2,301 matches
-
privindu-l. — E urât, nu-i așa? Urât, nu glumă. —A trebuit să fie construit acum câțiva ani, ca să oprească tirurile lunetiștilor din Ramallah. În fiecare zi gloanțele ajungeau până aici. Și a funcționat? Întreabă fetele care pot juca acum baschet pe stradă. La o privire mai atentă, Maggie își dădu seama că, dacă asta ar fi fost o suburbie americană, ar fi fost una dintre cele mai sărăcăcioase. Casele erau rudimentare, iar clădirea administrației centrale, spre care o conducea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imaginat viitorul. Oricine poate simți o umilință de netăgăduit în momentul când se plasează între trecutul Chinei, cu atat de multe realizări și viitorul ei, cu atât de multe posibilități. Centrul expoziției este un model de dimensiunea unui teren de baschet, în care este prezentat în miniatură Shanghai-ul anului 2020. De la zgârie-nori la fabrici și de la parcuri la hoteluri și rețele de transport, totul este expus acolo. Acest model 3-D al viitoarei imagini a Shanghai-ului este o viziune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
la dentist, spuse Adam și își atinse obrazul. Nu-mi place să mă plâng. De fapt, mă gândeam că ar fi bine să fac niște sport. Am nevoie de exerciții. Uneori mă constip. — O să intri în vechiul tău grup de baschet? întrebă Josh pe un ton vesel. Înainte, fratele lui juca baschet de două ori pe săptămână, cu colegii de la bancă. Ah, nu, zise Adam. Mă gândeam la tenis sau golf. — Bună idee, spuse Josh. La masă se lăsă tăcerea. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să mă plâng. De fapt, mă gândeam că ar fi bine să fac niște sport. Am nevoie de exerciții. Uneori mă constip. — O să intri în vechiul tău grup de baschet? întrebă Josh pe un ton vesel. Înainte, fratele lui juca baschet de două ori pe săptămână, cu colegii de la bancă. Ah, nu, zise Adam. Mă gândeam la tenis sau golf. — Bună idee, spuse Josh. La masă se lăsă tăcerea. Adam își împinse farfuria la o parte. — Știu că arăt mai bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și-a atârnat haina de ploaie În cuier și și-a aranjat părul ciufulit de vânt În timp ce se Întreba ce căuta mătușa Varsenig acolo. Gemenele ei se Întorceau În seara asta de la Los Angeles, unde participaseră la un turneu de baschet. Mătușa Varsenig era atât de Încântată de competiția aia, Încât nu nu fusese În stare să Închidă un ochi În ultimele trei zile și vorbise fără Întrerupere la telefon cu fetele ei sau cu antrenorul lor. Și totuși, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era prima pe lista lucrurilor care „nu o interesau“. Se Îndepărtă și se opri lângă un tablou incredibil de urât, Înfățișând un om albastru care zâmbea și din ai cărui ochi curgeau lacrimi mari, galbene și mov, și mingi de baschet. O dureau ochii din cauza culorilor. — Îți place? Kitty se Întoarse. Femeia În rochie marocană stătea lângă ea, cu un rânjet excesiv de prietenos pe buze. — Mi se pare oribil, răspunse Kitty, Întrebându-se ce voia femeia aceea de la ea. — Sunt absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield. Barmanul urmărește un meci de baschet, la un televizor așezat mult deasupra capului lui. Se Întoarce brusc cînd Wakefield se așează la cîteva scaune distanță de o arătare sură, plantată pe la mijlocul barului. Comandă un bourbon și o Cola. Asta face un Bourbon Libre și, ascultă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vedere că nu te compromiți niciodată, Îți place ceva? Valentina se gândi la Marilyn Manson, care, așezat sub imaginea unui nou-născut răstignit, atârna pe peretele bucătăriei din casa bunicii, deasupra canapelei-pat. Dar numai tâmpiții se Îndrăgostesc de cântăreți. — Îmi place baschetul. Animalele. Științele. — Da’ nu, puiule, o Întrerupse Miria, nu asta voiam să spun. Cine Îți place? Valentina dădu din cap jurând că nu-i plăcea nimeni. Miria putea să nu o creadă, dar ăsta era adevărul. Valentina nu era normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că