3,060 matches
-
dibăcie, cum am văzut, sugestiile psihanalizei, mitologiei, simbolisticii poetice, semanticii, stilisticii, filosofiei, sociologiei, religiei. Datul biografic primar este interpretat exclusiv psihanalitic, din perspectiva rezonanței evenimentelor din copilărie în straturile profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie a poetului basarabean, autorul constată repede că aceasta este "resorbită" de operă, ca și în cazul genialului băcăuan, și abandonează proiectul. Puține evenimente exterioare sunt revelatoare spre a lumina sensurile operei. Alchimia creației rămâne misterioasă. Amplul eseu critic dedicat autorului Scrisorii pierdute poartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
convențional de un Argument. În peste 110 pagini, Theodor Codreanu judecă modul în care s-au reflectat poetul și omul Grigore Vieru în oglinzile criticii din fosta Uniune Sovietică, în studiile monografice ale lui Mihai Cimpoi, în cercetările altor exegeți basarabeni precum și în exegeza din România, pentru a-și încheia considerațiile analizând aplicat două monografii semnate de Stelian Gruia și Fănuș Băileșteanu. Judecățile critice asupra poetului sunt de mult polarizate, mergând de la epitetul encomiastic până la negarea grobiană. Theodor Codreanu înregistrează toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan. În micromonografia de debut "Mirajul copilăriei" (1963), Mihai Cimpoi, observă Theodor Codreanu, surprinde puterea lui Grigore Vieru de a converti audibilul în vizual, adică temporalul în spațial, fără a cădea în pitorescul acuarelei; la poetul basarabean tema copilăriei se întregește cu o aură erotică, din care nu lipsesc suferințele aspre, anumite drame ale pământului roditor: "Majoritatea versurilor lui Vieru au caracter de împărtășire cu misterele pământului și ale universului, unele sunt cântece de lume sau ceremoniale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cunoscând lirica lui Grigore Vieru" (op. cit. p. 68). Theodor Codreanu observă că în România intervențiile critice, reacțiile sunt mult mai puține decât în Republica Moldova și, de cele mai multe ori, rostite în funcție de tabără, dar acest fapt este pus sub aspectul că autorul basarabean este "gustat" de publicul larg, exceptând câteva situații de altă natură, apărute abia după 1989. Cert este că odată ce poetul și-a atins visul, acela de a călca pe pământ românesc, au și apărut primele reacții critice acuzatoare. Relevante sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Fănuș Băileșteanu, Virgil Nistru Țigănuș ș.a. Un aspect care ne atrage atenția sunt cele Zece argumente pentru intrarea în "canonul literar", în care autorul monografiei insistă argumentat asupra faptului că specialiștii, cititorii în genere trebuie să-l considere pe poetul basarabean ca făcând parte din adevărata istorie a literaturii române. Desigur, tonul este unul polemic, materialul fiind redactat imediat după trecerea poetului în neființă. Practic, criticul cere canonizarea literară a poetului basarabean, chiar dacă recunoaște că acesta nu este, în spațiul românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cititorii în genere trebuie să-l considere pe poetul basarabean ca făcând parte din adevărata istorie a literaturii române. Desigur, tonul este unul polemic, materialul fiind redactat imediat după trecerea poetului în neființă. Practic, criticul cere canonizarea literară a poetului basarabean, chiar dacă recunoaște că acesta nu este, în spațiul românesc, o personalitate de talia lui Eminescu: Această recunoaștere, imediat după moarte, poate să însemne intrarea în canonul literar în împrejurări singulare, dar, poate fi și un dezavantaj, depistabil ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transformarea lăcașului în magazie militară, precum și batjocorirea școlilor prin înlocuirea abecedarelor și a învățătorilor, starea constantă de război, toate construiesc drama poetului, drama întregii Basarabiei, pe care, cu măiestrie, Gr. Vieru a conturat-o cu lacrimi în vers: " Întreaga ființă basarabeană, batjocorită și umilită timp de două veacuri de către stăpânele purtătoare de cnut, s-a aciuat răbdătoare în firea acestui bărbat și, deodată, s-a produs acea ieșire-din-ascundere pe care grecii de felul lui Platon o numeau alétheia. A ieșit din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nici Vieru și nici Bacovia nu pot intra în cadrele psihologiei abisale a "bastardului". Dar dacă ei au putut fi asimilați cu "orfanul", în chip amăgitor Bacovia, însă declarat la Vieru, și aici trebuie foarte atent nuanțate faptele, fiindcă autorul basarabean nu s-a lepădat niciodată de ființa mamei reale în căutarea alteia mai "bune", încât, din acest punct de vedere, el nu mai are nimic din visătoria romantică, de care uneori a fost acuzat sau etichetat. Dimpotrivă, întreaga lui ființă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecerii ireversibile a timpului); în ocheanul criticului întâlnim și tema ființei vegetale (poet al relației natură-cosmos); poetica elementelor (narcisismul, orfismul, polifonismul, muzicalitatea); relația sacru-religios, toposul morții (dialogul cu moartea), toposul luminii (zorile, apa divină), a Duminicii Mari. Ca și criticii basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, care și-au îndreptat judecățile de valoare către relația poezie-copilărie, Th. Codreanu ne (re)introduce în zona tematică, aducând pe de o parte considerații inedite, comparative, iar pe de altă parte, o figură aproape geometrică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
