De fapt, întîmplarea asta nici nu-i tulbură ca un semn rău, căci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Vești proaste, ne aduce vești proaste! bombăni bătrînul de pe insula Man. Dar, pînă să-și ducă la gură pîlnia portavocei comandantul corabiei, care stătea în picioare în ambarcațiunea lui, se auzi deodată glasul lui Ahab: Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Da, ieri. Ai văzut o ambarcațiune în derivă? Ă Abia stăpînindu-și bucuria, Ahab răspunse negativ la această întrebare neașteptată; s-ar fi urcat la bordul corabiei străine, dacă tocmai atunci căpitanul acesteia n-ar fi oprit-o din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
era? exclamă Ahab, înaintînd spre celălalt. N-ai ucis-o! n-ai ucis-o! Spune-mi cum a fost? Ă Se pare că, spre sfîrșitul după-amiezii din ajun, în timp ce trei ambarcațiuni ale corabiei străine urmăreau de zor un cîrd de balene, ce le atrăseseră la o distanță de patru sau cinci mile de corabie, capul și cocoașa albă a lui Moby Dick ieșiseră pe neașteptate la iveală din marea albastră, nu departe, sub vînt; atunci, fu lăsată grabnic la apă a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Moby Dick ieșiseră pe neașteptate la iveală din marea albastră, nu departe, sub vînt; atunci, fu lăsată grabnic la apă a patra ambarcațiune - cea de rezervă - care, fiind mai rapidă decît celelalte și avînd vînt din pupa, ajunse din urmă balena și izbuti s-o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul corabiei: de la distanță, i se păruse că vede ambarcațiunea, redusă la un punct pe apă, apoi un clocot de spumă strălucitoare, iar după aceea nimic; de unde, ajunseseră

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o harponeze; cel puțin așa pretindea un om de pe catargul corabiei: de la distanță, i se păruse că vede ambarcațiunea, redusă la un punct pe apă, apoi un clocot de spumă strălucitoare, iar după aceea nimic; de unde, ajunseseră la încheierea că balena rănită fugise, tîrîndu-și după ea urmăritorii, cum se-ntîmplă de obicei. Oamenii se arătară destul de îngrijorați, dar deocamdată nu intrară în panică. în, greement fura arborate pavilioanele de semnalizare. La căderea serii, corabia porni în căutarea celor trei ambarcațiuni, înainte de a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]