2,615 matches
-
Sprache überhaupt und über die Sprache des Menschen (1916). Doar câteva dintre paragrafele textului din urmă vor fi luate în considerare, cele aflate în legă tură directă cu tematica traducerii. Condiția primordială a traducerii este, în mod evident, multiplicitatea limbilor. Benjamin se oprește, spre sfârșitul eseului despre limbă, la „originea“ teologică a acestei multiplicități. Este vorba de „cădere“, ca urmare a încălcării poruncii divine. Episodul turnului Babel este doar o consecință a acestei căderi. Deja în căderea adamică se găsesc germenii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se găsesc germenii situației ulterioare a limbii: anume, faptul că, spre deosebire de cunoașterea paradiziacă a creației prin numele ei, cunoașterea binelui și a răului, cea cu care șarpele ispitește, este fără de nume (namenlos). Ca atare, diferența dintre bine și rău, arată Benjamin, nu este de ordinul creației divine, încheiată deja în ziua a șaptea prin Cuvânt și adeverită ca „bună“. Adam nu învață să „numească“ binele și răul, ci deschide spațiul unei cunoașteri „von außen, die unschöpferische Nachahmung des schaffenden Wortes.“ Ulterior
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scoate în afara regimului numelui primordial. Judecata (Urteil ) este cea care devine, pentru cele create, actul primordial, nu actul numirii. Abstracțiunea, oglindire nominală a vidului judecății, transformarea cuvintelor în simple mijloace ale comunicării și, în fine, multiplicitatea limbilor sunt deduse de Benjamin din faptul căderii. Multiplicitatea limbilor, generată de lipsa de imediatitate a relației nume-lucru, este însă și semnul divinului în chiar faptul „căderii“: aceasta deoarece ea face posibilă traducerea, ca dinamism al lumii, orientată spre recuperarea stării paradiziace, în acest loc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în acest loc înțeleasă ca mesianism al limbii. Prin urmare, limba este, în contextul creației, pe de o parte semn al îndepărtării lucrurilor de esența lor divină și, pe de alta, al reapropierii lor de aceasta. O considerație a lui Benjamin explică acest fapt: nu doar Adam se simte alungat din cer. La fel, natura, lucrurile create sunt îndepărtate de posibilitatea de a-și comunica, lingvistic, esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
La fel, natura, lucrurile create sunt îndepărtate de posibilitatea de a-și comunica, lingvistic, esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se vă dește a fi, în mod esențial, alegorică, după cum arătase deja Benjamin în eseul despre drama barocă. În plus, multiplicitatea limbilor nu mai reprezintă o multiplicitate abstractă, neutră, ci o ordine a intensității magice, a apropierii de Cuvânt sau, altfel spus, a persistenței structurale a numelui adamic: „Die Unterschiede der Sprachen sind
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un rol esențial: ea face, de fapt, legătura dintre limbile „mai înalte“ și cele „inferioare“, fixând, în acestea din urmă, amprenta originii lor divine. Din punctul de vedere al multiplicității limbilor, traducerea ocupă astfel locul descrierii filozofice, despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo critic. Traducătorul, voi încerca să arăt, îndeplinește funcția unui salvator al cuvântului și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe des Übersetzers debutează cu o serie de con siderații care trimit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, corelativ, a unui mijloc de oglindire a chipului melancolic al lumii. Die Aufgabe des Übersetzers debutează cu o serie de con siderații care trimit spre conceptul de critică, la care m-am re fe rit mai sus. Traducătorul, spune Benjamin, nu se află în servi ciul publicului cititor, ci al operei înseși, pe care o traduce și căreia îi asigură, astfel, supraviețuirea dincolo de momentul producerii ei. Faptul de a traduce nu reprezintă o modalitate de echivalare a unui conținut în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
îi asigură, astfel, supraviețuirea dincolo de momentul producerii ei. Faptul de a traduce nu reprezintă o modalitate de echivalare a unui conținut în două expresii semnificante diferite și nu servește, prin urmare, comunicării conținutului. În eseul despre limbă, amintit mai sus, Benjamin respingea ideea unei limbisemn, ca adaos semiotic atașat lumii, întrucât această teorie punea în paranteză funcția teologică, revelatoare, a numelui. La fel, traducerea nu vizează semnificantul, ci mu tarea operei din zona istoriei factuale și a unui auditoriu precis în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
