2,211 matches
-
cravată. Și chiar dacă Elio ar fi Încercat să se sustragă acelei tentative neașteptate de strangulare, celălalt Îl privea În ochi. Adânc. Până În străfunduri. Cu o privire arzătoare ca a unui Îndrăgostit sau a unui judecător. Elio avu senzația Înspăimântătoare că barbarul acela pistruiat, cu părul roșu și privirea Încețoșată, i-ar fi cunoscut gândurile și ar fi știut totul. Elio nu mai fusese niciodată privit astfel. — Tu nu ești cu adevărat unul dintre noi, spuse necunoscutul. Acum Îți spun un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja le ură celor doi neciopliți să alunece pe o pată de ulei și să-și rupă gâtul. Societatea asta de barbari nu include și copiii. Pentru ea, ei constituie o anomalie, o piedică. Dacă ar putea, Într-o bună zi ar Începe să-i vâneze, să-i extermine ca pe niște insecte dăunătoare. Se vedea deja clădirea albastră a școlii, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii din ziua de azi, căci și el, În tinerețe, respectase prea puțin Însemnele puterii, dar nu i-ar fi trecut niciodată prin minte să profaneze o biserică. Împinse ușa. Sant’Agostino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ta? se crispă Antonio, trecând peste faptul că el tocmai se abandonase unui potop de injurii. — Tati, oftă Valentina, nu se vorbește despre ea, ai jurat! Dar nu mai avură timp să discute. Portarul, deoarece Îi confirmaseră prezența fiului acelui barbar la petrecere, deschise ușa cea mare și șopti disprețuitor: — Treceți. Recepționera În uniformă albastră Îl Întrebă dacă voia să-și lase geaca la garderobă, un ospătar În haină albă Îl Întrebă dacă vrea un aperitiv, un pahar de spumos, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiertură rece de mei, o mâncare de doliu. Când în sfârșit s-au înțeles, Laban s-a dus la Ada și i-a spus să înceapă pregătirile de nuntă. Dar Ada i-a zis că nu se poate: - Nu suntem barbari să facem mirese din niște copii. Rahela nu putea fi nici măcar promisă, i-a spus ea bărbatului. Fata poate părea că e gata de măritiș, dar era deocamdată necoaptă și nu sângerase încă niciodată. Bunica se temea că Anath va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în fața fratelui meu și a soției lui. O să le spun că ai servit la curtea mea și că fiul meu te-a luat pe tine, virgină, cu aprobarea mea. O să le spun că m-ai ajutat să fug din calea barbarilor. O să fii nora mea, iar eu o să fiu stăpâna ta. O să-l naști pe fiul tău pe genunchii mei și el o să devină astfel prinț al Egiptului. Ochii ei i-au căutat pe ai mei să vadă dacă am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a adus apă. Toți ochii erau ațintiți asupra lui Re-nefer, care a luat mâinile fratelui într-ale ei și i-a spus toate detaliile poveștii, așa cum mi le repetase mie înainte. A povestit cum casa îi fusese călcată de barbari, că i se furaseră toate bunurile, că familia îi fusese măcelărită și întreaga viață, devastată. A spus despre fugă și despre furtuna pe mare. Când Nakht-re a întrebat despre soțul ei, ea a răspuns: - Mort. Și fiul meu! Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știe să socotească, să scrie sau să citească și de aceea regele m-a trimis pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna lui dreaptă. Și iată-mă pe mine, fără soție, fără copii, servitorul unui barbar. M-am încordat la auzul cuvântului. Re-mose mi-a văzut reacția și s-a înroșit de rușine. - O, Ma, tu nu, a zis repede. Tu nu ești ca ceilalți, pentru că altfel tata și bunica nu te-ar fi ales niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să fie circumcis. Nu când e la poarta bărbăției și e în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să faci așa ceva unui copil atât de mititel? Asta dovedește încă o dată că un barbar nu se schimbă niciodată. As-naat a țipat și s-a zvârcolit ca o pisică înjunghiată când a auzit asta. Și n-o condamn. - Iosif, am șoptit, oripilată și încă nevenindu-mi să cred. Shery a ridicat ochii la mine. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
