7,201 matches
-
a lui Mihail Sadoveanu, Despre lucrurile cu adevărat importante sau - iată - Spiritul și litera, reprezintă o mutare - aș zice - culturală, iar nu una managerială. Scopul amintitei campanii nu mi se pare a se rezuma la succesul de marketing ori la banala restituire a unui autor aproape canonic. Dimpotrivă, observ în acest demers o anumită urgență ce ține de reconsiderare. De rediscutare. De reinterpretare. De înțelegere. Spuneți-i cum vreți. În tot cazul, eseurile lui Alexandru Paleologu trebuie citite din nou. Despre
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
perverse, societatea lui Milosevic și a războiului aberant, lumea, de fapt, în care pendulăm și noi, în orice colț de lume. Violența a devenit o stare aproape ubicuuă, un dat, un fel de fatalitate. Dincolo de gard, un loc de joacă banal, cu elemente uitate parcă pe acolo. Un loc în prelungirea existenței și a trupurilor noastre rostuite pe gradene, un loc pe care aș putea să-l ating, dar o face el mai întîi. Un loc nicicum, cenușiu, în care cei
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
civic, se dovedesc, în anii din urmă, contraproductive. Atât la nivelul teoriei, în care advertising--ul a pierdut deja competiția cu PR-ul, cât și la acela, zdrobitor, al faptelor. Civismul - oricât de nobil ar fi el - rămâne, pentru autorități, un banal și neconvingător exercițiu romantic. Aproape imposibil de rezumat, intervențiile invitațiilor au izbutit să configureze, atât independent & complementar, cât și global & reticular, câteva traiectorii pe de-a-ntregul pragmatice. Neavând nici pretenția unei reproduceri exacte (infructuoasă, în fond), nici pe aceea a
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
semnată de el poate face subiectul unui studiu naratologic. Schimbarea continuă a perspectivelor - inclusiv în plan temporal - și a vocilor narative, finețea observațiilor și sentimentalismul retro care îi irigă în permanență textul, sensibilitatea de a descoperi viața în spatele celor mai banale obiecte, pe lângă care trecem cel mai adesea indiferenți, o anumită candoare vag ironică, disponibilitatea sa permanentă de a-i înțelege pe ceilalți, sunt elementele care conferă specificitatea scrisului său. Toate se regăsesc în micile povestiri care compun volumul de față
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
meu", își motivează ea, brutal, gestul, pe care îl regretă și nu-l regretă în același timp. În stil tipic atwoodian, realizăm și dubla trimitere din tilu: nu e vorba numai de cartea de bucate (ar fi fost mult prea banal pentru Atwood) ci și de faptul de a face un copil (cooking) și a-l servi (serving) altora nu pentru consum ci spre îngrijire... The Headless Horseman face saltul de la momentul nașterii surorii mai mici în prezentul narativ. Nell și
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
Evanghelii? Să fie în cauză tiparul eminamente naratologic al acestora - fără nici o intenție blasfe-mia-toare - de la finalul neașteptat și până la comparația atentă a surselor? Să plutească acum în aer, pur și simplu, o atracție pentru ceea ce înseamnă destin, iar nu o banală succesiune de ani? În ceea ce mă privește, mărturisesc că mi-am ocupat demivacanța parcurgând masiva carte a lui Alexandru Buican: Brâncuși - o biografie. Cum e ea, în câteva vorbe: compozită și eclectică, așa cum le stă bine tuturor lucrărilor de gen
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
care ne vom referi, este tipărită în 2005. Meritele autorului ies la iveală încă din incipit-ul textelor, care anunță un climat narativ aproape familiar și totuși promițător de surprize. C. Arcu își agață cititorul prin rețete clasice, confortabile, aproape banale, limbajul fiind cel al cotidianului și al străzii, alert și eficient. Numai că la un moment dat în structurile viguros realiste intervine o fisură prin care se strecoară, ca la Dino Buzzati, măștile diavolului; a se vedea vizita straniului personaj
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă a (de)căderii omului, a împuținării substanței lui, devine o premisă aproape banală în volumul lui Gabi Eftimie. "Paradisul" artificial al corporației și imaginarea omulețului rătăcit într-un deșert postatomic, după ce toate din jur vor fi fost aruncate în aer, nu sporesc semnificativ tensiunea poemelor, care are alte surse. Sunt cadre aproape familiare