origine paradiziacă a acestora. Traducerea salvează originalul în măsura în care, prin intermediul acestei limbi pure, îl apropie de limba originară, a numelor adamice și, astfel, îi recunoaște caracterul de adevăr. Cum am mai observat și în cazul altor texte, problema adevărului este pentru Benjamin identică problemei istoriei. Ceea ce este adevărat are o istorie, întrucât este viu, are o finalitate des chisă, o „încheiere“ mesianică. Iar caracterul abstract al conceptelor filozofiei tradiționale rezultă tocmai din caracterul lor subiectiv, intenționat și aflat, așadar, în afara câmpului experienței
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca vestitor al sfârșitului mesianic al acesteia, are ca sarcină „die reine Sprache gestaltet der Sprachbewegung zurückzugewinnen“, deci să disloce limbile din contextul care le determină, pentru a le reasuma din perspectiva originii lor în limba adamică. Libertatea traducătorului, arată Benjamin, este de fapt consecința fidelității maxime față de strălucirea paradiziacă a limbii ca numire a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a na turii spirituale a lucrurilor. Principiul teoretic al traducerii este, astfel, acela că textul revelează în mod esențial, se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții interesante în marginea textului lui Benjamin sunt de găsit la George Steiner. În primul rând, sunt identificate sursele unei astfel de concepții: Goethe, Hölderlin, gnosticismul iudaic. Primul reper menționat este deja discutat în prologul epistemo-critic. Interesant este conceptul de fenomen originar, asimilat acum „limbii pure“ a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
într-o relație discontinuă, ci într-o continuitate a metamorfozelor și a „densității“ cu care limba originară își imprimă mărcile și, în ultimă instanță, își manifestă puterea. Continuitatea limbilor, realizată prin traducere, este o morfologie. Un scurt text al lui Benjamin din 1933, Lehre vom Ähnlichen, oferă un concept important pentru a descrie această perspectivă: cel de similaritate non-empirică (unsinnliche Ähnlichkeit). Relația dezbătută de Benjamin în text este în principal aceea dintre cuvântul scris și cel rostit, pe de o parte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
își manifestă puterea. Continuitatea limbilor, realizată prin traducere, este o morfologie. Un scurt text al lui Benjamin din 1933, Lehre vom Ähnlichen, oferă un concept important pentru a descrie această perspectivă: cel de similaritate non-empirică (unsinnliche Ähnlichkeit). Relația dezbătută de Benjamin în text este în principal aceea dintre cuvântul scris și cel rostit, pe de o parte, între cuvânt și lucru, pe de alta. La fel însă, conceptul poate fi aplicat și în cazul traducerii: legătura dintre două limbi nu se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
iar traducerea este, din acest punct de vedere, asemănătoare astrologiei, funda mentată pe similaritatea non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
non-empirică dintre dispoziția astrelor și destinul uman. Rolul pe care îl joacă limba adamică, văzută ca fenomen originar, în fenomenul traducerii limbilor istorice trimite textul lui Benjamin spre o sursă îndepărtată, prezentă în gândirea lui Goethe. Hölderlin îi oferă lui Benjamin un model exemplar de traducător. Mai exact, el indică limitele unei astfel de sarcini „mistice“ a traducătorului. Romanticul german traduce fără a păstra limba-țintă, germana, în modul ei cotidian, ci forțând-o să parcurgă, prin intermediul limbii grecești, drumul către idiomul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
un sens care îl depășește, ci găsește acest sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i, contribuie la conturarea figurii traducătorului în textul lui Benjamin. Este vorba, în principal, tot de afirmarea literalității ca principiu al limbii. Mai târziu, aceasta va corespunde materialismului istoric în descrierea expe rienței urbane. Steiner se referă la acest aspect: „In German Hasidism it is the word rather than the
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
be to imperil the tenuous links between fallen man and divine presence“. Atenția acordată detaliului textual, chiar materialității literei (în Merkabah, menționează Steiner pe urmele lui Scholem) sau cuvântului în articularea sa, este paradigmatică pentru înțelegerea limbii în textele lui Benjamin. Ele vorbesc de spre o dublă poziționare teologică: orice limbă este sacră, întrucât conține, în cuvintele ei, o modalitate anume a reve la ției; traducerea limbilor, pe de altă parte, nu înseamnă un sacri legiu, ci tocmai afirmarea acestui caracter
