1,448 matches
-
viața se poate afirma în durată, capabilă astfel a-i proteja propria ființă. Umilitatea nu reprezintă decît o regie a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e nici ea străină barocului care se întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul extremelor. Odată stabilită, arătată ostentativ cu degetul, banalitatea se arată dispusă a se ritualiza, a se încărca din nou cu mister. Se reconsideră ca eternă devenire, ca mirabilă metamorfoză în
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Felul suprem de-a nu face nimic, care sînt matematicile în ceasul lor pur" - dar, la fel de bine, poezia, contemplația - iată ținta ahoretiei. Atodetia e o boală a vîrstelor tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care Noica o urmărește la marii idealiști ai filosofiei. În fine, achatolia e boala civilizației, o formă de-a nega generalul, de-a-l
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
catolică. Să ne mai mirăm că aici a fost înălțat Escurialul credinței absolute și că, drept urmare, apăru la un moment dat și Inchiziția?... Dar celălalt adaos, civil, - Cavalerul tristei figuri, personajul tragi-comic al originei complexe?... În drum spre muzeul Prado, barocul madrilen al edificiilor vechi îmi dă senzația unei apăsări estetice grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
de esență, de “firul de iarbă”, de imaginea minimalistă, de o rigoare geometrică (demers susținut cu talent de tînărul operator Silviu Stavilă). În scriitura austeră, sever epurată, a filmului, episodul Nunții (intitulat - ironic? - “Pași în doi”) e o inserție de baroc, amintind de “celălalt Pintilie”. De remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o viață în sine;“materia” are o independență, o inteligență și un mister al ei (v. jaluzeaua care
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
muzică, cu violista Sanda Crăciun Popa. Iar aceasta pentru că Popa este un spirit viu, neliniștit, nerăbdator, un muzician pentru care dispoziția ludică se constituie înt-o condiție a creației înseși. A îmbogățit literatura instrumentului său prin aranjamente muzicale care pornesc din Baroc și ajung în contemporaneitate. Cu totul recent, la Ateneu, în compania colegilor filarmoniști, a dirijorului Jin Wang, ne-a dăruit una dintre primele lucrări concertante ale instrumentului său, Concertul pentru clarinet și orchestră de Frantisek Kramar, lucrare ce aparține zonei
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
se plaseaza între carte, film și muzică; apariția benzii desenate a lui Michel Onfray despre Nietzche readuce în ochii și mintea cititorului ideile acestuia despre copil și viitorul omenirii. Nu e de neglijat nici reîntoarcerea criticului asupra unor idei despre baroc și literatura pentru copii și, în mod ludic, reîntoarcerea leului copilăriei în drapelul care îl propune ca figură emblematică a ei, după ce își ajută eroul aflat la greu, în albumul Revoluție de Sara. Cu o deosebită prospețime și un optimism
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
clădirilor distruse în timpul războiului fiind realizată extrem de minuțios. Aici se află opulentul Palat Regal, fostă reședință a regilor polonezi în secolele XVII-XVIII, reconstruit, la rândul său, între anii 1971 și 1984. Reședința de vară a regelui Ioan Sobieski III, Palatul baroc Wilanow, construit la mijlocul anilor 1600, este un alt punct de atracție pentru turiști. Pe lângă importantele galerii de artă, palatul găzduiește și un Muzeu al afișelor, primul de acest fel din lume. Varșovia are și numeroase parcuri și zone verzi, dintre
Agenda2005-21-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283731_a_285060]
-
Passarella sînt cîțiva dintre protagoniștii serilor de la radio, cei care au provocat o călătorie specială în lumea lui Bach - în diferite prelucrări pentru acordeon și bandoneon, de pildă - dar și a lui Astor Piazzolla. Clasic și modern, tradiție și inovație, baroc și muzică contemporană, personalități puternice și foarte diferite, artiști cu profiluri semnificative în istoria muzicii. O seară în care publicul a umplut Sala Radio a fost cea de duminică, 21 aprilie, cea în care au evoluat Richard Galliano și Sextetul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6429_a_7754]
-
ochiului și Dacă volumele de poezie, inclusiv acela al lui Ioan Morar, se înscriu într-un spațiu expresiv mai degrabă discret și meditativ, publicația care vine ofensiv către privitor, cu o revărsare de imagini și de forme în care un baroc subsidiar, de structură, se completează cu un proiect baroc, cu un amestec de voluptate și reprimare, este albumul (cartea sau catalogul) pictorului Silviu Oravițan. Impecabil din punct de vedere tehnic, albumul lui Oravițan, deși incomplet ca informație vizuală, pentru că artistul
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
Badoiu Raluca Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai mari artiști ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, deși a avut lucrări semnificative și în domeniul architecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli. Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figure reale și alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