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
avea, așa cum alții erau Îmbrăcați cu haine adevărate)? Poate i s-a făcut milă sau a dorit să experimenteze ceva nou. Poate a fost curioasă să vadă de ce este atât de retras acest băiat sau a ghicit că sub hainele banale și sărăcăcioase se află un băiat bine făcut, poate că l-a supraestimat? Xenia s-a Îndreptat către unul din profesorii Însoțitori ai taberei de tineret, apoi a mers către o altă fată frumoasă, a vorbit câte ceva cu ea, a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe nimeni! Xenia Își scutură capul cu gingășie și dintr-un imbold ordonat de frumusețea sa interioară se aplecă și-l săruta pe obraz, apoi spuse: Este dureros și grozav ceea ce-mi spui, chiar ești un băiat bun! Sună banal dar așa simt eu! Și inteligentă, a Înțeles imediat starea prin care trece Va și a schimbat vorba: Oare ce fac cei de la reuniune, mai cântă muzica? Da, eu o aud, vrei să mergem? Poate ne dau dispăruți! Nu, mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
viitorul rămânea la fel de implacabil ca însăși nașterea - un culoar de vreo patruzeci de metri acoperit de zgură și un zid de cărămidă purtând urme de gloanțe. Lui Chavel i se părea acum, după ce depășise criza de isterie, că acel culoar banal era infinit mai dezirabil, până la urmă, decât drumul lung și obscur în care își plantase propriile picioare. Partea a II-atc "Partea a II‑a" 6 Un bărbat care se recomanda cu numele Jean-Louis Charlot înainta pe aleea din fața casei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
femei și le povesteau la masa de dimineață. Ce spuneau ele nu era adevărul adevărat, firește, niciodată nu se spune adevărul, iar vecinii doamnei Mangeot din Menilmontant n-ar fi recunoscut niciodată în această versiune colorată povestea ei mult mai banală. Madame Mangeot intrase dintr-odată în posesia unei averi. Asta justifica pe deplin fanteziile ei, dar mai erau și poveștile copilăriei care o învățaseră că există zâne bune. Fără să știe de ce, nu era sigură de nimic din tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îl urăște pe Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul Chavel, să nu uiți asta. Sunt un Chavel recreat, idealizat prin artă. Nu-ți dai seama cât de mult am de câștigat prin faptul că nu sunt stingherit de acest adevăr banal și, desigur, sordid? Dă-mi puțin timp și-o fac să-l iubească pe Chavel. M-ai văzut cumva în rolul lui Pierre Louchard? — Nu. — Un rol măreț. Eram un roué bețiv și de nimic, un curtezan de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în relații cu statul, precum Bogdan Chirieac și Melania Mandaș Vergu. Pe ei, ziaristul spumegos i-a avut colegi ani de zile, fără să aibă astăzi ceva să le reproșeze. Din acest motiv, spumegoșii nu vor recunoaște justețea unui fapt banal constatat în așa-numita Strategie de Apărare Națională, publicată miercuri, 23 iunie, de CSAT, care include un anumit mod de a face presă la capitolul vulnerabilități la adresa siguranței naționale. Senzațional? Nu. Foarte banal, constatare tardivă. Cancerul s-a răspândit prea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
spumegoșii nu vor recunoaște justețea unui fapt banal constatat în așa-numita Strategie de Apărare Națională, publicată miercuri, 23 iunie, de CSAT, care include un anumit mod de a face presă la capitolul vulnerabilități la adresa siguranței naționale. Senzațional? Nu. Foarte banal, constatare tardivă. Cancerul s-a răspândit prea tare și va fi greu de extirpat. Unde mai pui că veți auzi, de azi încolo, un urlet general despre dictatură, moartea libertății presei și a libertății de exprimare. Cum adică, presa e
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dacă a devenit agentul său imobiliar sau a lucrat pe cont propriu. E mai puțin important. Cine i-a dat lovitura de grație marelui gazetar? Cine l-a ucis cu adevărat? Lăcomia? Oamenii din jurul sau? Noul anturaj? Ar fi prea banal și incomplet să spunem că o goană nebună după bani l-a rupt complet de realitate. În tot cazul, omul s-a transformat în ceva nefrecventabil. Dar ce anume l-a schimbat atât de radical? Cum și de ce a abandonat
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
