1,501 matches
-
Mai ales că Boris Buracinschi nu pare deloc schimbat: privire atentă, atitudine prevenitoare, spirit de contradicție, plăcerea de a insista pe detalii și de a descoperi nuanțele unor comportamente pe care în ceea ce te privește de mult le-ai clasat. Basarabenii noștri au împânzit întregul URSS, iar locurile cele mai căutate au fost și au rămas Țările Baltice - o metonimie a Occidentului. Aici, la Tallin, există o numeroasă comunitate de artiști - în special pictori, designeri, cioplitori în lemn - originari din Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să le și păzim... În compartiment ne vizitează Dmitry Golinko-Wolfson, un tânăr rus, ochelarist, poet și critic literar, care face parte din stafful de la Sankt-Petersburg. Vorbește engleză și germană (e un familiar al Centrului Goethe din oraș), iar cu noi, basarabenii, are plăcerea să vorbească în rusă. Ce aflu de la el nu e deloc îmbucurător. Comitetul de la Sankt-Petersburg e în relații destul de proaste cu guvernatorul Iakovlev, și acesta a „tăiat” din finanțarea programului legat de Trenul Literaturii, retrăgându-și numele de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o duc extrem de greu cu banii. Sistemul e corupt și putred. Interlocutorii mei, băieții blonzi de la tarabă (probabil studenți) - cultivați și politicoși - sunt plăcut surprinși de cunoștințele noastre de literatură rusă contemporană, nepricepând prea bine cum e cu statutul de „basarabean” înainte și după dispariția URSS-ului. Aproape de hotel, ne întâlnim cu scriitorii polonezi. Yuri Andruchovych, ucraineanul de la Ivanovo-Frankovsk, e mereu cu ei, îi cam evită pe conaționalii săi de la Kiev, la fel cum András Kovács se ține mereu cu scriitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rușilor. Noroc că se termină conferința și suntem invitați la masă, într-un restaurant de la parterul muzeului. VITALIE CIOBANU: Două întâlniri „românești” la Moscova. Mai întâi domnul Stan Terzie, președintele Societății de Cultură „Moldova” din capitala rusă (o asociație a basarabenilor de aici), care îmi face surpriza, absolut neașteptată, să mă sune chiar în camera de hotel. Ne invită pentru poimâine la o întâlnire „de suflet” cu membrii Asociației la Ambasada Moldovei de la Moscova. Acceptăm. Va veni să ne ia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le-a dat, așa, o turnură filozofică, vrea să „tragem concluzii”, să comentăm evenimentul din mai multe unghiuri de vedere. „Vreau o opinie a românilor despre Trenul Literaturii”, așa se exprimă, adică ne invită la o discuție pe toți cinci, „basarabenii” și „regățenii”. O întreb cât va dura dialogul dat pe post. Aproape zece minute. Îi replic că suntem prea mulți vorbitori pentru doar câteva minute, dar insistă să venim. Nu o refuz direct, însă nu mă duc la ora fixată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alături de pitorescul Abdullayev din Azerbaidjan, de trei cehi și un maltez, la Librăria Lublino, pentru o masă rotundă cu titlul „Biblioteca fără limite”. O întâlnire cu propriile limite și cu cele impuse de alții ne era, în schimb, rezervată nouă, basarabenilor, și altor foști „frați sovietici”. Dincolo, așadar, de un anumit pospai al „occidentalizării”, mai vizibil în capitala rusă decât în alte orașe din CSI, întâlnirea cu cititorii de la Biblioteca Municipală Nekrasov m-a făcut să înțeleg cât de înrădăcinate sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a grizat destul de tare, mai ales că băutura prisosește... 8 iulie, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Eschivele sunt bune, dar uneori trucul nu ține. Există, apoi, și curiozitatea legitimă. Mergem, eu și VITALIE CIOBANU, la Ambasada Republicii Moldova, la o întâlnire cu Asociația basarabenilor stabiliți la Moscova. Un drum lung, cu mașina care ne-a luat de la hotel. Trecem prin cartiere mai puțin atrăgătoare, apoi urcăm în altă mașină, un Mercedes aproape nou, și iar șerpuim mult (de parcă ne-am deplasa la o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
occidental. Întrebarea lui e superficială, ca să nu zic prezumpțioasă: el uită prea ușor ce este o dictatură, ce este paternalismul consolidat prin teroare, prin frică și prin sărăcia celor mulți. Același reproș ni l-a adresat la Paris și nouă, basarabenilor, în legătură cu slaba aderență democratică a maselor din Moldova. În plus, Verner greșește așezând „renașterea națională” și democrația într-un raport de adversitate. Cele două seturi de valori sunt inseparabile într-un spațiu postcolonial, cum este Belarus sau Moldova. Nu toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
