1,470 matches
-
posibilă paradigmă pentru o Europă Unită. Situată pe marea vatră a civilizației tracice și getodacice, a asimilat, desigur, toate influențele așezărilor romane din partea de est a ceea ce urma să devină, peste secole, Timișoara de astăzi. După cum se stie (Al. Borza, Banatul în timpul romanilor, 1934) în epoca prefeudală, Banatul făcea parte din Principatul Transilvaniei iar după razboiul austro-turc din 1716, Timișul și Banatul au trecut sub autoritatea administrativă a imperiului habsburgic, administrarea militară a Banatului de Timișoara durând până în 1751, când s-
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
că este sat locuit de români, care în acel an au plătit eroriului o contribuție de 735 de forinți, precum și53/ 1/2 unități de dare pe cap și 38 ½ unități de dare pe avere. 1761 - Pe harta oficială a Banatului Timișan Moschnitza figurează cu simbolul de sat locuit de o populație ortodoxă. 1767 - Statistica parohiilor și a preoților din dieceza Timișoara, ne arată că Moschnitza era comună mare, cu trei parohii, preoti fiind: NICOLAUS TOMICS, GREGORIUS MILESOVICH, IOANNES ILIEVICH, toti
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care figurează și în hărțile militare ale timpului cu denumirea de BASENY. 1853 - Pe harta voievodeinei sârbe și a Banatului Timișan, Mosnicza este o comunăde români; în cercul Timișoara, circumscripția Timișoara. 1863 - Sunt 1322 locuitori. 1870 - Localitatea numără 1186 de suflete, din care 1056 - ortodocși, 107 catolici, 2 greco-catolici, 3 evanghelici și 18 evrei. 1880 - În comună se înfințează un
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
satul Moșnița Veche s-a construit actuala biserică ortodoxă. 1914 - Numeroși locuitori au luptat pe fronturile primului război mondial, un număr de 31 de români pierind pe câmpul de luptă. În 1920 s-a ridicat primul monument al eroilor din Banat existent în curtea actualei Biserici și printre primele monumente din țară. 8 locuitori ai Moșnișei au luptat ca voluntari în armata română. În toamna anului 1918 s-a înființat o gardă națională condusă de Petru Cuzma. La Marea Adunare Națională
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Cergău Mic este un sat în comuna Cergău din județul Alba, Transilvania, România. Localitatea este atestată documentar din anul 1303, după așezarea aici a unor catolici bulgari din banatul de Vidin, care cu timpul au fost asimilați. Cel mai probabil acești refugiați religioși au fost români, dat fiind că atunci populația covârșitoare a Țaratului de Vidin era românească (astăzi românii sunt majoritari încă în zona rurală), iar religia încurajată
Cergău Mic, Alba () [Corola-website/Science/300234_a_301563]
-
căutând pe urmașii celor care au părăsit satul în timpul năvălirilor otomane și reconstruind vechea biserică. Bulciul este declarat parohie romano-catolică. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea aduce în Bulci stăpânirea Regimului Regesc Maghiar. Familia Mocioni a avut mai multe proprietăți în Banat iar a doua ca mărime se află la Bulci (com. Bată, jud. Arad), la numai câțiva kilometri de Căpâlnaș, Arad. Amplasat într-un parc imens, pe malul Mureșului, castelul Bulci este una din cele mai impozante construcții de acest fel
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
unui vechi sat românesc, care a căzut victimă la mijlocul secolului al XVIII-lea vitregiei stăpânirii habsburgice. Prin colonizarea satului cu populație germană, în deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, locuitorii români au fost mutați în Toracul- Mic din Banatul Sârbesc. În anul 1774 satul era populat în întregime cu populație germană. Odată cu venirea populației germane dispare și parohia ortodoxă română. După al doilea război mondial, în Frumușeni au fost colonizate mai multe familii de români din Apuseni. Cu această
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
a exploata orice minereu (în speță aur și argint) de pe moșia lor Păuliș. Astfel în afara culturilor de vița de vie, zona începe să fie cunoscută prin minele de metale neferoase. O perioadă tulbure în istoria comunei Păuliș începe odată cu ocuparea Banatului de către turci, acțiune care a fost pregătită imediat după dezastrul de la Mohacs (1526). Zona este disputată de forțele fidele lui Ioan Zapolya (inclusiv otomane) și cele pro-austriece. Aceasta stare conflictuală se prelungește până în 1550-1558, când turcii ocupă Comitatul Aradului și