s-a pierdut cu totul. — Pentru mine? se miră Valentina. — De ce nu? râse Miria. Ce, ești oloagă? Îți lipsește ceva? Jonas ăsta e un soi de geniu - e În anul patru la liceul științific, e fixat pe chimie, joacă baschet, după părerea mea, sunteți făcuți unul pentru celălalt. — Anul patru la științific? E mare! spuse Valentina nesigură, dar Încântată că un băiat de liceu o observase pe ea, care abia făcea a treia de gimnaziu. — Ce spui acolo? o liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la serviciu, păzea că vin ! Mă grăbesc cît pot de tare pe hol, dar, În momentul În care trec pe lîngă administrativ, sînt acostată de Wendy Smith, care vrea să mă Întrebe dacă vreau să fac parte din echipa de baschet. Așa că nu reușesc să ajung la subsol decît cîteva minute mai tîrziu și, cînd deschid ușa, Connor e deja acolo, și se uită la ceas. Ce mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și muzica de jaz constituie o semnificativă contribuție adusă de negri la ceea ce e mai Înalt În viața din țară - caracterul ei specific american. În aceeași măsură ca luptele cu tauri În Spania, tenorii În Irlanda și Nijinski În Rusia, baschetul și jazul constituiau un avans și un scut. În orica caz, În seara aceea președintele Bush oferise Statelor Unite un triumf militar; iar Ravelstein, comentând asupra militarilor americani negri, sublinia că aceștia sunt o valoare pentru țară și pentru armata Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și Își spărsese nasul izbindu‑se cu capul de zidul celulei de Închisoare, atunci când i se spusese că va trebui să apară alături de alți prizonieri la televiziunea lui Ho Și Min pentru a denunța imperialismul american. La reuniunile lui de baschet, Ravelstein distribuia feliile de pizza printre studenții lui, În timp ce capul pleșuv Îi oscila În direcția ecranului colorat și frământat din spate. Oamenii lui, echipa lui, discipolii lui, clonele care se Îmbrăcau aidoma lui, fumau aceleași țigări Marlboro și care descopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
târa pe jos când Îl ajutam să‑l Îmbrace. Nu mai era În stare să‑și Învârtească ceasul și mă ruga pe mine sau pe Nikki să‑l ajutăm. Continua să dea petreceri În serile când echipa lui preferată de baschet apărea la televizor. Din când În când Își invita studenții favoriți la un dineu la „Acropolis”, pe Halsted Street. Chelnerii de acolo Îi strângeau zdravăn mâinile și Își strigau unii altora: - Hei, ia uite cine a venit, domnu' profesor! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oameni. Îți dai seama? Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el și un picior întreg, retezat din coapse, într-un crac de pantalon albastru și încălțat cu un baschet gălbui. - Suntem scăpați, dom’ Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe versuri de Nicoleta Dârdală, decedată cu un an mai înainte, la 14 octombrie 1986, ziua în care Nicolae Ceaușescu primise titlui de „Eroul al Noii Revoluții Agrare din România.“ Celălalt compozitor, Dumitru Mânzuleț, era autorul imnului formației locale de baschet, câștigătoarea campionatului interjudețean, la 10 mai 1988, când Ceaușescu a primit Ordinul „Lenin“, conferit de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. Artiștii independenți își arătau fățiș disprețul față de Burtăncureanu, fie în grup, fie individual, ori de câte ori se potrivea să-și încrucișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușii de la bucătărie, șuieratul unei oale. Acum chiar că am rămas singur. Mă aplec și, cu o mișcare largă, ridic una din marginile covorului. Parchetul e plin de desenele mele scrijelite cu briceagul, care înfățișează, într-un loc, jucători de baschet, mașini și soldați, iar în altul, aproape de centrul camerei, o mulțime de femei dezbrăcate. Știu să desenez destul de bine și pot spune că femeile astea mi se par de-a dreptul atractive. Desenez câte una de fiecare dată când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de