participat, pentru că are momente grele de depresie; rușii îi par cei mai nefericiți și frustrați, pentru că toți îi consideră imperialiști și agresori, când ei, de fapt, nu sunt decât reprezentanții unui teritoriu în care domnesc haosul și sărăcia...). Despre noi, basarabenii, eu și Vitalie, spune că suntem orgolioși și foarte atenți în comportament, niște antisovietici bine camuflați (deși faptul că nu prea comunicăm cu colegii noștri din fosta Uniune Sovietică ne trădează într-un fel), n-am gafat deloc pe timpul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-au găsit nenumărate monede românești de pe vremea lui Mircea. Este și mormântul unui general rus găsit la bătălia Ismailului, a crescut din mormânt un copac străin; nimeni nu știe ce-i... Sauna, mănăstire de Ruși egumeni Arsene Grati, român basarabean. Jecu Cimpoiașu, Gheorghe Sterpu, Constantin Costandachi, Gheorghe Ciarșamba, Nistor Arsene. Petrea Uzum Toma. picioare păpușoiu malaiu mânz, noatin, tretin când îi taie coada. peșchir bold puț și fântână buhaii bracace de adus apă. Pădurile în regiunea aceasta a Saricei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Olga fata țarului și un văr de-al doilea al ei. După ce fata e arestată și exilată cu întreaga familie marele duce C? caută s-o salveze (împreună cu ceilalți dacă se poate), o urmărește cu câțiva tovarăși (între care un basarabean leal) și după multe peripeții și rătăciri, în care vede felurite orașe, sate, aspecte ale revoluției, revine la Petrograd fără să fi făcut nimica. Aici primește vestea asasinării familiei imperiale la Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu câțiva tovarăși (între care un basarabean leal) și după multe peripeții și rătăciri, în care vede felurite orașe, sate, aspecte ale revoluției, revine la Petrograd fără să fi făcut nimica. Aici primește vestea asasinării familiei imperiale la Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
creștini să pornească la luptă contra turcilor, arătându-le că „Moldovenii ... au provocat adesea ... pierderi atât de mari turcului, încât acesta a fost silit, în cele din urmă, să-l numească aliat și prieten pe Ștefan, domnul Moldovenilor”. După Buonaccorsi „basarabenii” (muntenii) și moldovenii au ajuns să trateze cu turcii „nu ca învinși, ci ca învingători”. Așadar, nu poate fi vorba de o închinare a Moldovei față de turci în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Cronicarii noștri au scris despre o închinare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
râsetele tinerilor. Cursurile și examenele școlilor, liceelor și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început de vară și de vacanță stimula acest elan tineresc. Nimic nu părea să tulbure viața liniștită și fericită a basarabenilor și a acestor tineri, care umpleau bulevardul și grădina publică, din apropiere, cu veselia lor. La un moment dat, o știre ca un trăsnet, se răspândește din om în om: „S a anunțat la radio cedarea Basarabiei. Rușii o vor
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
bombardamentul american asupra orașului Ploiești și împrejurimilor. Calul meu, atât de blând și docil, câteva zile nu-l pot stăpâni. În alte 4 zile voi ajunge la Rm. Vâlcea, localitate în care se stabiliseră părinții mei. Și de data aceasta basarabenii s-au bucurat de o primire frățească (ajutoare bănești, cantine pentru refugiați, case pentru cazare etc.). Vine 23 august 1944. Cetățenii manifestă și jubilează cu prilejul încheierii armistitiului. Noi basarabenii eram, însă, triști, știind ce va urma. După ce ocuparea României
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
în care se stabiliseră părinții mei. Și de data aceasta basarabenii s-au bucurat de o primire frățească (ajutoare bănești, cantine pentru refugiați, case pentru cazare etc.). Vine 23 august 1944. Cetățenii manifestă și jubilează cu prilejul încheierii armistitiului. Noi basarabenii eram, însă, triști, știind ce va urma. După ce ocuparea României de către trupele sovietice constituie un fapt împlinit și comuniștii se instalează la putere, basarabenii trăiesc teama „repatrierii”, dictată de ruși. Mulți își procură acte de naștere false, cu ajutorul binevoitor al
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
pentru cazare etc.). Vine 23 august 1944. Cetățenii manifestă și jubilează cu prilejul încheierii armistitiului. Noi basarabenii eram, însă, triști, știind ce va urma. După ce ocuparea României de către trupele sovietice constituie un fapt împlinit și comuniștii se instalează la putere, basarabenii trăiesc teama „repatrierii”, dictată de ruși. Mulți își procură acte de naștere false, cu ajutorul binevoitor al autorităților românești. Pe măsură ce timpul trecea, vânarea basarabenilor se intensifica, mai ales acolo unde începuseră să se instaleze comuniștii sau cozile lor de topor. Urmează
