2,601 matches
-
ne arată că cele mai multe pot fi atribuite lumii de cultură provincială romană. În acest secol inventarul inhumațiilor (morminte de tip roman) se reduce la prezența unui singur obiect, vas, fibulă, cataramă. Pe suprafața necropolei sunt plasate și morminte de caracter „barbar“. Astfel, inventarul mormântului unei femei, al cărei schelet a fost deranjat de un alt mormânt din secolul VI, se prezintă astfel: în poziție normală nu a rămas decât partea inferioară a corpului, restul oaselor de la bazin în sus fiind strânse
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și o criptă mică databilă pentru secolele V-VI. Datorită poziției sale (imediat după Axiopolis) este foarte posibil ca Episcopia Capidavei, împreună cu cele situate de-a lungul Dunării (de la sud spre nord) să fi funcționat drept centre misionare pentru zona barbară din stânga Dunării. Aceasta se explică prin descoperirea în Dobrogea a mai multor cruciulițe turnate în plumb, cu reliefuri imitând perlele, precum și a unor cruci din bronz, simple sau duble (relicvate), întregi sau fragmentare; suntem înclinați să constatăm interesul crescând pentru
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
au oferit o serie de indicii asupra momentului ridicării bazilicii (în timpul împăratului Anastasius, 491-518). Mai mult chiar, în cursul cercetărilor efectuate între anii 1961-1964, s-au descoperit vestigiile unui cartier urban din secolele I-III. După distrugerea acestuia (în urma invaziilor barbare de la mijlocul secolului III), deasupra s-a constituit o necropolă, care va dura timp de trei secole (IV-VI). În acest sector s-au descoperit 74 de morminte de inhumație (dintre care s-au săpat 71); la acestea se adaugă
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de animale domestice); 4) unele morminte (aproape jumătate din ansamblul cimitirului) posedă inventar funerar: vase, fibule, brățări, cercei, perle, piepteni, monede etc.; 5) inventarul funerar este specific necropolelor de epocă romană din secolul IV, conținând și unele elemente de origine barbară: perle de lapis, de coral și pandantive din cochilie de scoică și os de animal (aceste piese de inventar determină cercetătorul necropolei să atribuie mormintele unor elemente sarmato-alanice). În cimitir s-au descoperit și morminte datând de la sfârșitul secolului V
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
din piatră legată cu mortar, are o mică absidă spre est și un vestibul în trepte spre vest, pavimentat cu plăci de piatră, datorită fundației sale simetrice față de axul longitudinal al edificiului a fost considerată de V. Pârvan de factură barbară în virtutea asocierii cu monumentele arheologice descoperite în zonă, ce reflectau marasmul etnic al cetății din prima jumătate a secolului III. Spre deosebire de acesta, istoricul A. Rădulescu (1932-2000) spunea că aspectul deosebit al bazilicii este dat nu numai de împrejurarea că are
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
mormintele au fost amenajate în formă de groapă simplă sau protejate cu pietre, țigle sau cărămizi; deși, în unele cazuri, inventarul funerar (vezi supra) este specific necropolelor de epocă romană din secolul IV, există totuși și anumite elemente de origine barbară; 4) Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea) unde mormintele erau protejate cu țigle; 5) Sucidava (jud. Constanța) unde, în cele șase morminte de inhumație prezente în bazilica creștină din secolul IV, defuncții erau lipsiți de obișnuitul inventar funerar întâlnit în necropole păgâne
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ridică cel mai impresionant și luminos edificiu al călătoriilor interplanetare. Odată cu Flash Gordon, imaginat de Alex Raymond cu decenii înainte ca filmul să îi acorde un statut de personaj-cult, puntea dintre Pământ și cerurile populate de lumi ciudate, senzuale și barbare este întinsă. Memorabilă și atât de simplă în articulațiile ei cosmogonice, rama aventurilor lui Flash Gordon creează precedentul pe care îl vor recupera desenatorii și scenariștii europeni. Scenariul implică ciocnirea, dramatică, dintre forme de civilizație diferite, ca și descrierea, cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
noastre române, demn model de urmat pentru cei ce trudesc în acest domeniu. Cu cele mai sincere sentimente și aleasă prețuire, de la un fan al scrisului dvs. Prof. A. M. 25 octombrie 2010. Spre orele dimineții m-a chinuit un coșmar barbar. Mă aflam în fața unei clase de elevi pe care nu-i puteam stăpâni, în fața cărora nu am putut să impun disciplina, mă aflam în incapacitate totală de a lega două cuvinte... și mă jenam și sufeream că nu puteam să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cavalerește în timpul războiului, tratând cu compasiune populația civilă și instruindu-mi ostașii ce-i aveam sub conducere să se poarte omenește, fără a-și aroga dreptul de cuceritori - fapt contrastant cu mentalitatea soldatului rus - trecător pe teritoriul nostru, precum hoardele barbare de altădată. Numitul Vatas, cel care m-a bușit de pământ în clasa I spărgându-mi placa de ardezie, în război, în calitate de component al unei unități de jandarmi români aflați în serviciu ordonat în Transnistria, a săvârșit, la beție, o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dormitorul cetățenilor. Și aici sunt mulți care cred că ceea ce fac doi oameni, În intimitatea căminului lor, este treaba statului. Sau că statul Își poate ucide cetățenii - gândește-te la Texas, dacă vrei exemple electrizante. Sau că alte țări sunt barbare și Statele Unite nu trebuie să se supună nici unei legi internaționale. Statul controlează agresiv totul. Ce fac femeile cu corpul lor, ce fac doi adulți de comun acord, ce sunt Învățați copiii În școli, totul. — Așa e, zise Desert Rose, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noștri sînt diferiți pentru că ei sînt porci SOCIALIȘTI.