1,364 matches
-
Dar nu puteam să săpăm suficient de repede. Eu am îngropat tot ce-am putut, inclusiv ceasul cel mare și universul mișcător, iar alții au aruncat înăuntru sulurile de pergamente. În timp ce târam sacii, ne-am trezit față în față cu barbarii. Au tras asupra noastră. Gărzile au căzut una după alta. Aceia care nu au fost împușcați au fost capturați, iar mai târziu aruncați în lac. Barbarii m-au legat de cocorul de bronz de lângă fântână. Au tăiat sacii și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
robele împărătesei Nuharoo și au golit cutiile cu diamante ale Majestății Sale... — Unde era prințul Kung? Împăratul Hsien Feng alunecă de pe jilț și încearcă din răsputeri să se împingă înapoi. Prințul Kung lucra în afara Pekingului. A încheiat un acord cu barbarii, eliberându-le ofițerii capturați, pe Parkes și Loch. Însă era prea târziu ca să se pună capăt jafurilor. Pentru a-și acoperi crima, diavolii străini... Majestatea Voastră, nu pot... să o spun... Eunucul se prăbușește la pământ de parcă ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să-i imite. Însă, de la un moment dat, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În a doua jumătate a secolului al IV-lea, regiunea din sudul Dunării este plină de oameni-soldați originari din zonă, numeri moesiaci, care luptă și în Apus (Galia). Alături, în nordul Dunării, se alcătuiește o nouă sinteză prin amestecul cu barbarii din acest secol IV. Dar, în același timp, și caracterul popular al vieții din sud-estul roman se păstrează, latinismul rural invadează chiar orașul. De la Dioclețian înainte, odată cu începutul secolului al IV-lea, toate vechile deosebiri au dispărut: satul se impune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu numeroși episcopi, goții aduc cu ei episcopi și călugări, în corturi aveau altare, stabilesc legături de rudenie cu femei romane. Barbarii se aflau în subordinea împăratului, ca și localnicii (autohtonii). Luptele n-au încetat multă vreme la Dunăre cu barbarii, deși fără ei, Imperiul ar fi pierit. Malul stâng al fluviului nu putea să nu fie influențat de aceste evenimente flota dunăreană opera în zonă și apăra pe locuitori. Legăturile stabilite de Imperiu cu malul stâng explică monedele descoperite aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îi silește pe romani să se refugieze la barbari, iar numele de "romani" ajunge să fie urât de oameni. În acest secol, asistăm la aparența că Imperiul este condus de barbari fără a se ține seama "cât a dezbrăcat din barbaria sa", Ricimer, stăpânul Apusului, în a doua jumătate a secolului V, este suev după tată și get după mamă, iar Aetius este născut la Dunăre, ca fiu al unui scit din Durostorum. Pe de altă parte, fondul provincial iese tot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălit în Imperiu, în Grecia și Tracia, a pustiit, a ars, a jefuit, a cucerit țara și s-a așezat în ea fără nici o teamă, timp de patru ani". În 584, împăratul Mauriciu (582-602) a încheiat un nou tratat cu barbarii, dar aceștia nu l-au respectat și au pătruns din nou în sudul Dunării, săvârșind distrugeri masive în Sciția Mică. Armata imperială înaintează în Sciția, îi înfruntă pe avarii conduși de Baian, undeva lângă Tomis, mulți barbari sunt uciși, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți, huni). Prin urmare, în spațiul autohton s-a ajuns la identitatea între romanus și christianus, astfel încât se poate spune că romanizarea și creștinarea au devenit elemente de individualizare etnică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți, huni). Prin urmare, în spațiul autohton s-a ajuns la identitatea între romanus și christianus, astfel încât se poate spune că romanizarea și creștinarea au devenit elemente de individualizare etnică și spirituală (religioasă) față de "Barbaria" (lumea barbară) și păgânism.26 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați Aspectul distinctiv ce caracterizează teritoriile dintre Nistru, Carpați, linia limesului Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Și el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană, căci la romani nu mai pot suferi neomenia barbară". În perioada de sfârșit a Imperiului Roman se constată