4,406 matches
-
o suplinire la cursul de logică. Ce îl preocupa pe E. în toamna acelui an, aflăm din scrisoarea adresată la 19 septembrie lui Samurcaș: „După sosirea mea în țară, d-nul ministru al instrucțiunii publice mi-a conferit postul de bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași, singurul care nu e-n stare de-a-mi întrerupe întru nimic nici preparațiile mele pentru doctorat, nici ocupațiunea mea care-ntotdeauna va rămâne științifică și literară. Pe la mijlocul lui noiembrie mă întorc în Germania pentru examene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu o surpriză care curând se transformă în ușurare, pasiunea lui pentru lectură; spuseră că semăna cu celebrul său unchi Claudius, literat, etruscolog, cercetător al limbii latine din urmă cu șase secole și - potrivit părerii comune - prostul neprimejdios al familiei. Bibliotecarul latin - se numea Julius Iginus - fusese ales de Augustus însuși, cu multe decenii în urmă; foarte bătrân, depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu avea vise liniștite, iar dimineața se ridica obosit din pat - adormi, cu capul pe brațe, deasupra mesei pe care era întinsă harta aceea faimoasă și fragilă. Îl trezi bătaia a două degete subțiri, dar puternice pe umărul drept; era bibliotecarul cel bătrân și pe jumătate orb, care, cu o expresie ironică în ochii înroșiți mărginiți de pleoapele pline de riduri, îl întrebă: — Grea învățătură, nu-i așa? Gajus se îndreptă de spate și încuviință. Iginus spuse, cu un dispreț plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nătângă - și, râzând, știa că se juca cu moartea. Moartea îi dădea târcoale, vicleană, atentă și nevăzută, așa cum crocodilii din Nilus spionau, cu ochii abia ieșiți la suprafața apei, gazelele lipsite de griji care veneau să se adape. Privi ochii bibliotecarului, opacizați de cataractă, și își reluă lectura, nemișcat, cu bărbia sprijinită în pumni. Citea ore în șir, se întorcea, reflecta, dar nu știa să explice logic de ce. Cercetarea aceea era cerută de mintea sa pătrunzătoare, poate de impulsurile sufletești sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani, anihilând zeci de comploturi, și murise imperial în patul lui. Iar acum părea că, alături de el, într-o misterioasă inițiere, îi explica nemiloasa și sublima artă a domniei. Închidea ochii, se gândea. „Nu veți reuși să mă ucideți.“ Bibliotecarul grec Biblioteca greacă avea un portic ce dădea într-o mică grădină interioară. Cei de acolo deveniră pe loc prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mă ucideți.“ Bibliotecarul grec Biblioteca greacă avea un portic ce dădea într-o mică grădină interioară. Cei de acolo deveniră pe loc prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost vii, botul unui splendid câine de vânătoare. Iar când desfăcea un sul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele îl emoționau; uneori părea că uită de semnificația intelectuală. Gajus stătea alături de el în grădină, cu ochii închiși, sub soarele blând de iarnă, în timp ce bibliotecarul citea. Și amândoi, sclavul grec și nepotul împăratului, evadau împreună, în gând. Din când în când, Gajus deschidea ochii ca și cum s-ar fi trezit și, spre marea lui satisfacție, îl vedea pe paznicul lui, implacabil, plictisit, așteptând. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
citea. Și amândoi, sclavul grec și nepotul împăratului, evadau împreună, în gând. Din când în când, Gajus deschidea ochii ca și cum s-ar fi trezit și, spre marea lui satisfacție, îl vedea pe paznicul lui, implacabil, plictisit, așteptând. Într-o zi, bibliotecarul grec îi puse în mână opera lui Apollodoros din Pergamum, care îl învățase pe Augustus arta elocinței. — Vezi tu, filosofia, matematica, medicina, muzica vorbesc numai în grecește. Era adevărat, în întregul imperiu se răspândea fenomenul cultural al diglosiei și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se că faima lui de lunatic, de cititor pasionat și inofensiv avea să fie confirmată de spioni. După ani, glumind, avea să spună că-și petrecuse o jumătate din adolescență printre cărți. Biblioteca nu era supusă controalelor și părea abandonată. Bibliotecarul era un sirian zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând ușor masa cu un deget, că trebuiau să șteargă praful. În afara lui, nimeni nu mai intra acolo. Gajus aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva să petreacă, ca mine", luni de zile în Biblioteca Națională și să răsfoiască nu numai cataloagele, dar încă și etc. Apoi d.. Giuvara povestește, cu aceeași prisosință de satisfacțiune personală, câtă trudă și-a dat ca să afle manuscriptele, cum bibliotecarul (care se-nțelege că nu știe romînește) l-a rugat să-i indice titlurile exact în franțuzește, cum a făcut-o d-lui fără zăbava, cum a făcut pe file unse facsimile de pe pagine și cum a copiat unul din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nimic pentru mine... "Dar la o bibliotecă pot lucra până atunci?" "Cum să nu, numai să găsim loc." Și apăsă pe un buton. Intră secretara: "Spune-i lui Vătămanu să se intereseze acum imediat dacă există vreun loc liber de bibliotecar în acest oraș. Să vină pe urmă la mine." Telefonul sună. Vrusei să mă ridic și să aștept dincolo, dar îmi făcu un semn să rămân. Vorbea cu un director, probabil de uzină, pe care îl chemă la el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe la ora cinci, și cu un chip întunecat. Rămăsei nepăsător, mă așteptam să se întîmple curând și acest lucru. La masă îmi spuse fără cruțare: "Tu de ce stai toată ziua și nu faci nimic? Ce e cu postul tău de bibliotecar?" Tăcui. Cu postul de bibliotecar nu făcusem nimic. Din cinci în cinci zile îi telefonam activistului Vătămanu și de fiecare dată el îmi răspundea extrem de binevoitor și prietenos: "Încă n-am nimic, tovarășul Victor (așa îmi spunea, pe numele meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un chip întunecat. Rămăsei nepăsător, mă așteptam să se întîmple curând și acest lucru. La masă îmi spuse fără cruțare: "Tu de ce stai toată ziua și nu faci nimic? Ce e cu postul tău de bibliotecar?" Tăcui. Cu postul de bibliotecar nu făcusem nimic. Din cinci în cinci zile îi telefonam activistului Vătămanu și de fiecare dată el îmi răspundea extrem de binevoitor și prietenos: "Încă n-am nimic, tovarășul Victor (așa îmi spunea, pe numele meu mic). Trebuie să mai așteptăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu la o bibliotecă, în altă parte. Acum e prea tîrziu!" "De ce?" "Mircea a plecat, a fost numit secretar al CC. Azi am aflat, l-am căutat la lelefon eu, să-l rog să-ți găsească un post, nu neapărat bibliotecar, parcă ași fi avut o presimțire că trebuie să intervin... "Tovarășul Mircea nu mai lucrează la noi, n-ați citit ziarele? mi-a răspuns secretara lui, care mă cunoștea. Nu mai e, tovarășă Matilda..." Am închis și mi-am aruncat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aveți pentru ce! Vă urez succes!" " Ah, strigă Matilda când auzi, trebuia să insiști și să nu te încăpățînezi la o bibliotecă, trebuia să te fi dus iar ia Mircea și să-i spui că dacă nu sânt locuri de bibliotecar, să-ți dea altceva. Acum ce-o să faci? La Brațele de muncă! Ăia or să te trimită să dai cu târnăcopul și cum tu n-o să primești, ce-o să faci toată viața? De unde știi tu că n-o să primesc? Ba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după ce își aprinse o țigare și îmi oferi și mie una (și nu mă supără că mă tutuia, o făcea cu aceeași naturalețe cu care vorbise pesemne și cu tata), în cazul tău o să procedăm în felul următor: te angajăm bibliotecar, asta e sigur. Dar! E un dar aici peste care o să trecem nu prea greu. Nu te angajez direct, ca să evit o anumită complicație, ci te promovez după ce o să faci o foarte bună impresie în uzină. Dar ca să te pot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să zicem ca dispecer sau la un strung, unde preferi, e la fel de ușor pentru tine să te califici rapid și să te faci remarcat. Cum, o să vezi singur și pe urmă nimeni n-o să se mai mire că ai ajuns bibliotecar. Eu ți-ași da un sfat, continuă el cu o admirabilă căldură umană care făcu să urce în mine pentru el un puternic val de simpatie, și anume sfatul meu e să te angajezi strungar. Face o mai bună impresie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ușor să-ți arăți calitățile și să fii simpatizat și să