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu informația, ci chiar felul în care limba-sursă numește lucrurile, cu atât ea își face vizibile originea în limba pură, amprenta autenticității sale și puterea revelatoare. Traducătorul este, plecând de la cele spuse, un prim exemplu al cunoașterii despre care vorbește Benjamin în prologul epistemo-critic. El arată cum această descriere a fenomenelor este cu putință în mediul limbii și, prin urmare, cum este posibil conceptul de „experiență superioară“ despre care era vorba în Programm einer kommenden Philosophie. Analogiile cu experiența urbană vor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmare, cum este posibil conceptul de „experiență superioară“ despre care era vorba în Programm einer kommenden Philosophie. Analogiile cu experiența urbană vor fi, mai târziu, puse în lumină. Excurs 2. Colecționarul sau „despre istoria obiectelor“ A doua figură importantă pentru Benjamin deschide o problematică pe care o voi relua mai în amănunt în capitolul al doilea: cea a istoriei. Deocamdată analiza privește modul în care funcția epistemologică a experienței depinde de istoricitatea aces teia din urmă. Textul care intră acum în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a istoriei. Deocamdată analiza privește modul în care funcția epistemologică a experienței depinde de istoricitatea aces teia din urmă. Textul care intră acum în atenție este Eduard Fuchs, der Sammler und der Historiker (1937). Deja, în această perioadă, scrierile lui Benjamin abordează mai apăsat problema teologico-politică, iar studiul la care mă refer poate fi citit și din această perspectivă. Acum însă ne interesează cu precădere problema constituirii obiectului în experiența istorică. Încă de la început, Benjamin sintetizează problematica eseului: „als Pionier wurde
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Deja, în această perioadă, scrierile lui Benjamin abordează mai apăsat problema teologico-politică, iar studiul la care mă refer poate fi citit și din această perspectivă. Acum însă ne interesează cu precădere problema constituirii obiectului în experiența istorică. Încă de la început, Benjamin sintetizează problematica eseului: „als Pionier wurde Fuchs zum Sammler. Nämlich als Pionier der materialistischen Kunstbetrachtung.“ Materialismul istoric, inițial formulat de Benjamin pe urmele clasicilor marxis mului, dislocă opera de artă din autonomia ei, pentru a o reconsidera din punctul de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și din această perspectivă. Acum însă ne interesează cu precădere problema constituirii obiectului în experiența istorică. Încă de la început, Benjamin sintetizează problematica eseului: „als Pionier wurde Fuchs zum Sammler. Nämlich als Pionier der materialistischen Kunstbetrachtung.“ Materialismul istoric, inițial formulat de Benjamin pe urmele clasicilor marxis mului, dislocă opera de artă din autonomia ei, pentru a o reconsidera din punctul de vedere al condițiilor istorice care o fac posibilă. Aceasta implică însă, în același timp, depășirea privirii (Beschaulichkeit) contemplative a istorismului. Istoria
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vizibil, mărcile timpului lor și care, mai apoi, pot reclama răspunsul timpului prezent. Interesul lui Fuchs pentru caricaturi, articole vestimentare și obiecte de uz, în detrimentul „operelor“ artistice, este grăitor. Legat însă de caracterul „de masă“ al artei este amintit, la Benjamin, și caracterul lor reproductibil. Tehnicile de reproducere devin un element constitutiv artei, din perspectiva materialismului istoric. Astfel, tehnica devine un element definitoriu al lumii moderne și al „conștiinței“ acesteia. În consecință, odată ce cunoașterea istorică devine dia lectică, obiectul artistic capătă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devin un element constitutiv artei, din perspectiva materialismului istoric. Astfel, tehnica devine un element definitoriu al lumii moderne și al „conștiinței“ acesteia. În consecință, odată ce cunoașterea istorică devine dia lectică, obiectul artistic capătă două mărci esențiale: caracter public și material. Benjamin vorbește, de exemplu, de „unersättliche Materialhunger“ a lui Fuchs. Asumarea istoriei în cadrul unei experiențe cu caracter dialectic, necontemplativ, este posibilă plecând de la o astfel de înțelegere a obiectelor, iar nu de la „traducerea“ lor speculativă, specifică idealismului german sau esteticii romantice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Materialhunger“ a lui Fuchs. Asumarea istoriei în cadrul unei experiențe cu caracter dialectic, necontemplativ, este posibilă plecând de la o astfel de înțelegere a obiectelor, iar nu de la „traducerea“ lor speculativă, specifică idealismului german sau esteticii romantice. Activitatea de colecționar este pentru Benjamin o exemplificare, dar și o critică a acestei viziuni materialiste asupra istoriei și asupra obiectul artistic. Câteva gesturi definesc această activitate și fac din ea o formă a experienței. În primul rând, foamea pantagruelică pentru obiecte. Este ceea ce îl deosebește
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]