relația poezie-copilărie, Th. Codreanu ne (re)introduce în zona tematică, aducând pe de o parte considerații inedite, comparative, iar pe de altă parte, o figură aproape geometrică ce ar putea ajuta posibilul cititor al poeziei vierene să înțeleagă de ce poetul basarabean a rămas toată viața sa un copil pur, ca o Idee a lui Platon. Examinând în ansamblu contribuția lui Th. Codreanu cu privire la critica adusă acestei teme, observăm că întreaga operă viereană se înfățișează sub forma unui cerc, în centrul căruia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
centrul căruia există un punct puternic (motivul maternității). În jurul acestui punct gravitează toate celelalte teme, printre care acea a copilăriei, a mamei și femeii, precum și tema originilor, casa ca loc primordial, ordonator al lumii. Criticul apasă pe ipoteza că poetul basarabean are deplina conștiință că se identifică arhetipal cu etnia și umanitatea sa, de unde "cel mai sigur punct arhetipal atoateadunător este chiar copilăria. Ca să-l parafrazăm pe Protagoras, pentru Vieru, copilăria este măsura tuturor lucrurilor. De exemplu, țara și zăpada se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este cuprinsă întreaga natură organică, vegetală și astrală. Păsările, albina, apa divină prin semnul rouăi, crângul, pământul, florile, femeia, copilul, stelele, luna toate cunosc sângele dragostei, care, potrivit poetului, este clorofilic. Descoperind această stare cosmică, unică în literatura contemporană, poetul basarabean va izbăvi până și moartea. E o glorie veșnică a iubirii, a suprapunerilor și îmbinării elementelor. Datorită unor elemente cromatice de natură romantică, s-a lansat opinia că poetul ar fi un romantic în toată regula. Criticul Th. Codreanu, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lansat opinia că poetul ar fi un romantic în toată regula. Criticul Th. Codreanu, chiar dacă proclamă existența verdelui de Vieru apreciază totuși că avem a face cu un alt tip de romantism, față de cel întâlnit la Hölderlin sau Eminescu. Poetul basarabean ia și din romantism, și din sămănătorism, și din simbolism, și din postmodernism atâta cât crede că are nevoie să-și înfățișeze poezia solară. De altfel, Th. Codreanu argumentează că Grigore Vieru este un poet al dimineții, al răsăritului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian poet basarabean" o mare surpriză. Ultimul Teleucă, prin scrierile postume (Ninge la o margine de existență, 2002; Improvizația nisipului, sub tipar), se dovedește un heraclitean, un premergător al transmodernității (a se vedea și articolul lui Theodor Codreanu din "Literatura și arta", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
margine de existență, volumul apărut în 2002, i se pare eseistului a fi o carte de referință, cu un reproș aspru adresat unei critici prea narcisiste, arogante și incapabile să discearnă valorile, dincolo de pozițiile meschine de grup și doctrină. Poetul basarabean nu are se înțelege veleități teoretice și eseistice, el realizând o "profundă sinteză" între tradiție și modernitate, cu depășirea acestora, după ce a "eșuat" în tentativa sa de sincronizare cu postmodernismul printr-o "inefabilă unitate de viziune stilistică" (p. 248) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
printr-un viu sentiment al sacrului. "Blaga este prezent statornic în textele lui Victor Teleucă" nu numai prin "imaginea Marelui Anonim", dar mai ales prin persistența metaforei revelatorii a ninsorii albe, simbol al transparenței și purității creștine. În viziunea poetului basarabean, Sisif devine semn al aspirației spre înalt, "un Ulise transmodern" pentru care Ithaca pare a fi Doma lui Dumnezeu și a oamenilor. "A fi Nimeni și a fi Eu înseamnă a fi simultan în arheu și în eul concret și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi Poetica rupturii și Poetica transparenței, de unde aflăm că Nichita Stănescu și C.D. Zeletin sunt scriitori transmoderniști avant la lettre (dar și George Bacovia și Ion Barbu), iar apoi descoperim unele lucruri despre un heraclitean transmodern, și anume poetul basarabean mai puțin cunoscut Victor Teleucă, autor al volumului Ninge la o margine de existență, de un holism transmodern (cum apreciază Th. Codreanu). Singurul