o scădere a populației, părăsirea terenurilor agricole, descompletarea armatei.1 Conviețuirea daco-romanilor cu barbarii (germanici) întâmpină două obiecții: 1. în alte provincii, elementul roman a pierit, deci și în Dacia, și în limba română nu s-a păstrat influențe germane (în Dacia nu a fost o colonizare masivă germană) și 2. după "Viața Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o alianță între avari și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform înțelegerii, avarii urmau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe loc. Dacia se întindea pe o suprafață de 250-300.000 km2, aceasta ar însemna 2-3 milioane locuitori. Însă, insistă el, trebuie să admiten că populația rămasă pe loc a ajuns la o condiție socială inferioară și la o mare barbarie sub stăpânitorii migratori (sarmați, goți, huni, avari). Însă de la slavi a adoptat creștinismul (instituțional) și organizarea politică (statală). Rămâne de stabilit, subliniază el, dacă această populație daco-romană s-a menținut în întreaga Muntenie actuală sau numai într-o parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
valahilor". În sfârșit, pentru L. Homo, biograf al lui Aurelian, evacuarea Daciei, la anul 275, nu putea fi integrală: au rămas țăranii, care trăiaui în bune raporturi cu goții și care n-ar fi permis plecarea lor -ce puteau face barbarii, care nu erau nici păstori, nici plugari, cu pământul gol (fără oameni)"?15 În legătură cu părăsirea Daciei de către Aurelian, în 275, s-a născut "una din cele mai vajnice întrebări din istoria poporului român" (Xenopol): populația locală, daco-romană, a rămas în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pentru migratori, Dunărea n-a fost o graniță, o limită geografică insurmontabilă. P. P. Panaitescu subliniază că pentru înțelegerea nașterii poporului român și persistenței lui pe teritoriul de formare este esențial să ținem seama de colaborarea (economică) populației autohtone cu "barbarii" și a acestora cu Imperiul. În același timp, trebuie să avem în vedere și faptul că în Dacia n-a fost o colonizare străină, cu întemeierea de așezări stabile, până în secolul al VII-lea, la venirea slavilor. Din moment ce n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
una din cele mai puternice etichete peiorative în istorie, relații internaționale, științe politice și, mai nou, în discursul intelectual curent?"7 "Eticheta peiorativă" poate fi îndepărtată dacă demersul pornește de la premisa că relația Occident-Orient nu este una între civilizație și barbarie, ci una între componente diferite ale civilizației europene. Din această perspectivă, preferința pentru spațiile economice mari existentă de-a lungul timpului și revigorată în Europa acum, sub presiunea altor spații economice mari, ar putea fi însoțită de tendințe imperialiste mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sămânță rea aruncată în curata grădină franțuzească. Alții, ca de pildă monseniorul Bolo, critică modelul anglo-saxon cu și mai multă virulență. Pentru acest cleric extrem de conservator și de xenofob, răspândirea flirtului în Franța "nu este nimic altceva decât răzbunarea unei barbarii josnice și pizmașe împotriva unei civilizații desăvârșite și excepționale". Prelatul amintește, într-o diatribă vehementă, că Franța fusese secole de-a rândul un model de civilizație pentru întreaga Europă. El subliniază că nimeni alta decât țara sa izvodise de-a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
explicat: cenușa viitoare a unui incendiu care încă nu s-a aprins". Europa, și unii o presimt într-adevăr cu o luciditate dureroasă, se află în suspensie. Curând ea va fi din nou însângerată și incendiată, pradă celei mai sălbatice barbarii. Prima bătaie de clopot care anunță sfârșitul păcii și prosperității se face auzită pe 24 octombrie 1929, ziua crahului bursier din Wall Street. Pentru americani, acesta a însemnat o apoplexie, pe cât de violentă pe atât de neașteptată, și o tragedie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Colecția ESEURI DE IERI ȘI DE AZI (selectiv) • Al doilea Faust. Eseu despre Goethe, M. Henri Blaze • Analiza spectrală a Europei, Hermann Keyserling • Barbaria, Michel Henry • Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Cele două surse ale moralei și religiei, Henri Bergson • Cuplul, Suzanne Lilar • Despre libertate, Lord Acton • Despre sinucidere, Émile Durkheim • Din cronica filosofiei românești, Ion Petrovici • Dor și armonie eminesciană