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
în faza de trecere de la stadiul de mlaștină la cel de câmpie aluvionară semidrenată. Rolul important al Crișului în acest proces este diminuat de lucrările de îndiguire. Seleuș se află pe un relief ale cărui caracteristici morfografice sunt asemănătoare Câmpiei Banatului. Fiind situat la circa 110 m altitudine, este inclusă în Câmpia Crișului, care a luat naștere prin depunerea sedimentelor transportate de Râul "Crișul Alb" la marginea vechiului lac Panonic. Apele subterane se întâlnesc la adâncimi de 0 - 5 m, în
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
de colonizare cu germani a Banatului (1763-1772), pe vremea regenței comune a împărătesei Maria Tereza și a fiului ei Iosif al II-lea, prin exproprierea unor terenuri extravilane ale satului românesc învecinat Firiteaz. Localitatea nu apare pe Harta Iosefină a Banatului din 1769-1772 (pg024), cu toate că este atestată documentar deja din anul 1771. În anii 1944-1945 numeroase familii de români din satul Tisa, județul Arad, au fost colonizate aici, prilej cu care satul "Wiesenhaid" (până la acea dată cu populație predominant germană) a
Tisa Nouă, Arad () [Corola-website/Science/300308_a_301637]
-
1990). Pentru ca viața culturală să se dezvolte, s-a aranjat o bibliotecă în localul din sat (nu știu exact aici despre ce local e vorba) cu o cameră pentru citit. Din 1936 nici comună noastră, ca și celelalte comune din Banat cu populație germană, nu a putut să se apere de influență partidului nazist. Așa denumirea de comunitate a primit un alt nume și anume acela de grup. Secolul 20 a adus multor sagani și perioade de trai foarte bune, dar
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
a fost constituit pe lângă Societatea de Istorie și Arheologie (datată în 1872). De-a lungul anilor a funcționat în diferite sedii, din anul 1947 aflându-se în Castelul Huniazilor. Parimoniul său este reprezentativ pentru provincia istorică cunoscută sub numele de Banatul Timișean, acoperind întreaga perioada de timp din preistorie și până în prezent. Principalele sale colecții sunt structurate pe domeniile: Constituirea în 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat marchează începuturile Muzeului Banatului. Printre scopurile de atunci ale Societății consemnăm
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
specialitate, a editat buletinul Societății, Caiete de Științele Naturii, și a intrat în legătură eu alte societăți similare, prin corespondență, schimb de publicații și vizite. Datorită efervescenței activității cultural-științifice desfășurate de Societatea de Științele Naturii din Timișoara s-a descoperit Banatul din punct de vedere naturalistic, s-au pus bazele unor colecții științifice (muzeul, biblioteca), timișorenii au făcut cunoștință, printre primii, cu fonograful, microfonul, telegraful, ș.a., au folosit în mod public din 1882 telefonia (premieră națională), iar din 12 noiembrie 1884
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
fond se simte tot mai acută nevoia unui lăcaș central pentru credincioșii din parohia Cetate, ce frecventau mai ales biserica Sf.Ilie din cartierul Fabric și ulterior pentru o catedrală reprezentativă, pe măsura consistentei comunități ortodoxe din Timișoara și din Banatul românesc. Parohia din Cetate instituie un fond de zidire a biserici și lansează un apel către publicul românesc pentru donații. În 1936 existau deja toate premisele construirii monumentului. Fondul de zidire era deja consistent, deși suma totală necesară era imensă
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
Io Radu mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și de către Părțile Tătărăști și Amlașului și Făgărașului herțeg și domn al Banatului Severinului și al Podunaviei, până la Marea cea Mare."). Vine ca domn, probabil, în urma campaniei otomane din vara-toamna lui 1420, având ca singur argument sprijinul constant pe care i l-a arătat Înalta Poartă în conflictele cu rivalul său Dan al
Radu Praznaglava () [Corola-website/Science/298641_a_299970]
-
regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept în Țara Românească de către Basarab schismaticul, fiul lui Thocomerius, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane”". Singurul teritoriu de graniță al coroanei maghiare aflat la acel moment sub stăpânirea lui Basarab era Banatul de Severin, pentru care domnitorul român depusese jurământ de vasalitate la 1324. Plecând de la această concluzie, istoricul a identificat muntele românilor ca fiind Vlașcu Mic (1.739 m), iar zona bătăliei undeva între Orșova și nordul Mehadiei. Cel dintâi care