lucru pe care îl putem reproșa acestui volum este că mai avea nevoie de o secțiune finală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nr. 4 din 2009, "De ce (n-)avem critică?", V. Gârneț scrie că "ne-a lipsit, probabil, și o literatură robustă, complexă, originală care să stimuleze dezbaterile și reflecția critică. Prin cele afirmate mai sus nu fac tabula rasa din literatura basarabeană postbelică și cu atât mai puțin din cea post '89 (așa cum a procedat în mod descalificant, cinic, Nicolae Manolescu în a sa Istorie...)". Atât în Introducerea și în Postfața cărții, cât și pe întreg parcursul demersului critico-istoric, N. Manolescu pretinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și numai celor mai apropiați prieteni îl arăta. Tot el, în generația noastră, a dedicat primul un tulburător poem limbii noastre. Tot el a fost primul poet căruia cenzura i-a spintecat o carte, omițându-se din ea (poemul) Ciocârlii basarabene" (p. 30). Cartea lui Theodor Codreanu are merite neîndoielnice și sub aspect propriu-zis exegetic. Deși cultivă din abundență citatul din alți cercetători, opiniile și concluziile confratelui hușean sunt juste și bine, copios chiar, argumentate. Nouă personal ni se par cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profundă a ontologicului", p. 79), Victor Teleucă și Eminescu (în care am descoperit cu o imensă bucurie spirituală demonstrația "temeiniciei eminescianismului structural, neepigonic, al lui Victor Teleucă", p. 104), Testamentul carpatic (aureolat de opinia că "acest aspect tragic al destinului basarabean constituie, de fapt, testamentul întregii vieți și opere ale lui Victor Teleucă", p. 252) și studiul despre transmodernismul teleucian, cu observații un pic șocante, dar adecvate felului unic de a fi al poetului, ca "Meritul lui Victor Teleucă... e că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest caz ce reprezintă, în definitiv, cartea colegului hușean basarabenizat în mare măsură? Am zice pe scurt: e o deschidere a ochilor și minții iubitorilor de carte națională către specificul de origine al unui poet de valoare, "unul dintre poeții basarabeni de marcă, ce trebuie recuperați cu grijă și necesitate de către istoria literaturii române" (p. 40), "un fenomen unic în poezia românească" (p. 67), "un Nichita Stănescu al Basarabiei" (p. 68), "cel mai nichitastănescian poet basarabean" (p. 74), "reprezentantul de marcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de valoare, "unul dintre poeții basarabeni de marcă, ce trebuie recuperați cu grijă și necesitate de către istoria literaturii române" (p. 40), "un fenomen unic în poezia românească" (p. 67), "un Nichita Stănescu al Basarabiei" (p. 68), "cel mai nichitastănescian poet basarabean" (p. 74), "reprezentantul de marcă al generației '60" (p. 92), unul care "în mod normal, ar trebui să stea alături de Grigore Vieru" (p. 254), în fine un poet care "a reușit un salt peste marile tendințe literare ale sfârșitului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a trei ipostaze arhetipale ale spiritului românesc din Basarabia. Drama istorică a provinciei din marginea marginii (Alexandru Zub), conturată în prima carte, se răsfrânge în două destine poetice din aceeași generație, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei românești basarabene tradiționale, dar cu deschideri profund originale spre actualitate/ modernitate. Victor Teleucă a încercat "să rupă zăgazurile paradigmei clasice cu articulațiile altui romantism, proiectat, conștient, către o nouă paradigmă culturală, cea postmodernist-transmodernă", spune pe coperta a patra a cărții autorul încercând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Basarabia eminesciană, cum am numit-o, rămâne cheia destinului României, sau, cum spune Eminescu, o "cestiune de existență pentru poporul român"." (p. 6) O teză, o ideologie Teza cărții susține că importanța acordată de Eminescu Basarabiei nu este întâmplătoare: "...problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român." (p. 58) Argumentele lui Theodor Codreanu țin de jurisprudența europeană. Autorul invocă "teoria dublului binom", a drepturilor și datoriilor pe care le au statele. Mai mult, el sugerează ideea unei trădări naționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o atât de necesară și utilă carte, așa cum este aceasta, Basarabia eminesciană, semnată de un alt reputat eminescolog, criticul și istoricul literar Theodor Codreanu. Cum foarte mulți dintre cititori știu deja despre atât de controversata, dar și de dureroasa problemă basarabeană, apariția acestei cărți vine să lămurească modul cum a privit Eminescu lucrurile în derularea lor istorică. După cum se știe, poetul M. Eminescu, a fost extrem de preocupat de această "cestiune" luând, de câte ori a avut posibilitatea, o atitudine exemplară, scriind, în cunoștință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]