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse unui alt termen de prescripție. Se prescrie, de asemenea, în termen de 10 ani dreptul la acțiune privitor la repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură sau acte de barbarie sau, după caz, a celui cauzat prin violență ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința. Se prescrie în termen de 10 ani și
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
-se în devotamentul față de losif al II-lea. Națiunea elitelor nu este întrupată de șerbii răsculați, chiar cînd aceste elite se îngrijorează de soarta și de educația lor. Intelectualii sînt îndurerați de starea națiunii lor care conduce la acte de barbarie. "Vai! regretă Micu, cît a căzut de jos națiunea noastră! Servitori și sclavi, proști și ignoranți, săraci și decăzuți! Ar trebui să înceapă să studieze și, studiind, să atingă înțelepciunea, și prin înțelepciune să ajungă la fericire. Și drept conducători
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
civilizații necesare. Este o mică oază, cu atît mai necunoscută cu cît este pierdută între cele trei deșerturi: Imperiul austriac, despotismul musulman și absolutismul moscovit. Națiunea mea numără aproape 10 milioane de locuitori care încă se află, în întregime, în barbaria moravurilor patriarhale". Tema necunoașterii Moldovei și Țării Românești de către francezi este esențială. Este afirmată cu violență de Dimitrie Brătianu, vechi discipol al lui Michelet la College de France: "Acest pămînt îi scrie D. Brătianu maestrului său la 25 octombrie 1850
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi poate decît trecător căci așa sînt europenii! Formează societăți filantropice pentru abolirea sclaviei în America, în timp ce în mijlocul continentului, în Europa, există patru sute de mii de țigani, care sînt sclavi, și alte două sute de mii acoperiți de tenebrele ignoranței și barbariei! Dar nimeni nu-și dă osteneala de a civiliza în întregime un popor". Colson, Thouvenel, Ubicini și Paul Batailîard intelectual curînd devotat cauzei românești, autor al mai multor scurte studii despre țiganii din Europa s-au interesat de această populație
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi fost de 3000 soldați, iar în spitalele din țară se află numeroși răniți. Poetul Alecsandri scrie că bașbuzucii taie picioarele răniților pentru a le lua cizmele. Distrugerile și pierderile radicalizează ruptura cu Poarta. Carol declară: "Nu se poate impune barbaria turcă unei națiuni de 5 milioane de locuitori. Pe viitor, nu se prevede nici o legătură între Turcia și noi". Aceasta este o ruptură politică, populația nefiind mobilizată. Reprezentantul Franței notează în august 1877: "Am consacrat cîteva zile parcurgerii campaniilor valahe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
tîrziu că n-a văzut niciodată Curtea de Argeș. "Un popor trebuie să-și cunoască trecutul, oricare ar fi fost acest trecut", strigă Xenopol. "Fleacuri ripostează Pogor în timp ce Franța îi dădea deja pe Molière și Racine, românii se găseau într-o completă barbarie". Apoi Eminescu, care era așezat într-un colț, se ridică și declară pe un ton violent care nu-i era caracteristic: Ceea ce tu numești barbarie eu numesc baza și înțelepciunea unui popor care se dezvoltă conform geniului său propriu, ferindu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în timp ce Franța îi dădea deja pe Molière și Racine, românii se găseau într-o completă barbarie". Apoi Eminescu, care era așezat într-un colț, se ridică și declară pe un ton violent care nu-i era caracteristic: Ceea ce tu numești barbarie eu numesc baza și înțelepciunea unui popor care se dezvoltă conform geniului său propriu, ferindu-se de a se amesteca cu străinii". Junimea nu se desprinde de obsesiile epocii, de revoluție și independență, obsesii identitare care privesc nivelul, caracterul civilizat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]