1,563 matches
-
făcuseră parte din viața unei alte persoane. Ceea ce, într-un fel, era adevărat. în afara scurtei incursiuni la dentist, nu mai văzusem lumea de afară de două luni. Așa că eram foarte încântată de plecarea din Wicklow, de călătoria înapoi. Tot timpul, de pe bancheta din spate a mașinii, am făcut comentarii. —A, ia uite, o cutie poștală! A, uită-te la părul bărbatului tău! A, ia uite, o cutie de la KFC în pragul unei uși! A, uitați-vă ce autobuz haios! A, uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Inspectorul de poliție Cristian Toma conducea concentrat, încercând să păstreze o viteză de deplasare acceptabilă și totodată să mențină mașina pe drum. Fiind noapte, oglinda retrovizoare nu îl ajuta aproape deloc și fu nevoit să o regleze astfel încât să vadă bancheta din spate. Acolo, nevastă-sa, Ileana, adormise strângând la piept băiețelul lor de numai un an. Din când în când, Cristi își arunca privirea în oglindă ca să se asigure că acolo, în spate, totul este în ordine. Niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta din spate, după care porniseră spre biro urile firmei. Pe drum, cu voce slabă, încercase să se mai justifice de câteva ori, dar se lăsase repede păgubaș, văzând că Boris nu scoate nici o vorbă. Godunov îl mai auzise oftând, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle ce era lucrul acela? Observase că nu putea ieși în lumină, poate că asta era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a valma pe banchetă obiectele care nu-l interesau. Bineînțeles că lanterna era chiar la fund. O luă și se apropie din nou de intrare. Apăsă pe buton, îndreptând raza ca o armă spre peretele colcăitor. Fără efect, nu știa ce se așteptase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cărămizii, difuzânduși reflexele în compartiment, parcă l-au mai încălzit puțin, dar parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta mea. Semiconștientă, își leapădă și pantofii, cu un singur pleoscăit pe linoleumul ud, și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
orașul de care o leagă slujbele, mașinile și, după lăsarea serii, fazele lor ne-au urmărit ore în șir. Doar de la un moment dat păream să fi intrat într-un spațiu fără nici o așezare pe zeci de kilometri. Vecina de pe bancheta de vis-à-vis, adormită cu capul pe spate, primește de la felinarele de pe traseu, ca pe un upercut, câte un punct alb în plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu-mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care răspundea la el acasă. Probabil de asta mi-am asumat riscul să vin pe litoral fără să-l anunț, gândesc, așezându-mă pe o bancă de ciment pe faleză - primul loc de șezut, dacă-mi aduc bine aminte, după bancheta din tren față-n față cu admiratoarea lui Kandinsky... Acum în parc e plin de polițiști, și pedeștri și călăreți, pe niște cai cu un aer plictisit de autoritate. Cu ani în urmă, pe timpul lui Ceaușescu, nu găseai unul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a dat o mașină peste el. Pe șosea, întorcându-se de la Filipești, se oprise la vorbă cu niște cunoscuți și în fracțiunea de secundă cât a rămas deschisă portiera câinele, înnebunit se vede de cădura din mașină, a sărit de pe bancheta din spate drept sub roțile bolidului care venea pe banda cealaltă... Inutil să-i spun că exact la sfârșitul ăsta mă gândeam, cu vreo două săptămâni înainte de accident, când eu a trebuit să-l păzesc pe Fox să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-ți fie mai ușor să o manevrezi când faci curățenie, că și tu ai Îmbătrânit și nu mai ai putere... Am plecat cu sufletul Încărcat de emoția Întâlnirii, iar pe drum nu am putut să scot niciun cuvânt. Eram pe bancheta din spate a mașinii și am putut să plâng În voie, Înăbușit, fără să simtă sau să mă audă soțul care conducea și fiul care era În dreapta lui. În tot acest timp, care a durat două ore până să ajung
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
lui și Începură să se sărute fără nicio jenă. Din fericire, mă obișnuisem deja. ― Îmi pare bine să te văd, Îmi spuse Adi când Maria Îl lăsă să respire din nou. ― Și mie, am spus eu așezându-mă confortabil pe bancheta din spate. Mișto mașină! ― Mersi. Drumul până la școală era destul de scurt cât să mă scutească de eforturile unei conversații plictisitoare. Maria debita nimicuri și glume private pe care nu mă chinuiam să le Înțeleg. Mă uitam pe geam absentă. ― Mersi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prăfuite, cu găini și curci, cu miei de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi ce fericire simțeam când intra controlorul și ne cerea biletele, adesea se așeza pe banchetă, își dădea la o parte cascheta transpirată și-mi spunea: „Ia mai zi o dată ăla cu «A venit aseară mama...»“. „A venit aseară mama/ din sătucu-i de departe/ ca să-l vadă pe feciorul/ astăzi om cu multă carte.“ Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Eu, tovarășa, când eram tânăr, fruntaș am fost și iată că, până la urmă, m-au făcut sectorist. Visul lui tata: «Fă-te Gigele, tată, milițian și or mânca și copiii tăi o pâine.»“ Rodicuța se așeză într-un colț pe bancheta metalică, nu zicea nimic și nici nu mai plângea. Își fixase ochii printre zăbrelele de la dubiță. Își adună demnă poșetuța caraghioasă lângă ea, îl strânse pe Gabriel de mână și se gândi numai la ce-o să zică tata. Scârța-scârța. „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se strângeau lucrurile. Se pregăteau de plecare. Toți copiii erau triști și fericiți în același timp. Se bucurau de întâlnire, de joacă și de tot ce văzuseră, dar se întristau că ziua a fost prea scurtă, după părerea lor. Pe bancheta din spate, până să pună Mia mașina în mișcare, Maria și Ionuț au șușotit puțin și apoi, au dat câte un buchețel de flori mămicilor lor. Maria fusese de acord să facă din toate florile două buchețele aproape egale. Ionuț