cultivă pasiunea pentru sânge cu ardoarea pentru rafinamentul unei vieți curtenești, cu ceva din destrăbălarea veselă a secolului al XVIII-lea cu "olimpul lui sulemenit". La fel, și cei din Familia Volpini adoptă aceeași morgă aristocratică, care vine pe filiera barocului. Genul acesta de vampirism reclamă legăturile primejdioase, machiavelismul intrigilor curtenești formate la școala Principelui sau cea pe care o predă Baldassare Castiglione cu al său Il Cortegiano. În acest cadru se află nucleul romantic al poveștii muritoarei îndrăgostită de un
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
de Cameră a Filarmonicii a susținut un program pe cât de pretențios pe atât de ambițios. A fost parcurs ciclul integral al celor șase concerte brandemburgice de Johann Sebastian Bach, un ciclu de lucrări ce marchează apogeul stilului instrumental concertant al Barocului târziu. Versiunea a fost marcată de o viziune romantic dramatizată, viziune ce "nu se mai poartă" la casele cele mari ale muzicii. Sonorități excesiv consistente, tempouri amețitor de rapide făcând imposibilă percepția detaliilor - s-a dorit acest lucru?, apoi o
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
1990), La Matta (Geneva, 1994) etc. Pîinea de tăcere nu este, sub aspectul filiației chiar, o surpriză. Nici chiar preferința autorului pentru scriitura la persoana întîi, pentru toate semnele retorice - prin care scriitura lui e "îngreunată" într-un fel de baroc al confesiunii dezmărginite - ale eului și ale autenticității nu surprind. Gestul de după, gestul definitiv, care nu mai era scriitură, care nu mai transforma tragicul într-o figură textuală, gestul e cel ce schimbă definitiv percepția asupra textului; el reorientează sensul
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
capabil să resusciteze ambiguitatea originară a acestui instrument, purtător de sunet sacru într-o lume tot mai profană. Întregul recital s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate într-o muzică poetică și, totodată, tonifiantă. O mostră concludentă: în piesa finală, tema de o melancolie devastatoare intonată pe sax tenor evoca parcă tragismul din Foamea lui Hamsun, sau Strigătul lui Munch, dar era urmată de
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
Desigur, valoarea operei literare a lui Cantemir nu stă numai în stil, dar nici valoarea, nici particularitatea ei nu pot fi deteminate fără o analiză competentă a stilului. Pe de altă parte, mult discutata problemă a situării lui Cantemir în raport cu barocul literar nu poate fi rezolvată decât prin abordarea stilistică. O contribuție importantă - poate cea mai importantă - (deși pusă până acum numai parțial în lumină) la cunoașterea stilului lui Cantemir îi aparține lingvistului ieșean Dragoș Modovanu, care a consacrat acestui obiectiv
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
începând din 1968, articole - scrise, ce-i drept, la intervale relativ mari 1) - și două cărți: Dimitrie Cantemir între Orient și Occident. Studiu de stilistică comparată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1977 și, mai ales, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, în Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat toate cercetările sale anterioare, configurând astfel pentru prima oară o perspectivă de ansamblu asupra stilului cantemirian
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat toate cercetările sale anterioare, configurând astfel pentru prima oară o perspectivă de ansamblu asupra stilului cantemirian, a rămas practic necunoscută. Spre deosebire de cartea anterioară, din 1977, cartea Cantemir între umanism și baroc nu a fost difuzată în librăriile din București și, probabil, nici în celelalte centre culturale românești, Universitatea din Iași nedispunând decât de mijloace restrânse de difuzare (tirajul cărții a fost de 100 de exemplare). Cărțile prof. Moldovanu nu s-au
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
era conștient de aceasta, dimpotrivă, el credea, probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul cărții din 2002: în ce măsură aparține Cantemir umanismului (de tip renascentist) și în ce măsură barocului. Diferența dintre stilul umanist și cel baroc nu este ușor de făcut, subliniază Dragoș Moldovanu: ambele folosesc aceleași procedee, preluate din limbile clasice, dar nu în același mod: în timp ce umaniștii, potrivit idealului unei arte discrete, care "se ascunde", uzează de
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul cărții din 2002: în ce măsură aparține Cantemir umanismului (de tip renascentist) și în ce măsură barocului. Diferența dintre stilul umanist și cel baroc nu este ușor de făcut, subliniază Dragoș Moldovanu: ambele folosesc aceleași procedee, preluate din limbile clasice, dar nu în același mod: în timp ce umaniștii, potrivit idealului unei arte discrete, care "se ascunde", uzează de ele cu moderație, barocul le folosește în
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]