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Al Doilea cerc, cel al scutierilor cavalerilor din Primul cerc, nu are un număr fix de cavaleri. Întreaga suprafață geografică a regatului Ungariei va fi împărțită simbolic în "cercuri" de apărare asemănătoare imaginii heraldice a Ordinului Dragonului, cetatea Severinului și banatul adiacent făcând parte din primul cerc cruciat de apărare, adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiți unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
mitropolitul Antonie Plămădeală, primind numele de Laurențiu. La 11 august 1996 este hirotonit episcop și instalat la Caransebeș de către mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului. Între anii 1997 și 2001, din încredințarea sinodului BOR, poartă de grijă credincioșilor ortodocși români din Banatul Sârbesc. Contribuie la alcătuirea statutului de funcționare și la alegerea organelor de conducere ale noii episcopii „Dacia Felix”, cu sediul la Vârșeț. Pe 3 noiembrie 2005 Adunarea Națională Bisericească a Bisericii Ortodoxe Române l-a ales cu în funcția de
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
aibă grijă „zi și noapte“ la graniță raportând tot ce se petrecea, surprinzător, nu apare menționat nici un ban unguresc al Severinului, iar Orșova apare ca punct de graniță, ceea ce ar induce aproape fără dubii ideea că partea de răsărit a banatului, în urma luptelor, fusese anexată de voievodul muntean Radu I. Poate de acest lucru este legată denumirea ciudată pe care o poartă voievodul valah în biografia lui Sigismund de Luxemburg în care, vorbindu-se de Vlad Dracul, se spunea că era
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, Ludovic I al Ungariei și-a îndreaptat lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Ivan Srațimir, cumnatul lui Vladislav. Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunăre cât și în Balcani. Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
următor. Oricum ar fi nici una dintre ipoteze nu poate fi suficient argumentată. Singura sursă scrisă a epocii care o atestă este un document emis de banul de Severin, Nicolaus de Redwitz, datat 24 februarie 1430 care, inventariind sistemul defensiv al banatului pomenește fortificația ca fiind dezafectată.
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Șerbia - d. 3 februarie 2005, la București) a fost un om de cultură, filolog, poet și traducător român originar din Șerbia. a studiat la București și a locuit aici din 1993. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din
Ioan Flora () [Corola-website/Science/298900_a_300229]
-
și reviste. A fost prim secretar al "Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român" ("Astra") și redactor principal al "Enciclopediei române", prima enciclopedie românească. S-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiu al lui Adolf Diaconovici. A urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le urmează la Oradea și Budapesta, unde se licențiază în drept în 1880. Întors în Banat
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
de noi teritorii la teritoriul național, ci doar recuperarea teritoriilor și populației românești răpite prin ultimatumurile sovietice și prin arbitrajul de la Viena. De asemenea, nu are în vedere nici anexarea Transnistriei, unde exista de asemenea o populație românească, nici a Banatului sârbesc, așa cum au propus unii în epocă. Proiectul lui Sabin Manuilă nu este “rasist”, iar în formularea lui nu există nici un element genocidal, el neurmărind altceva decât de a asigura românilor o legitimitate 100% pentru granițele țării. Studiile lui Manuilă
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
, cunoscut și ca Romul Ladea, (n. 17 mai 1901, Jitin, Caraș-Severin - d. 27 august 1970, Joița, zona Arcuda, județul Giurgiu) a fost un sculptor român, profesor universitar la Cluj. s-a născut în Banatul românesc, într-o familie de țărani puternic legați de arta, cultura și obiceiurile locale. După studii secundare la Oravița, și Timișoara, în 1922 se înscrie la Școala de arte frumoase din București, unde îl are ca profesor pe Dimitrie Paciurea
Romulus Ladea () [Corola-website/Science/307249_a_308578]