KorAP: Find »[drukola/base=bestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...62 >

1,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Cristian pe bătrân. Toate, icni Calistrat, mă simt ca și cum am trecut prin mașina de tocat carne. Unde-i vâlva? A plecat, cocoșii au cântat a treia oară și s-a retras în bârlog. În timp ce vorbea se întreba de unde știa că bestia plecase în bârlog. Nu auzise nici un cocoș, pur și simplu știa că sosise vremea ca aceasta să plece. No, bine, șopti Calistrat, înseamnă că în noaptea asta ne-am liniștit. Da, ne-am liniștit. Important acum este să știu dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așteptându-i îngrijorată. Era în pridvor, plimbându-se nervoasă în sus și în jos. Odată intrați în casă, bătrânul se și apucase de trebăluit pe acolo. Se mișca sprinten, de nici nu spuneai că numai cu un ceas în urmă bestia fusese cât pe ce să-l nimicească. Scosese trei păhărele de sticlă verzuie, după care dispăruse câteva clipe din încăpere. Se întorsese repede, purtând la subsuoară un butoiaș legat cu cercuri subțiri. Îl așezase pe masă și, de la caneaua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
așa încât, începu să relateze aventurile din noaptea ce trecuse. Nici acum nu-mi explic cum de am reușit să dau de toiag acolo sus pe munte, încheie Cristian. Cred că eram foarte aproape de el și chiar în momentul în care bestia se pregătea să sară pe mine, l-am găsit. Aiurea! îl întrerupse Calistrat. Toiagul era la mine. Alune casem și, în cădere l-am scăpat din mână. Auzisem unde căzuse și mă străduiam să dau de el pe pipăite. Tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întreabă nimeni dacă ne face plăcere ori ba. Asta este crucea noastră, trebuie s-o ducem, n-avem încotro. Ba, eu cred că avem, spuse Cristian, de asta, vreau să caut un mijloc de a termina odată pentru totdeauna cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
seama că-și bate gura de pomană, așa că renunță la explicații. Vreau să spun că dacă am putea crea o plasă cu ochiuri suficient de fine, am putea prinde vâlva. Acum ai priceput? Am priceput, dragă. Vrei să alergăm după bestie cu o plasă, cam așa cum am face dacă am dori să prindem fluturi. Nu chiar asta am vrut să spun, dar, în principiu, ai înțeles despre ce este vorba. În regulă dar, în cazul în care să presupunem că izbutim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
exclamă Ileana care asistase până atunci tăcută la discuția dintre cei doi, dar acum prinsese din zbor ideea lui Cristian. No, ce-i așa excelent? se miră Calistrat. Peștera, îi explică Cristian, este cea mai bună cutie, ba mai mult, bestia este deja înăuntru. În fiecare dimineață intră singură acolo, noi nu mai trebuie decât să închidem intrarea. Mă întreb cum de nu ne-a venit ideea asta mai devreme! Ușor de zis, spuse Calistrat. Nici de făcut nu-i chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mână. Era trecut de zece, cu cele două ore de care avea nevoie Moș Calistrat să procure explozivul, însemna că ar fi gata de treabă undeva în jurul prânzului. Oricât de repede s-ar fi mișcat, drumul de acasă până la vizuina bestiei, tot mai dura cel puțin un ceas. Nu, spuse el hotărât, la peșteră este cel mai bine. Te așteptăm acolo. Nu uita de fitil și capse, fără ele degeaba avem dinamita. Știu ce trebuie pentru o pușcătură, îl liniști Calistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu voi ca să mă asigur că totul este în ordine, îi replicase hotărâtă Ileana, ieșind pe poartă împreună cu el. Nu mai încăpea nici o îndoială că nici un argument n-ar fi putut-o determina să renunțe, așa încât plecaseră împreună spre bârlogul bestiei. Habar n-am avut că moșul este atât de bogat, spuse la un moment dat Cristian. De unde până unde ai scos asta? N-ai văzut câte sfeșnice erau îngrămădite pe dulapul acela? Cel pe care l-a luat cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putut detona bucata aceea de stâncă. Măsură din ochi și ajunse la concluzia că ar fi fost destul material care, odată aruncat în aer, ar fi putut obtura intrarea. Întrebarea era dacă acest lucru e de ajuns pentru a închide bestia pe vecie în interiorul muntelui. Cantitatea de material pe care urma să o prăvălească peste intrare trebuia să fie foarte mare, peretele de stâncă trebuia să fie gros, cât mai gros cu putință. Un orificiu cât de mic printre bolovanii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu de alta, dar n-aș vrea să ne trezim că astupăm o intrare și deschidem alta. Cristi, dragul meu, nici nu poate fi vorba de așa ceva! sări imediat Calistrat. Nu trebuie să te încumeți să intri acolo, e bârlogul bestiei și nu-i bine să te bagi peste ea. Nu știe nimeni ce face ea peste zi. Poate doarme, dar poate că nu. Mai bine nu te apropia! Dacă îmi dai toiagul, voi putea intra fără teamă. Și dacă toiagul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
semn moșneagului să plece de acolo. Te chem eu după termin treaba aici, ca să mă ajuți să cobor. Ia ascultă la mine, se rățoi Calistrat la el, nu plec nicăieri. Stăm aici amândoi, la fel cum am făcut când amăgeam bestia. Împreună am urcat aici, împreună coborâm. No, ce? Crezi că mi-e frică? Nu, moșule. Știu că nu ți-e frică, murmură inspectorul. Din moment ce ai curaj să dai piept cu vâlva, nu cred că te mai poate înspăimânta ceva. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