orașului, să întrebe de ce lupta fizică aduce liniște în suflet, să transmită asta pe post sau să scrie în ziare și un popor sau o lume întreagă de idioți molateci să se scandalizeze, să judece și să ceară oprirea acestei „barbarii”. - Trebuie să fim lăsați în pace, Mitch. Ei nu înțeleg. Asta e treaba noastră. - Da, domnule. - Reporterul ăsta... A văzut ceva din oraș? - Nu, l-am săltat de la intrarea vestică și l-am adus cu duba. - În Whipie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Absurdă, spuse Gubern. Omenirea n-a făcut niciodată un pas îndărăt și n-o să facă acum... — Dumneavoastră știți puțin despre Istorie, replică Inti Ávila. Omenirea și-a petrecut timpul făcând pași îndărăt. Roma a fost un pas îndărăt față de Grecia. Barbarii, un pas îndărăt față de Roma. Fascismul, un pas îndărăt față de civilizație. Pași negativi cu toții, din nenorocire, dar poate că e posibil în sfârșit să facem un pas îndărăt în căutarea unui fapt pozitiv... Stevens aruncă țigara în râu și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Înstrăinat. Universitatea Daciei Superioare „Regele Ferdinand I” din Cluj, condusă de savantul Iuliu Hațieganu (cel mai bun rector al acestei instituții de Învățământ superior de la Înființarea acesteia, În 1919, până În 2002), este mutată la Sibiu deoarece Clujul e predat acelorași barbari tirani stigmatizați de mesianicul poet Andrei Mureșanu În poemul „Un răsunet”, devenit după 1989 imnul nostru de stat. La Sibiu Își Începe Petre Hossu studenția, Întâi, la medicină, În anul 1940-1941, apoi, simțind chemare irezistibilă către filosofie, se Înscrie, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
muncă silnică, 5 (cinci) ani de degradare civică și confiscarea averii. La data de 31 iulie 1964 a fost grațiat, conform Decretului 411/1964”. La ultima-i arestare, cea din 15 aprilie 1958, zbirii securiști s-au arătat atât de barbari Încât au lovit-o cu pumnii și pe soția „banditului”, chiar și În burtă, cu toate că graviditatea ei avansată era vizibilă pentru orice privitor. Trecând prin aproape toate lagărele de muncă existente de-a lungul Canalului Dunărea Marea Neagră, În prima variantă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu diminutivele afective Nelu și Ionel) se afirmă ca eminent elev (În clasele primare, În Bahnea, și la cele liceale În Odorhei, În Dumbrăveni și În Sighișoara) și ca student medicinist (la Iași, apoi la Cluj). În urma ocupării țării de barbarii bolșevici euro asiatici și a Începerii procesului diabolic de ateizare și de comunizare a poporului român, Ion Golea acumulează tot mai multă mânie și revoltă Împotriva armatei invadatoare și a trădătorilor români. Învață limba rusă ca, astfel, să-i apere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Această Însușire esențială a făcut ca lucrarea dumneavoastră de literatură beletristică să conțină informații bogate din câteva domenii de cultură generală. Sunt câteva scene memorabile, precum pățania terifiantă a surorii dumneavoastră Paraschiva (care, curajoasă și demnă, i-a Învins pe barbarii soldați bolșevici); scena papagalilor schimbați În chip ingenios; nesimțirea ofițerilor bolșevici, care n-au catadicsit să iasă din mașina Împotmolită ca s-o Împingă și ei; Iliescu „fardat ca o domnișoară la vârsta a treia”. De asemenea, Îmi plăcură sintagma
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
istoriei, nici un monument, nici o formație a solului nu amintea vreun ev. Totul era rămas pe loc, în afara oricărei epoci, într-o absolută neistoricitate. Dacă înaintea trăsurii ar fi răsărit deodată câțiva călăreți acoperiți din cap până-n picioare în sârmă, ca barbarii de pe Coloana Traiană, sau în întregime goi, cu țeste la oblânc și cu suliți cu smoc de păr în mână, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic de minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică, pentru gloria de a nu fi picurată, peste el, nici o moleculă de izopropan... Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit și păgân. ...Era în urmă c-o lună și zece zile... Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de utilaje, racordasem stațiile de separare, reglaj și supraveghere. Înaintam, în acea după-amiază, pe-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elementarul și anistoricul. La limitele nivelului istoric, forța se oglindește în sine, încît națiunea respectivă în autoconștiința sa îndeplinește autoconștiința puterii. Mesianismul culturilor mari exprimă un fenomen de forță decantată. Spiritualizarea acesteia deosebește ideea imperialistă istorică de imperialismul teluric al barbarilor. Nici o năvălire barbară n-a fost prin sine generatoare de forme statale. Numai agresiunea cu stil a luat contur istoric. Marile națiuni trăiesc și se distrug doar pentru a-și gusta propria lor putere. Dacă este așa, atunci forța nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