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ei nu mai puteau de drag! Pe drumul de întoarcere copiii au discutat numai despre pădure și meserii până au ieșit în șoseaua principală. Curând, în liniștea ce se lăsase în mașină, au adormit amândoi. Ilinca își adunase picioarele pe banchetă și dormea ca acasă în fotoliu. Ionuț se lungise cât putea cu picioarele pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
spus eu, și, dacă mă apropii, cu siguranță o să mă vadă. Mă urc pe schele, mai ușor decât aș fi crezut, dar, când să ajung în dreptul frescei, una dintre măicuțe mă apucă de braț și mă trage lângă ea, pe banchetă. — Iată că ai venit în sfârșit. De acum încolo o să lucrezi cot la cot cu noi. Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce-o! Privesc cu disperare către Adél, dar ea nici nu tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
buzelor, nu-l provoacă. Surâsul vine de undeva dinlăuntru. Mă mai conving o dată, privind pe îndelete korele, că "dimineața" artei grecești are o lumină inexplicabilă, pe care n-o mai regăsim la "amiază", la Fidias, după aceea mă ridic de pe bancheta de piatră, unde m-am așezat să mă odihnesc, și mă îndrept spre încăperea unde au fost adăpostite cariatidele Erehteionului pentru a fi ferite de ploi. Plecând de pe Acropole, mai am timp să dau, împreună cu Ion Mureșan, o raită pe la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate fi mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interesul e mai mare. Margoulies îi zâmbi lui Bull și îi spuse: — Vino la mine când ești gata, știi unde mă găsești. Zâmbindu-i și recepționerei, trecu printr-un alt rând de uși batante. Bull mai zăbovi o clipă pe bancheta tapițată. Se bucura de senzația de ușurare pe care i-o dădea convingerea că urmează să fie tratat. Că, nu peste mult timp, cineva se va ocupa de chestia de pe picior, o va extirpa, cauteriza, coase sau, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
exersa loviturile. Alan își dorea enorm să fie ca Bull - inimos, popular, acceptat. Ar fi dat orice să fie ca Bull. Alan își dădu iar părul după urechi. Nu simțise frigul când plecase de acasă, dar îl simțea acum. De pe bancheta din spate își luă trusa medicală și haina de tweed, pe care o puse pe el și o încheie. Apoi rămase o bucată de vreme pe trotuar, privind peste drum, la fereastra apartamentului lui Bull, așteptând începutul. — Mai bine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu se ridica la nivelul acelui Űbermensch care tocmai devenise. Un trio de antene ca niște vibratoare, groase și cauciucate, se ridica de lângă fereastra din spate a mașinii de vis. Pe bord străluceau câteva luminițe, cu o scânteiere mecanică. Pe bancheta din spate, acoperită cu o husă de catifea reiată neagră, se afla geanta diplomat neagră a lui Alan. Pe covorașul de cauciuc negru era trusa medicală. Telefonul mobil se afla în suportul de pe bordul mașinii, alături de mulțimea de butonașe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bună, și eu, oricum, sunt prea înspăimântat Am continuat să merg spre vest și, după un cvatral, m-am întors către sud. Am reușit să prind un taxi pe Ninety-Sixth - cum am deschis portiera, mi-am și aruncat geanta pe banchetă. Șoferul s-a întors, privirile noastre întâlnindu-se într-un chip oribil. — Ashbery, i-am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei doi dolari pe care i-i datoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o mașină frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua zi. Nu mi-am luat nici un bagaj, am avut la mine doar periuța de dinți. Era un avion fără scaune, avea doar o banchetă lungă de fier. Am plecat dimineața la opt. Firește că nu m-am mai întors pentru prânz la ora paisprezece, ca de obicei. La ceasul dejunului, tata, care nu accepta nici cea mai mică întâr ziere la masă, a început
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era mai limpede la minte, acum... Hotărârea a luat-o rapid: după încă douăzeci și trei de zile va fi iarăși acasă! S-a uitat prin geamul din spate, parcă pentru a măsura drumul. S-a săltat în genunchi pe banchetă, pentru a privi mai bine. Apoi a coborât în grabă. Așa ceva era imposibil! În urma automobilului, șoseaua parcă nu existase vreodată. Sub roțile mașinii, era intactă; a încercat-o întâi cu piciorul, apoi cu mâna. A întors capul. În direcția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
el nu se transportase aici cu dubița instituției ori pe jos, ca subofițerii, ci folosise unul din autoturismele ei. De asemenea, ca alt element de noutate, inculpatul nu se afla deja în fața procurorului, ci într-un al doilea autoturism, pe bancheta din spate, flancat de doi subofițeri. Și, detaliu nu lipsit de interes, el nu se mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]