deloc, că în final ajungem tot la nume. Dar, după atâtea momente cruciale, am obosit să cred orbește în oameni. Urmăresc cine ce susține, cât, unde greșește și de ce. Pe scurt, în marea asta de confuzie, caut repere, borne fixe. Banal spus, mă interesează, dincolo de oameni, să păstrez ceea ce ne ordonează viața. Ele, valorile, distincțiile simple între bine și rău, mă ajută să respir în scris și aievea. Mulți s-au închis deja, debusolați și furioși pe toți și toate, într-
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Nu port decât gri, spune Lionel mirat. — De aia sunteți un domn bine. Nu ca bosniacul de la șase. Lionel părăsește imobilul în grabă. Baraca șefului de șantier e așezată strategic, chiar la intrarea dinspre stradă. Deși în inventar e trecută banal „baracă“, clădirea are tot ce-i trebuie: aer condiționat, WC, chiar și o bucătărioară în care domnește o ordine desăvârșită. Lionel e șeful de șantier, așa cum o indică o frumoasă plăcuță de alamă așezată pe biroul lui. Fereastra din spatele lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu 175 ți se poate întâmpla nimic care să te surprindă? E ca și cum ai vedea un film a suta oară: și dacă e o capodoperă, tot te plictisești. Mai ales în cazul lui, cu un film al vieții atât de banal, încât ar fi fost aprobat până și de Consilul Culturii pe vremea ailaltă. Unde mai pui că s-a dovedit adevărată și aserțiunea că banii n-aduc fericirea. Ieri a câștigat câți bani a vrut și acum n-are ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Subprefectul vrea totuși să se asigure: — Clovis, ai vreo informație interesantă despre domnul Frunza, pe care ar trebui s-o cunoască toți cei de față? — În afară de faptul că s-a culcat cu toate femeile din Nantes, e un tip absolut banal. Generalul cere un pahar cu apă. E din Nantes. E ora 20.15. Lionel se află la birou, în fața caietului de memorii; n-a mai scris nici un rând. A vrut să înceapă cu viața de la orfelinat. Ciudat cum își amintea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
revelatoare, a subtextului tuturor frazelor și relațiilor dintre eroi. Nu cred că se mai poate monta azi Piesa fără titlu (Platonov), fără să cunoști caietul de regie al lui Dodin... Vorbind despre Yannis Kokkos, mă voi opri la trei obiecte banale ale scenografiei de pretutindeni și dintotdeauna: scara, ușa și copacul. Mii de spectacole sau folosit de ele; tot atîtea, le-au evitat. Îmi amintesc și-n teatrul românesc de o perioadă În care nu existau decoruri fără pereți și uși
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pereți și uși: 70% din reprezentații conțineau interioare, realiste. Apoi, a urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii: par banale, În orice scenografie. Ei bine, Kokkos e un filosof al scenografiei; evită previzibilul și găsește o personalizare a obiectului, legată de cerințele respectivului spectacol, atît de minuțios enumerate În carte de George Banu: „A nu face uși - În panașul acestui
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
George, emițătorul acelui inubliabil Ahoe! Marin Preda era cu monșer! Regizorul Alecu Croitoru are o expresie bizară Care-i Keystonul? Valentin Silvestru zicea dumneta; Miluță Gheorghiu striga Bimba, măi! Victor Parhon pronunța Bunînțeles! Un actor din Piatra Întreba Ți-e banal? Un prieten din Bacău striga după femei Jagajaga! Donc: lumea-i plină de ticuri verbale!...sau nu-i numai asta! Un citat nostim, dar nu mai știu din cine :” Dacă femeia ar fi utilă, și Dumnezeu ar avea una!”. Într-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În repetate rânduri. Motivânduși atitudinea prin stresul de la locul de muncă, mama ei o agresa fizic și verbal din cele mai simple motive: „... lucra la un orfelinat de copii, venea acasă foarte nervoasă... În fiecare zi mă bătea, de la lucruri banale: dacă nu am făcut patul mă bătea, dacă nu am făcut... nu știu ce... mă bătea...”. Insistă să relateze un episod realmente traumatizant, când mama ei a avut un episod de agresivitate extremă, care friza patologicul: „... era atât de nervoasă, m-a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dacă nu le convenea ceva mă băteau. și Încă ceva, ce am uitat să spun, mama cum lucra la un orfelinat de copii venea acasă foarte nervoasă și pot să spun că aproape În fiecare zi mă bătea, de la lucruri banale: dacă nu am făcut patul mă bătea, dacă nu am facut... nu știu ce... mă bătea. Chiar bătăi din alea... mă bătea cu făcălețul... țin minte că odată, era atât de nervoasă, m-a luat de gât și mi-a dat un
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]