face nimic. Naționalismul românesc de până acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică sentimentalism, fără orientare dinamică, fără mesianism, fără voința de realizare. Oricât am vrea să ne mângâiem de condiția existenței noastre prini împrjurările vitrege ale vremurilor - năvălirea barbarilor, ocupația turcească, maghiară, dominația fanariotă... nu vom reuși totuși. Istoria este o explicație, dar nu o scuză. Înaintașii noștri nu ne-au iubit destul, de au vărsat așa de puțin sânge pentru libertate. Sîntem o țară de răzmerițe. Un popor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de sicriu. Cine n-a cunoscut acea dispoziție de care vorbea Verlaine, comparîndu-se imperiul de la sfârșitul decadenței, văzând cum trec marii barbari blonzi, nu va ava niciodată dezabuzarea suficientă ca să înțeleagă anumite epoci. Și cine nu cunoaște vibrația în spirală a inimii, în zadar se apropie de aurorele culturilor. Toată istoria n-are valoare decât prin ceea ce selecționăm din ea, prin conținuturile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în această sferă sînt, în ochii noștri, mai puțin decît oameni. Numele numeroaselor triburi indiene ale Americii nu înseamnă nimic altceva decît bărbații, carnea, poporul (Navajos, Apași, Utes). Ia vechii greci îi gratificau pe ne-eleni cu gloriosul nume de barbari. Pe de o parte, orgoliul deșănțat, patriotismul local, iar pe de cealaltă parte rasismul, ostilitatea față de străini, prejudecățile de clasă, iată care sînt fructele otrăvitoare ale arborelui narcisismului. Astfel de roade, cu gust de aversiune și dispreț, ne împiedică să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
feminismul radical). 3.2. Asocierea simbolică a femeilor cu naturatc " 3.2. Asocierea simbolică a femeilor cu natura" Unii oameni sunt considerați mai aproape de naturăxe "„natură", de imanențăxe "„imanență", de emoțional, irațional. La acest statut au candidat, în timp, sclavii, „barbarii”, băștinașii din colonii, dar nici unii nu s-au comparat cu femeile, care erau astfel tratate și de către sclavi, „barbari”. La ora actuală, femeile nici nu mai au competitori în această categorie. Experiențele exclusiv femeiești au făcut ca filosofii politicului să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
oameni sunt considerați mai aproape de naturăxe "„natură", de imanențăxe "„imanență", de emoțional, irațional. La acest statut au candidat, în timp, sclavii, „barbarii”, băștinașii din colonii, dar nici unii nu s-au comparat cu femeile, care erau astfel tratate și de către sclavi, „barbari”. La ora actuală, femeile nici nu mai au competitori în această categorie. Experiențele exclusiv femeiești au făcut ca filosofii politicului să considere că, din cauza acestora, femeile sunt și trebuie să rămână mai aproape de naturăxe "„natură", de emoțional și irațional 50
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Numai că femeile militante pentru emanciparexe "„emancipare" în acea vreme constată cu dezolare că, indiferent ce se petrece în plan politic, ce schimbare majoră are loc, femeile sunt uitate. Sofia Chrisoscoleuxe "„Cristoloceu,Sofia" remarcă faptul că femeile sunt tratate ca barbarii, condamnate la așteptare și uitare. Ele, femeile, trebuie să nască fiii țării, să îi educe și să se îngrijească de un climat necorupt, să fie gardienii morali ai societății (Bucurxe "„Bucur,Maria", 2003 p. 7). Dar pentru aceasta, statulxe "„stat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în cel de al doilea, a naturii. Ele se bazează pe androcentrismxe "„androcentrism" și antropocentrismxe "„antropocentrism" (Plumwoodxe "„Plumwood,Val", 1993). Progresul a fost înțeles în tradițiaxe "„tradiție" occidentală ca luare în stăpânire a „naturii” de către „rațiune” (inclusiv în sensul colonizării „barbarilor” și „sălbaticilor”, precum și a femeilor ca femei, candidate predilecte la asocierea simbolică cu naturaxe "„natură"). Ecofeminismulxe "„ecofeminism" asumă alianța între feminism și ecologie tocmai prin faptul că socotește indisolubil legate ideologiile dominării femeilor și a naturii. Naturaxe "„natură" a fost
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]