detectivi, în zile ploioase interminabile. Un moșulică (presupuse) proaspăt bărbierit sau cel puțin așa dădea senzația, parfumat, care mergea la final de săptămână pentru a juca bridge împreună cu alții de teapa lui, un moșulică atras de balet, nu de baschet, de puzzle, nu de bere și - ha, ha, cu siguranță! - unul care căuta posturi tv porno (bukake, de preferință) în fiecare noapte în care nu avea somn (iar insomniile, la bătrânețe...). În rest, un exemplu pentru întreaga comunitate. Suplimentar, Detectivul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întîmplător, și odrasla pe stradă! Încă o cafea, euforia aproape se risi pise, o Îngrijorare exagerată Îi luase locul. Dacă nu Îl Întîlnește pe Juan? L-a zărit spre seară, pe celălalt trotuar, adolescentul avea În mînă o minge de baschet. Thomas a ieșit din local cu pas rar, s-a grăbit puțin apoi, cît să-i iasă, traversînd la intersecție, lui Juan chiar În față. „Ei, Juan! Ce surpriză!“ Adolescentul Îl privea derutat. Apoi l-a recunoscut. „Mă bucur... Ați
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
scuzele mele! Am apreciat mult faptul că ai vrut să mă conduci!“ „Am doi colegi În clădirea aceea, merg des... Știu bine locul...“ Înainte ca Juan, probabil, să Întrebe cum se numește familia vizitată, Thomas a schimbat, zîmbind, vorba: „Joci baschet?“ „Nu prea am vreme! Școală, lecții de engleză...“ „O prietenă...“, a zis Thomas. „Da... ne vedem, acum, la sală... E un meci amical, Între licee...“ Thomas Încerca să și-l Întipărească În minte pentru totdeauna. A doua zi era duminică
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tînără, globule germane și un radical viking armonizau amalgamul sanguin ori poate Îl tulburau; și mama lui Bert era ascunsă acolo, În fluidul ce străbătea trupul tînăr al posibilului viitor președinte american, mare bancher sau doar jucător de fotbal ori baschet; nici cîntăreț de rock nu ar fi fost rău să ajungă Bert, ba ar fi fost chiar grozav; actor; arăta bine. Tată și fiu și-au intersectat o clipă privirile, Thomas coborîse din mașină, urcînd pe trotuar, a fost prima
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
casei. Privea coloanele locuinței coloniale contrafăcute. Dintre acestea, dezinvolt, sportiv, a apărut Bert. Era fiul său! Nu era loc de Îndoială! Peste doi-trei ani s-ar fi putut bate pentru el toate echipele de fotbal american. Poate și unele de baschet, dar mai puțin probabil; chiar Înalt, cum deja era, Bert nu ar fi atins o statură potrivită unui joc al giganților, Thomas știa să aprecieze. Au pornit spre Santa Monica; Bert a spus că nu e voie cu mașini acolo
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi, ar trebui să sapi șanțuri până mori. Pe fiecare rahat de șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o cofetărie. Un cinema. Poți să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult și dacă n-o făcea, în acel trimestru mai mult ca sigur îl păștea corijența și nu-i convenea, așa că mereu umbla pătat de indigouri pe mâini. Domnul Moroianu, când intra în clasă, arunca catalogul până la catedră ca la baschet. Acesta se deschidea la întâmplare și astfel alegea elevul care să răspundă. De obicei cel din mijlocul paginii, în orice caz era una din cele mai epuizante ore pentru Stani. În patru ani nu a greșit ținta decât o dată, plasamentul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
legătura cu „lumea evreiască” din afara Cortinei de Fier. După 1949, aceste relații, chiar dacă erau nevinovate, stârneau panică. În perioada de relativă destindere de după 1955, posibilitatea unor astfel de contacte a crescut. În 1958, face un turneu În România echipa de baschet israeliană Macabi xe "Tel Aviv"Tel Aviv, care În ziua de Shabat va veni la Templul Coral. Firește, a fost Întâmpinată cu simpatie, iar sportivii au Împărțit insigne și Însemne ale echipei. Într-un raport special, unul dintre conducătorii Comunității
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]