KorAP: Find »[drukola/base=baracă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...83 >

2,062 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

foarte puține. Spre deosebire de Auschwitz, unde deportații erau primiți de evrei organizați În echipe speciale de primire, aici nu a existat așa ceva. Pentru că aici nu a existat triere. La Auschwitz a existat de la Început triere. Aici am fost duși cu toții În barăci. - Cum vă explicați că nu s-a făcut această triere? - Nu aveau camere de gazare. Iar eu cred că mai era un motiv - dar este doar o presupunere. Nemții poate că mai sperau să mai facă o afacere cu transportul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
parte din organizarea administrației germane și veneau cu diverse... curieri, instalații... Unul dintre francezi, țin minte, reușise să-și facă un aparat de radio, pentru că lucra la telecomunicațiile germane, și mai afla câte ceva despre ceea ce se Întâmpla. - Să revenim la barăci. Este spațiul În care dumneavoastră ați trăit. Cam cât timp stați În baracă? - De fapt, În baracă nu stăteam decât noaptea. La cinci și jumătate era apelul, după care luam așa-zisul mic dejun. Stăteam la coadă. Un surogat de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
francezi, țin minte, reușise să-și facă un aparat de radio, pentru că lucra la telecomunicațiile germane, și mai afla câte ceva despre ceea ce se Întâmpla. - Să revenim la barăci. Este spațiul În care dumneavoastră ați trăit. Cam cât timp stați În baracă? - De fapt, În baracă nu stăteam decât noaptea. La cinci și jumătate era apelul, după care luam așa-zisul mic dejun. Stăteam la coadă. Un surogat de cafea. Primeam pe zi o pâine cazonă, care era mai mult rumeguș decât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să-și facă un aparat de radio, pentru că lucra la telecomunicațiile germane, și mai afla câte ceva despre ceea ce se Întâmpla. - Să revenim la barăci. Este spațiul În care dumneavoastră ați trăit. Cam cât timp stați În baracă? - De fapt, În baracă nu stăteam decât noaptea. La cinci și jumătate era apelul, după care luam așa-zisul mic dejun. Stăteam la coadă. Un surogat de cafea. Primeam pe zi o pâine cazonă, care era mai mult rumeguș decât pâine - circa 400 grame

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mergeam la muncă, iar când ne Întorceam, după-amiaza, pe la cinci-șase, Începeam cu despăducherea, cu spălarea și apoi ne culcam. - Unde se servea masa? - Masa nu se servea, nu era servită... Mâncai și... Stăteai pe marginea patului și mâncai... Ordinea În baracă era ținută de așa-zisul Lageraltester, care era... știu eu, orice litigiu cu el se rezolva, dar nu era zi În care să nu intre un ofițer sau un subofițer german, pentru un apel neprevăzut, pentru diverse corvezi și așa