atentă la orice schimbare din jur. Cea mai bună metodă era să urmărească zgomo tele nopții: insectele și celelalte vietăți încetau să mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria, Cristian îl trăsese pe tata socru în grădina din spatele casei. Calistrat, unde este Moș Calistrat? întrebase el de cum rămăseseră singuri. Calistrat? Ce treabă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și nici bestia nu are nici un amestec, ce crezi că s-a întâmplat totuși? Încă nu știu, dar cineva este vinovat de moartea lui. Ileana dădu din cap în tăcere. Deși avea încredere în flerul de polițist al soțului ei, cel puțin deocamdată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se lămurească asupra acestui lucru mai târziu, dar pentru a face asta, avea nevoie de toiag. Nu-i surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată însă că unica pavăză pe care o avea împotriva bestiei nu era de găsit. Oare să fi ascuns bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația în care duhul era din nou liber. Atunci, să i-l fi luat cineva? Această ipoteză era și ea puțin credibilă. Moșul nu ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu gândurile sale. Deja știa ce are de făcut. Nu-i plăcea de loc concluzia la care ajunsese, însă nu era altă cale. Avea nevoie de toiag, trebuia să pună mâna pe acesta. Fără el, era lipsit de apărare în fața bestiei. Chiar și cu toiagul în mână nu era sigur că se va descurca. Acum îi părea rău că nu stătuse mai mult pe lângă Calistrat. Se încăpățânase să creadă că nu e nevoie, în mintea lui, bătrânul era și trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
putere în mână. Îi simți vibrația și se liniști pe loc. Acesta era toiagul adevărat. Pentru câteva clipe, se temuse ca nu cumva în sicriu să fi fost așezat alt baston. Se simțea mult mai puternic de acum. Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse femeii: Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în spatele trunchiului unui gorun bătrân, chiar în fața porții principale. Ileana avusese dreptate, lucrurile se schimbaseră față de cum le lăsase el în urmă cu trei ani. Se afla chiar în locul unde, împreună cu Moș Calistrat, pătrundeau în pădure ca să urce înspre bârlogul bestiei. După ce reușise să găsească toiagul, o condusese pe Ileana acasă iar el plecase pe munte. Nu mai avea răbdare, trebuia să vadă cu ochii lui ce se întâmpla acolo. Bineînțeles că nevastă-sa insistase să vină și ea cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
păreau a fi paznici obișnuiți. După conformația fizică și felul în care se mișcau se vedea că au pregătire militară. Ceva nu era în ordine iar băieții erau în alertă. Nu-i trebuise mult să înțeleagă despre ce era vorba, bestia era cea care îi speriase. Dar cum de mai erau în viață? Dacă vâlva vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate și crengi rupte lăsate în voia Domnului zăceau la tot pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri puternice. Probabil că, de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului, la gândul că aceștia fuseseră atât de naivi. Amintirile începuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era acolo, îl simțise și acum îi transmitea un mesaj. O ură necuprinsă se scurgea din peșteră și era convins că dacă întindea mâna ar putea pipăi răul ca pe un corp material. Îl tenta să intre și să înfrunte bestia, avea toiagul la el și se simțea apărat. O mai învinsese o dată și nu se temea de ea. Se pregătea să pornească înainte dar toiagul începu să tremure în mâna lui. Inspectorul scutură din cap și se opri. Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
paznic nu s-a aventurat în vizuină, îi răsunară în minte cuvintele lui Calistrat. Își amintea că mai încercase o dată să intre în peșteră, în urmă cu trei ani, în ziua în care, împreună cu prietenul său, aruncaseră în aer bârlogul bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bestiei. Stătuseră exact acolo unde se afla acum. El, plin de entuziasmul descoperirii secretului toiagului și gata să se arunce în necunoscut, Calistrat, cumpătat de experiența atâtor ani în care fusese singurul paznic al peșterii. Tot el îl învățase că bestia i se poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ceea ce vedea, se lăsă din nou pe spate cu ochii ațintiți spre cer. Reușise, muntele se prăbușise exact așa cum își dorise el, oricine ar fi trecut pe acolo, nu și-ar fi putut da seama că dedesubt se află bârlogul bestiei. Norocos mai ești, domnule inspector! rostise Calistrat care se tot foia pe lângă el, negăsindu-și locul. Ești ca o pisică, ai nouă vieți, de fapt ți-au mai rămas acum doar opt. No, dacă vrei să ții cont de părerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui Calistrat care încercase să-l împiedice să se miște. No, deocamdată, totul pare a fi în regulă dar nu vom ști cu siguranță decât la noapte, îl liniști acesta. Imediat ce apune soarele, voi fi aici să mă asigur că bestia nu mai iese din bârlog. Bătrânul avea dreptate, chiar dacă la o examinare vizuală peretele de piatră părea etanș, numai la căderea nopții vor afla dacă reușiseră cu adevărat să o închidă pe vecie acolo. Vin și eu cu tine. Ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]