1,549 matches
-
dimineața aceasta Zo și cu mine ne-am dus să ne oferim voluntare pentru Crucea Roșie,“ scria mama mea, care-și petrecuse toată ziulica la cinematograful Fox, ronțăind bombonele. „Ne-au pus să tăiem cearșafuri vechi ca să facem fâșii pentru bandaje. Ar trebui să vezi ce bășică am la degetul mare. E cât o chiflă.“ Nu vărsase aceste ficțiuni cu toptanul de la Început. În primele dăți, Tessie relatase sincer Întâmplările de zi cu zi. Dar Într-una din scrisori Michael Antoniou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să facem față la programa colegiului, chiar de a excela, În punctele cheie am rămas adolescenți. În privința sentimentelor. Plângeam mult În pat. Îmi amintesc când ne-am dezbrăcat pentru prima oară unul În fața celuilalt. Era de parcă ne-am fi desfăcut bandajele. Eram cam atâta de bărbat cât putea Olivia să suporte În acel moment. Am fost scânteia ei, demarorul ei. După colegiu am făcut o călătorie În jurul lumii. Încercam să-mi uit corpul ținându-l În mișcare. Nouă luni mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se pregătise pentru acest moment de luni de zile. Acum sprâncenele subțiri i se ridicară, iar colțurile gurii i se strâmbară, Încrețindu-i obrajii palizi. Expresia de pe chipul ei era aceea a unei mame care privește cum un doctor desface bandajele de pe un copil cu arsuri grave. O față optimistă, prefăcută, care veghează la căpătâiul patului. Și totuși Îmi spunea tot ce aveam nevoie să știu. Tesie urma să Încerce să accepte lucrurile așa cum erau. Era doborâtă de ceea ce se petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu moarte, ca ale lui Savin. Pentru că mai este și Lulu. Greața și vertijul care m-au târât din clinică-n clinică. Nevroza mea refractară la psihanaliză, psihotropice, sex, băutură. Refractară, mă tem, până și la această ultimă soluție, la bandajul strâns al acestui text, acestei texturi, acestei textile rare și complicate ca un tifon sau ca pânza de păianjen... Când am aflat, la nici un an după întîlnirea de la Budila, că Lulu a murit călcat 172 de un tramvai pe undeva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea asta a fost foarte prost plănuită încă de la început, și ăsta-i rezultatul. Mai bine acceptăm o înfrângere decât să regretăm un dezastru. — Mai e cineva de acord...? — Aici începe să fie cald și mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îmi spune că mi-am recăpătat cunoștința în apartamentul lui Epstein. Jones ne-a luat pe Resi și pe mine în limuzina lui, m-a dus la un spital unde mi s-au făcut niște radiografii. Mi-au fixat cu bandaj trei coaste rupte. După aceea am fost dus în pivnița lui Jones și pus la pat. — De ce aici? am întrebat — Aici ești la adăpost, a răspuns Resi. — La adăpost de cine? m-am mirat eu. — De evrei, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
interesul pacientului. Aglae se retrase, aruncând o aluzie îndeajuns de bine pronunțată, ca să se audă: - Ce mai e și asta? N-are voie "familia" să stea în odaiabolnavului? Doctorul lăsă sânge bolnavului, chiar în regiunea capului, legîndu-l apoi cu un bandaj. În urma acestei operații, bătrânul se învioră simțitor și se văzu că acum aceeași mână și același picior erau prinse mai tare de paralizie și că vorba era mai încurcată. Totuși, moș Costache se putea exprima satisfăcător și se mișca. - E
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
artificiale la nivelul urechii, stimulatoare cardiace și șolduri prostetice. Chirurgia estetică, ale cărei rezultate se materializează în corpuri „perfecte”, chiar și numai pentru a fi atractive, este o altă formă a îmbunătățirilor cibernetice. La fel sunt și aparatele dentare și bandajele aplicate contra consumului de nicotină (vezi HYPERLINK "http://www.medtronic.com" www.medtronic.com). Dar adevăratul avantaj pe care îl vom înregistra de pe urma ciberneticii va fi în momentul în care dispozitivele microscopice și cele la nanoscară vor fi utilizate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise picioarele pe masă. Ed spuse: — Fii mai deștept decît prietenii tăi! Chiar dacă ați omorît-o, nu-i la fel de rău ca uciderea a șase oameni. Fontaine se trase de nasul cu bandaje, Întinse pe mai bine de jumătate din figură. — Rahatul ăsta din ziar nu-i o prostie. Ed Închise ușa, speriat. — Leroy, nu poți decît să speri că era cu voi la ora decesului, estimată de legist. Nici un răspuns. — Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tatăl lui a dat o petrecere la care au fost invitați doar primarul, membrii consiliului municipal și oameni de la LAPD care Îl puteau ajuta În carieră. Art De Spain se Îndrepta spre mașina lui, părînd fragil, cu un braț În bandaje. Ed Îl urmări cum iese cu mașina: omul tatălui său, unchiul lui olandez. Amintiri: Art a spus că nu are stofă de detectiv. Casa se profila mare și rece. Ed demară spre spital. Tomberon era treaz și-i