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
litigiu cu el se rezolva, dar nu era zi În care să nu intre un ofițer sau un subofițer german, pentru un apel neprevăzut, pentru diverse corvezi și așa mai departe. - Ce fel de relații aveați cu acest șef de baracă? - Relația Între mine și el era destul de bună, că am dat lecții copiilor lui. Deci era o relație acceptabilă, să zicem. - Dar raporturile lui cu ceilalți cum erau? - În general, după câte știu eu, erau relații normale. Nu a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
eu pe 5-6 mai am fost eliberat, după care am fost internat la spitalul de boli infecțioase, unde am stat Într-un fel de tratament pentru tifos exantematic și abia la Începutul lunii iunie am ieșit din spital. - Revenind la baracă. Era o singură Încăpere sau erau mai multe? - Într-o baracă era o singură Încăpere. Doar Lageraltester-ul avea, la Începutul barăcii, o despărțitură foarte mică. El era separat de noi. Asta țin minte. - La mâncare aveați tacâmuri fiecare? - Aveam o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
internat la spitalul de boli infecțioase, unde am stat Într-un fel de tratament pentru tifos exantematic și abia la Începutul lunii iunie am ieșit din spital. - Revenind la baracă. Era o singură Încăpere sau erau mai multe? - Într-o baracă era o singură Încăpere. Doar Lageraltester-ul avea, la Începutul barăcii, o despărțitură foarte mică. El era separat de noi. Asta țin minte. - La mâncare aveați tacâmuri fiecare? - Aveam o lingură și o gamelă. Fiecare avea lingura și gamela lui. Încă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
un fel de tratament pentru tifos exantematic și abia la Începutul lunii iunie am ieșit din spital. - Revenind la baracă. Era o singură Încăpere sau erau mai multe? - Într-o baracă era o singură Încăpere. Doar Lageraltester-ul avea, la Începutul barăcii, o despărțitură foarte mică. El era separat de noi. Asta țin minte. - La mâncare aveați tacâmuri fiecare? - Aveam o lingură și o gamelă. Fiecare avea lingura și gamela lui. Încă o deosebire față de Auschwitz, pentru că acolo erau mai mulți... și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
gărduleț. Deci pot să spun că nu era curent În acel gard. Dacă gardul exterior conținea sau nu curent nu știu, dar acolo nu era... Este foarte greu de descris viața din lagăr, mai ales după 60 de ani. - În baracă era vreo sobă? - Era o sobă care se Încălzea cu lemne. Știu acolo ne uscam hainele sau rufăria pe care trebuia s-o spălăm. Că nu aveam schimburi și acolo uscam ghetele și chestii din astea. Deci exista o sobă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
vreo sobă? - Era o sobă care se Încălzea cu lemne. Știu acolo ne uscam hainele sau rufăria pe care trebuia s-o spălăm. Că nu aveam schimburi și acolo uscam ghetele și chestii din astea. Deci exista o sobă În mijlocul barăcii. - Și unde vă spălați? - Afară, erau spălătoare lungi... Și mai departe erau latrinele, niște gropi așa... - Șanțuri? Toată lumea așa Își făcea nevoile... Nu exista nici un fel de intimitate acolo. Bărbați, femei, nu interesa acest amănunt. Nu vă pot spune dacă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
SS-ist? - Să scoți căciula, să apleci capul. Alt salut nu exista. Nu se dădea onor, nu se dădea salutul german. - Ce pedepse existau acolo? - Bătaie. În cazuri mai grave - Împușcare. Eu am văzut doar bătaie. În lagăre, chiar În baracă am văzut pe unul pe care l-a bătut un subofițer german pentru că a Încercat să meargă, să stea de vorbă cu altul și chestii de genul ăsta. Că nu a respectat să iasă imediat la apel... În câteva minute

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Înghesuit pe celălalt..., chestii de astea. Lucruri mărunte. Că e bolnav și că vrea să fie dus la lazaret, că vrea să fie scutit de muncă În ziua respectivă, că este bolnav - astfel de responsabilități cădeau În grija responsabilului de baracă. - Era vreun om care se bucura de respect sau de autoritate În rândul deținuților? - Nu trebuia să aibă respect. Dacă a primit o autoritate de la nemți, atunci era respectat. Pot să spun că probabil frica era regulamentul de bază acolo

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu existau. Avea o mică separație unde stătea. - El și familia sa? - El și familia. Și ținea și evidența oamenilor și nu ieșea la munca fizică - astea sunt privilegiile pe care știu că le avea. - Cât timp oamenii erau În baracă el era șeful - dar când plecați? - Era șeful de echipă când mergeam la muncă. De obicei, din câte mi-aduc aminte, era un SS-ist. Nu aveam un șef de echipă civil. El spunea ce să facem, avea grijă, era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu aveam normă - În lagăr nu era normă, pentru că eram tot timpul păziți și tot timpul lucram, nu era nevoie de o normă. - Cine se bucura de apreciere și respectul celor de acolo? Înțeleg că autoritate avea acest șef de baracă - dar existau printre dumneavoastră oameni pe care să-i fi respectat În mod deosebit? - Adevărul este că nu vă pot spune dacă erau oameni care erau apreciați În mod deosebit. În general, ceea ce rețin eu este că nu a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a murit acolo mâncat de păduchi. În urma bolii. Dar să fi Întâlnit un rabin sau așa ceva... nu rețin să fi avut pe cineva pe care să-l respect În mod deosebit În afară de respectul pe care-l datoram fiecărui om. În baracă la noi erau destul de mulți evrei botezați, dar nu știu să fi fost vreunul care să fie religios și să-și facă rugăciunile de dimineață sau așa ceva. Nu pot să vă spun despre cineva care să fi fost respectat În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
eliberare la Praga, cu un camion rusesc. - Cu acest prieten, Frischmann, ați fost prieten de mai mult timp? - Începând din batalionul de muncă. Acolo l-am cunoscut și acolo ne-am Împrietenit. - Cu sârboaica? - Din lagăr. - Stătea și ea În baracă cu dumneavoastră? - Stătea cu noi. - Erau mai multe asemenea grupuri? - În funcție de afinități și mai ales de locurile de unde veneau. În general nu prea aveam timp și nici dorință să comunicăm cu alții. Nu aveai ce păreri să schimbi cu ceilalți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
medicamente, foarte greu. Dar, totuși, erau medici evrei... Dacă te răneai te pansa... Existau astfel de ajutoare. - Ați fost la lazaret? - La lazaret am fost după ce am răcit - aveam temperatură destul de mare. - Cum arăta acest lazaret? - Era ca o altă baracă. Numai că se numea lazaret și nu te ducea la muncă. Și venea doctorul din când În când, să-ți ia temperatura, să Încerce să-ți dea ceva ca să rămâi În viață. - Exista apel și acolo? - Nu exista apel, pentru că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acolo? - Nu exista apel, pentru că erai considerat bolnav. - Și cum se făcea evidența? - Nu știu. - Cât timp ați stat În lazaret? - Circa o săptămână. După care am plecat cu transportul, dar nu cu cei din lazaret, ci cu cei din baracă. - Spuneați că oamenii mureau din cauza tifosului și a epuizării... Au fost execuții? - Eu nu știu, dar presupun că au fost. În lagărul nostru nu au fost execuții, din baraca noastră nu au fost executați. Dar presupun că au fost. - Probabil