“ Porcii nu sînt varză, porcii sînt carne și reprezintă progresul, deci socialismul, deci utopia viitorului. Varza era realitatea, porcul era visul nostru. O poveste din vremea copilăriei mele spunea că, În vremurile barbare de dinaintea comunismului, un porc capitalist a mîncat testiculele unui bebeluș lăsat afară, În copăiță, pe prispa unei case. Băiețelul a crescut și a devenit un bun muncitor și s-a Însurat cu o femeie comisar al partidului, frumoasă și devotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în traficul de seară, i se păru insuportabil de lung. Trebuia să organizeze o nouă campanie în privința traficului. Traficul din Woodbury la ora de vârf devenea la fel de problematic ca în Londra. Intră în viteză pe alee, împroșcând pietriș în stil barbar, ceea ce avea să-i facă pe vecini să tragă perdelele pe toată strada. Ușa de la intrare era deschisă, lucru surprinzător, dat fiind că maică-sa era mai preocupată de siguranță decât un șeic saudit. Nu se zărea nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seacă și fără personalitate a unei forme”, considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda” criticii noastre de artă din acel moment. Observațiile sale indică într-adevăr o estetică postimpresionistă sau, mai exact, preexpresionistă. Însă, privită la scară în context central-european și occidental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să o recunoască, nu o mărturisesc fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după care națiunile trebuiesc să încapă exact în aceleași limite. Lăsînd la o parte faptul că împărțirea ar fi în Balcani destul de factice, gîndindu-ne la învălmășeala și amestecul cu neputință de diferențiat al populației, principiul în sine ni se pare barbar de vreme ce nu poate fi înfăptuit decît cu sabia și limitat cu sînge. Cu toate astea însă, ne înfățișăm de atîta timp un regat sau o împărăție a României care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de pe piastru și irmilici, Balcanul întreg, Balcanul contimporan, în frunte cu noi, românii, se avîntă prin idee spre cunoașterea primelor taine și, prin analiză, la cunoașterea sufletului”. Deducem că „blestemul locului” cade asupra însuși a mimetismului modern - revoluționar, vanitos, violent, barbar, năvalnic, imitativ și lipsit de gust: „Și atunci, vanitatea imensă a începătorului, revoluționar și năvalnic ca orice începător, ne copleșește. Sperăm în violența primară a sufletului elementar și nou ce ne împinge. Cultura, credem, e ceva care, ca și civilizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În descendență futuristă, autorul exaltă noul stil „barbar”, antiacademismul „organic” și răspărul modern față de tradiționalismul „baladelor haiducești”: „Primim la redacție Zenit No. 36, revistă cu aspect viril ca o panoplie, reprezentînd cu suficiente elemente (Liubomir Mițici director, Branco Ve Polianski, Ratcovici, Stefan Jivanovici, Andre Jutunici Mariț, Avacumovici etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lipsiți în mare parte de plastică — reprezentată prin singurul indigen Jo Klek — Zenit desfășoară dîrz, dincolo de porțile Severinului, drapelul avantgardei”. După această panoramă succintă — primele două traduceri ale unor poeme „noi” sîrbe („Margă și mîna neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist al „pericolului”). Resentimentele „balcanice” față de Occident caracterizează și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pericolului”). Resentimentele „balcanice” față de Occident caracterizează și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în studiul semnat de Const. I. Emilian, cu o aplicare polemică și procustiană a grilei ideo-estetice. Conservatorismul autorului este - faptul merită subliniat - unul de sursă „latinistă” și clasicizantă. Citarea reverențioasă a unor critici moderni precum Ovid Densusianu (adversar al ofensivei „barbare” asupra spiritului latin în cultură) sau E. Lovinescu, în pofida unor rezerve și „nedumeriri” legate de opțiunile acestuia din urmă, este de fapt o reverență la adresa clasicismului lor structural și o solidarizare cu rezervele acestora față de „modernismul extremist”. Pe aceeași linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au fost și lupte de gladiatori, dar nu pe viață și pe moarte, și, în fine, așteptatele curse de cai. Una peste alta, deși felurit și cu efecte uimitoare, spectacolul nu m-a prins prea tare. Poate că gustul meu barbar nu reușea să prețuiască lucruri atât de rafinate sau poate și din cauza așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o mie de locuri. Și publicul era altul, numai nobilii și bogații orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta nu mai este făcută de curtezanii celor puternici, ci de marginalizații de la periferie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]