dicta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din cantitatea de sînge din organism. Lynn Bracken a fost alături de el. Bud nu putea să vorbească, dar răspundea la Întrebări Înclinînd capul. Comandantul Parker l-a decorat cu Medalia pentru Curaj. White și-a eliberat o mînă dintr-un bandaj de susținere și i-a aruncat medalia În față. Au trecut zece zile. Un depozit din San Pedro a ars pînă În temelii. S-au descoperit resturi de reviste pornografice. Detectivii au etichetat focul drept „incendiere profesionistă“ și nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi pun afacerile În ordine? SÎnt prea cunoscut ca să pot fugi undeva. Ed spuse: — Da. Și se Îndreptă spre mașina lui. *** Macheta autostrăzii dispăruse, Înlocuită cu afișe de campanie. Art De Spain desfăcea un pachet cu pliante. Nu mai avea bandaj la braț - o cicatrice de glonte vindecată ca la carte. — Salut, Eddie. Unde e tata? — Se Întoarce În curînd. Și felicitări pentru gradul de inspector. Am vrut să te sun, dar pe aici a fost ca la balamuc. Lasă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pătrundă În curtea școlii, dar el Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită și caramele pline de microbi pe care, dacă le mîncau, puteau să facă febră tifoidă. „Voi nu vedeți că omul ăsta cu bandaj negru la ochi are mîinile murdare și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intrat În cameră am descoperit că, pînă la urmă, Bernarda nesocotise ordinele lui Barceló și se Întinsese pe pat lîngă Fermín, unde spaima, coniacul și oboseala izbutiseră, În sfîrșit, s-o adoarmă. Fermín o ținea blînd, mîngîindu-i părul, acoperit de bandaje, cataplasme și feșe. Chipul său vădea o stîlceală ce durea numai cînd te uitai la el și din care se ridicau năsoiul nevătămat, două urechi ca niște antene de releu și niște ochi de șoricel abătut. ZÎmbetul edentat și brăzdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai respira, și l-au dus la Hospital del Mar. L-am recunoscut după ochi. Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a găsit căzută pe podea, plîngînd, m-a Întrebat dacă știu cine e. I-am zis că da, că e soțul meu. CÎnd un preot rapace și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă invite să iau masa cu ele, În sala lor. Erau toate femei singure, puternice, care Își așteptau ca bărbații să se Întoarcă de pe front. Unii se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să-i schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uriaș hoinar. — Ce a fost? Îl Întrebă ea pe gardian, În clipa În care coborî Împreună cu Mickey. Exploziv? Acesta Își puse cascheta pe cap și dădu aprobator din cap. — Cel puțin o sută de livre. Le ajută să scoată pături, bandaje și o targă din spatele dubiței, apoi le conduse prin moloz, luminînd cu lanterna În timp ce mergea. — Locul ăsta a fost lovit cu aproape toată Încărcătura, zise el. Trei apartamente. Credem că apartamentul de sus și de la mijloc erau goale. Dar oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii. — Ce? zise femeia. Surzise din cauza exploziei. — Mi-e teamă că-i greu de spus pe Întuneric, spuse Kay mai răspicat. Se concentra la ceea ce făcea. I se păcu că dăduse de-o coastă ruptă. Căută În geantă și scoase bandajele și Începu, cît putu de repede, s-o o lege pe bătrînă. — Totul din cauza ei, știi... Începu iar femeia. — Ajută-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era conștientă și de bîzÎitul avioanelor care treceau monoton pe deasupra capetelor lor. La un moment dat, se auzi zgomotul unui acoperiș care se prăbușea, alunecînd și despicîndu-se, Într-o stradă Învecinată. Lucră mai repede. — OK, Patridge? strigă ea după ce legă bandajul și apoi Îl rupse. CÎt mai ai? — Aproape gata. Și tu, Mickey? — O să fim gata cînd termini și tu. — Bine. Kay desfăcu targa pe care o scosese din dubiță. Gardianul reapăru În timp ce se ocupa cu asta; o ajută să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar cu grijă. Mărșăluiră de-a valma intrînd În bucătărie. Lumina Îi făcu să tresară și să-și acopere ochii. Și atunci fetele văzură, desigur, cît de murdare și tăiate erau, cît de oribil arăta tatăl lor, cu sînge și bandaje pe față. Începură să plîngă. — Nu-i nimic, le zise mama cutremurată. Încă tremura. Nu-i nimic. Noi sîntem bine, nu-i așa? Phyllis, Întoarce cheia În ușă. Adu ceaiul, Eileen. Și acoperă cutia aia cu carne conservată! Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În Încăpere cu bărbatul rănit. Dăduse În lături o parte din mizerie și acum Îi sfîșia pijamaua. — Ajută-mă să mă ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea. — SÎngerez? SÎngerez? — Probabil că da, prietene, spuse Mickey Îndîrjită. Rupse ultima cusutură a pijamalei și aduse raza lanternei pe coapsa goală a bărbatului. Carnea se termina puțin deasupra genunchiului. Ciotul era rozaliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]