ai prieteni și pe deasupra foarte curând o să câștigi și ceva mai mulți bani! În plus, și cred că asta e și mai important pentru viitorul tău decât postul de bibliotecar, una e să poți afirma, în clipa când se va pune chestiunea reîntoarcerii tale la Universitate (și se va pune, sânt convins!), am lucrat ca strungar într-o uzină, am trăit adică în mijlocul clasei muncitoare, și alta e să spui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care e forța conducătoare, da, da, ne schimbă și ne trimite la munca de jos, nu sîntem bătuți în cuie pe scaunele noastre. Sîntem noi mari, dar foarte repede putem redeveni mici, dacă lucrăm sectar și de capul nostru. Tu bibliotecar nu poți să fii și n-o să-mi spui tu mie că directorul ți-a promis chestia asta. Știu exact ce ți-a promis, că dacă vei reuși să faci o bună impresie, o să te promovăm, da, dar asta, ehei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se cumințesc toate fetele după 20 de ani: nu de tot. Odată cu ea, preluasem întregul bagaj al trecutului, cu buzunarele lui calde, adânci și sucite: zâmbete, urme de-atingeri, privirile altora, complicități nerostite. Le primeam calm, detașat, fără gelozie. Devenisem bibliotecarul unic al trecutului Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mpute treaba!“, m-a zorit Mihnea. „Nu înainte de-a vizita și celălalt etaj.“, l-am anunțat, tot în șoaptă. Pereții aveau urechi, cărțile microfoane. Atât Unioniștii, cât și Academicienii, lucrau cu mercenari, deghizați în tinerei cumsecade: cercetători, ajutoare de bibliotecari, cronicari de întâmpinare. Nu știai cu cine dai mâna. Mercenarii puteau trece dintr-o instituție într-alta, lucra la mai multe reviste odată sau apărea peste noapte în secretariatele juriilor și comisiilor de-acreditare. Nimeni nu îndrăznea să-i identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin contactul cu țesătura. O simplă atingere a coperții, și te trezeai contaminat. Sau nu te mai trezeai deloc...“ „Încep să-nțeleg.“, am admis. „Nu toată lumea manevra cărțile-n același fel. Erau și-unii care știau.“ „Exact. De ce crezi că bibliotecarii îți aduceau cărțile vechi cu mănuși, ca prăjiturile din cofetăriile pariziene?! La noi nu vezi așa ceva.“ Renunțasem de mult să mai înțeleg care „noi“. „Dar cum rămâne cu Bernhardt Kruger? Ce legătură are el cu toată povestea?“ Nu întrebam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Românul de la Neamț, zis și Hozevitul (1913‑1960), cu metania din Mănăstirea Neamț, care s‑a nevoit 24 de ani În Țara Sfântă, atât pe valea Iordanului, cât și În pustiul Hozeva, avea În obștea Sfântului Sava ascul‑ tarea de bibliotecar și de infirmier. Noaptea lua parte la biserică, se ruga la chilie și Îngrijea marea bibliotecă a mănăs‑ tirii, iar ziua era infirmier și Îngrijitor de bolnavi la bolnița din incintă. Cerceta pe călugării și sihaștrii bolnavi, le ducea mâncare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
n. Voinea) și al lui Ion Vlad. A trăit toată viața în orașul natal, unde a urmat școala generală (1953-1960), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1960-1964), Institutul Pedagogic (1964-1967) și Facultatea de Filologie (1968-1972). A fost redactor la Editura Scrisul Românesc (1972-1986), bibliotecar la Biblioteca Județeană „Theodor Aman” (1986-1990), ziarist la cotidianul local „Demnitatea” (1990-1991), fondator și director al Editurii Romana (devenită în 1991 Vlad & Vlad). A inițiat Concursul Național de Poezie „Al. Piru” și a înființat Galeriile de Artă Vollard, loc de
VLAD-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290597_a_291926]
-
aceste libertăți pe care filmul le capătă față de schema propagandistică standard conduc la o rezolvare scenaristică mai nocivă chiar decât în primitivele Mândrie sau Omul de lângă tine. Romache (Ion Caramitru), tânărul moale, incapabil de decizii aspre, e un fel de bibliotecar. Neputința, ratarea sunt simbolizate de convingerea lui că viața („Tone de viață, bătrâne !”) e în rafturile cu cărți. Ratatul bătrân, resemnat, Cioba (Ștefan Ciubotărașu), cu care se împrietenește Vive, mai citește „din când în când câte o carte”, să-i
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]