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
transportul, dar nu cu cei din lazaret, ci cu cei din baracă. - Spuneați că oamenii mureau din cauza tifosului și a epuizării... Au fost execuții? - Eu nu știu, dar presupun că au fost. În lagărul nostru nu au fost execuții, din baraca noastră nu au fost executați. Dar presupun că au fost. - Probabil că se dorea ca pedeapsa să fie un fel de lecție și pentru ceilalți oameni. - Ca orice pedeapsă. - Se făceau În public? - Publicul erau ceilalți deținuți. Căutați să găsiți

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Deci nu pot spune care au fost ideile nemților. Presupun că deoarece nu eram la fel de distruși ca alții. Că eram mai proaspeți... de 5-6 luni. Hrana era la fel de proastă, dar nu mai era muncă. - Ați plecat tot cu oamenii din baracă? - Nu știu. Eu am fost cu prietenul meu și cu Încă vreo câțiva. Ceea ce rețin foarte bine, la Luneburg, trenul nostru a fost bombardat foarte serios de către ruși. Atunci ni s-au deschis ușile și ne-am ascuns sub vagon

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
două În cap cu un băț și i-a luat cizmele. Este o chestie neînsemnată, dar avea mare importanță... Asta mi-a rămas În minte. Dar nu mai țin minte, de exemplu, ce făceam Între apeluri, când stăteam În curtea barăcii... Amănunte din astea nu mai știu... DAVIDOVICI: Între apeluri pauza era foarte mică... ADLER: Dar, totuși, era o distanță... Era un apel de dimineață care dura vreo trei-patru ore, un apel de prânz și unul de seară. DAVIDOVICI: Da, da

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
DAVIDOVICI: Nici ăia, că ne-au dat niște saboți... ADLER: Mie mi-au rămas... DAVIDOVICI: Am ajuns În lagăr și pe noi ne-au dus În lagărul C, care era socotit cel mai inuman dintre toate. În lagărul C erau barăci și În barăci cu priciuri, iar pe prici dormeam șase cu capul În sus, șase cu capul invers... Deci 12 persoane. Eram lângă sora mea. Cu nimic din ce am avut de acasă, tunse zero... - Ați coborât din tren, s-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că ne-au dat niște saboți... ADLER: Mie mi-au rămas... DAVIDOVICI: Am ajuns În lagăr și pe noi ne-au dus În lagărul C, care era socotit cel mai inuman dintre toate. În lagărul C erau barăci și În barăci cu priciuri, iar pe prici dormeam șase cu capul În sus, șase cu capul invers... Deci 12 persoane. Eram lângă sora mea. Cu nimic din ce am avut de acasă, tunse zero... - Ați coborât din tren, s-a făcut separarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au terminat cu noi. Că veneau mereu transporturi. Eu am căpătat o rochie În dungi, lungă până la pământ și se striga după mine: „Tanti, nu știi unde e cutare și cutare?”... Așa arătam. Pe spate mi s-a pus numărul barăcii unde trăgeam. - Ce număr? DAVIDOVICI: Nu mai știu. Apoi principala preocupare au fost apelurile. Aș vrea să mai spun un amănunt care... Noi am făcut liceul la Cluj. Au mers și profesoarele noastre - erau În fața noastră, niște personalități. Și, Într-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]