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
urma. După ce ocuparea României de către trupele sovietice constituie un fapt împlinit și comuniștii se instalează la putere, basarabenii trăiesc teama „repatrierii”, dictată de ruși. Mulți își procură acte de naștere false, cu ajutorul binevoitor al autorităților românești. Pe măsură ce timpul trecea, vânarea basarabenilor se intensifica, mai ales acolo unde începuseră să se instaleze comuniștii sau cozile lor de topor. Urmează deceniile comuniste de teroare și degradare morală. În anul 1957, tatăl meu, Ștefan Holban, este arestat. Din momentul arestării nu mai știm nimic
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
priva de dreptul la studii superioare (universitare, școli politehnice, institute de medicină și farmacie, academii de artă) și liceale. (b) Regimul stalinist nu accepta principiul internațional de opțiune a persoanei. Între guvernele sovietic și român s-au purtat discuții privind basarabenii care au optat pentru cetățenia română după terminarea celui de al doilea război mondial, statul sovietic pretinzând ca aceștia, în mod obligatoriu, să fie repatriați în Basarabia. (c) Fiind formați în cultura română, trecerea la cultura rusă prezenta inconveniente destul de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
sovietice (din fericire tatăl fiind „regățean” din Moldova opusă, peste Prut, Basarabiei), nu am avut nici un fel de probleme dar mulți au cunoscut experiența cumplită a dezmembrării familiei dar și deportarea în Siberia, Donbass sau Kazahstan. Mulți ani după război basarabenii, deși intrați prin ocupațiile lor în ritmul normal al vieții societății, își tăinuiau cu frică obârșiile geografice dar și cele sociale, având în vedere faptul că mulți din ei fuseseră până la refugiu oameni înstăriți. A fi basarabean era un handicap
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
ani după război basarabenii, deși intrați prin ocupațiile lor în ritmul normal al vieții societății, își tăinuiau cu frică obârșiile geografice dar și cele sociale, având în vedere faptul că mulți din ei fuseseră până la refugiu oameni înstăriți. A fi basarabean era un handicap. Mi-aduc aminte cazul unui elev basarabean de la același liceu care a fost amânat la primirea în U.T.M. pentru faptul că nu putuse să răspundă, timorat fiind, la întrebarea activistului: Ești născut în U.R.S.S., în
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
târziu, în anii de studii sau cei ai escaladării gradațiilor, a promovării profesionale etc. Rareori o colectivitate umană a putut avea, dincolo de individualitatea fiecăruia și de gradul ei de izolare, atâtea punți de legătură, toate îndatorate aceluiași destin. Există la basarabeni o psihologie a refugiatului, integrabilă aceluiași fenomen. Sigur, una din punțile care i-au asociat pe refugiați în noile lor locații, dându-le și o configurație oarecum aparte, a fost acea comună, lor, psihologie a dezrădăcinării. Multă vreme, refugiații adulți
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o adevărată „boală” ce se resuscita în sine, pe gânduri sau se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale basarabenilor împrăștiați după 1944, în mai toate regiunile țării. Amintirile timpului trecut se împleteau resuscitând nostalgii și speranțe; prindeau contur rechemate în imaginar rude și prieteni de altădată, locuri dragi tot atâtea repere scumpe ale unei neuitate geografii afective. Între toate
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
adevăratul popor românesc acum a fost descoperit de fapt. Căci să ne gândim numai puțin: cine a cunoscut în adevăr până acum întreg neamul nostru ? Putem răspunde hotărăt, că aproape nimeni. Câți știau, de pildă, ce e Basarabia și câți basarabeni știau ce e peste Prut și peste Carpați ? Dar, iată, a venit războiul. Mai întâi s-au întâlnit transilvănenii cu basarabenii ca dușmani pe câmpul de luptă, având să tragă unii în ceilalți cu glonțul; transilvănenii, de dragul împăratului de la Viena
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acum întreg neamul nostru ? Putem răspunde hotărăt, că aproape nimeni. Câți știau, de pildă, ce e Basarabia și câți basarabeni știau ce e peste Prut și peste Carpați ? Dar, iată, a venit războiul. Mai întâi s-au întâlnit transilvănenii cu basarabenii ca dușmani pe câmpul de luptă, având să tragă unii în ceilalți cu glonțul; transilvănenii, de dragul împăratului de la Viena, basarabenii de dragul țarului de la Petrograd. În curând, ei s-au simțit însă frați și bucuria le-a fost fară margini de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]