KorAP: Find »[drukola/base=bicicletă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...300 >

7,476 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

Ți le aduc mâine. Trezită din furie, Luana se liniști. Spuse doar scurt, metalic: Mâine. După-amiază ieși cu bicicleta. Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
scurt, metalic: Mâine. După-amiază ieși cu bicicleta. Alese un traseu oarecare, obsedată de gândul la Violeta. "Data viitoare o dau cu fundul de pământ!" Remarcă, deodată, prezența unei biciclete ce se ținea aproape, în spatele ei. Schimbă pinionul și prinse viteză. Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Bicicleta din spate țâșni și ea. Luana coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
mai mult deatât. Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
lui? O iubea, oare? Nu știa. Știa, doar, că atunci când se uita la ea vedea foile de hârtie și pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe bicicletă, în ziua primei ninsori el renunță să-i mai stea în urmă. Luana îl privi cum pleacă, luând smaraldele cu el și se întrebă cum ar fi putut să-i spună că ea își trăise emoțiile și iubirea, îi dăruise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-au oferit să ducă ei plasa burdușită. S-au urcat pe biciclete și-au ținut-o într-o goană, întrecându-se până la casa mătușei Aneta. Au găsit-o luând micul dejun afară, în chioșculețul din spatele casei. La masă se mai aflau câteva persoane pe care cei doi nu le recunoscură imediat. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
zor, se trântiră pe banca metalică în timp ce verișoara blondă, plină de vervă, îi tot amețea cu planurile ei de a petrece ziua. Apariția lui Dan li se păru o mântuire care nu mai sosea. De voie, de nevoie, încălecară pe biciclete, în speranța că, o dată ieșiți în stradă, le va veni și ideea salvatoare. La prima încrucișare de drumuri Luana voi s-o ia la stânga, spre centru, Renar, dimpotrivă, la dreapta, spre parc. Dan, obișnuit cu temperamentul fetei, nu se gândea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
între ei o lăsă cu gura căscată. Ema reveni acasă după o vizită la neamurile mai îndepărtate și hotărâră să meargă cu toții la țară, locul de baștină al bunicilor. Au plecat de dimineață, "călare", Oliviu cu Ema cocoțată pe cadrul bicicletei. Între cei doi se stabili, din prima clipă, un atașament aparte. Veselia băiatului și verva nestăpânită au cucerit-o pe Emanuela iar faptul că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut-o să privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
că Oliviu suferea de aceeași boală, greutatea, numai fizic nu și psihic, a făcut-o să privească, pentru prima dată, cu detașare, kilogramele în plus pe care le avea în dotare. Curajul și încrederea băiatului de a o purta pe bicicletă preț de zece kilometri până la destinație, fără a se plânge nici măcar o dată, au fost cel mai bun stimulent pentru buna dispoziție a Emei. Au cântat și-au povestit verzi și uscate până la prima oprire. S-au așezat în iarbă, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
supărare, cu atât mai puțin s-o jignească așa de tare. Sătulă de împunsăturile băiatului, cum că fetele de la Timișoara nu vor face nicicând așa și pe dincolo, se ridică bățoasă de jos și aruncându-se în șa țintui bine bicicleta pe roți, o ridică brusc de pe loc, peste șanțul de la marginea drumului și luând viteză strigă spre cei rămași în iarbă: Desigur, nici asta nu vor face, vreodată, fetele de la voi. În casa în care se născuse bunica locuia sora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
musafiri, zarva glasurilor de copii, pe care ea nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se retragă în camera lor, cei doi simțiră o profundă părere de rău, ca și cum lumina ar fi dispărut iar bezna s-ar fi întors să-i înghită din nou. O dată reveniți la viața de oraș, au reînceput controversele plimbărilor cu bicicleta, rivalitatea smintită provocată de jocul de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în viață. De ce să dea totul, acum, pentru acest coleg lipsit de maniere, alături de care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera specialista planetei în gafe. Refuză să mai mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în cu totul altă parte. La sfârșitul lui februarie se întoarse de la școală cu o durere sfâșietoare în burtă. Piciorul drept îi amorțise, făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
îl lăsară interzis. Ce-ai pățit? Fata se ridică cu demnitate și-i șuieră printre dinți: În viața ta să nu-mi mai vorbești. O singură dată dacă te mai apropii de mine... O luă la fugă spre magazie. Scoase bicicleta și fără s-o mai șteargă de praf și pânzele de păianjen, agățate peste tot, încălecă și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu Aneta în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de minciună și de reacția neprietenoasă a femeii, Luana simți că va izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
izbucni din nou în plâns. Băiatul privi spre maică-sa și-i spuse simplu: Te rog! Își luă bicicleta și împreună cu Luana ieși în stradă. O conduse spre casă dojenind-o pentru imprudența pe care o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o făcuse suindu-se pe bicicletă. Opriră în fața porții. Luana se așeză pe bordura trotuarului și își acoperi operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți fie rău. Las-o dracului de bicicletă, scrâșni fata. De ce nu vrei să te mai întâlnești cu mine? Ce ți-am făcut? Nu mi-ai făcut nimic, Luana, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
operația cu mâna, încercând să atenueze senzația de lamă de cuțit ce încearcă să-i sfâșie burta. De ce te-ai urcat pe bicicletă? Cum ai putut să faci o asemenea prostie? Acum o să-ți fie rău. Las-o dracului de bicicletă, scrâșni fata. De ce nu vrei să te mai întâlnești cu mine? Ce ți-am făcut? Nu mi-ai făcut nimic, Luana, nu te mai chinui. Atunci? Băiatul ar fi dat orice s-o poată amăgi cât mai frumos, cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
bine. Ce nu e bine? Nu știu. Nu știu, Luana, nu mai știu nici eu. Ce-i cu voi, oameni buni, de nu vă mai înțeleg? Simțind că dacă mai rămâne o secundă va face o prostie, Renar încălecă pe bicicletă, își luă la revedere și plecă în goană. Fata se repezi în casă și-o luă pe Sanda la întrebări. Forțată să vorbească mama îi spuse că o sunase Vera, supărată foc și-i ceruse să-și țină fata departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
citea romane pe sub plapumă, la lumina lanternei. Obligată să tocească exact materiile care nu-i plăceau și pentru care nu avea înclinație, găsea tot felul de scuze pentru a scăpa de corvoadă. Devenise dependentă de televizor, acum când fotbalul și bicicleta nu-i mai erau accesibile. Se uita la toate filmele difuzate pe post în intervalul, nenorocit, de câteva ore zilnice, pe care îl stabilise "mult iubitul și stimatul", președinte. Programul debuta cu telejurnalul, urma o emisiune obositoare, ce te umplea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
moldovencele să se dea cu lumea. Îi conduse pe cei doi la poartă și rămase acolo cu mâinile agățate de gard, căutând în lungul străzii și descoperind cu satisfacție că puștimea încă mai bate mingea, se mai plimbă încă pe biciclete. Privi spre creanga de măr, etalonul puterilor sale miraculoase din alte vremuri și constată cu tristețe cât de departe era de împlinirile de altă dată. Își aminti de mătușa Vera și acum, când cunoștea misterul, se întrebă uluită cum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
revii, după ani, acolo unde te-ai născut, acolo unde sunt părinții, frații, prietenii și cunoscuții. Acasă! Ce poate suna mai frumos, mai aproape, mai al tău?... Străduța copilăriei tale e așa cum ai lăsat-o la plecare, magistrala plimbărilor cu bicicleta te impresionează în același fel, liceul, banca primului sărut, toate te-au așteptat cuminți să te întorci... Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii. Oamenii nu mai sunt aceiași. Nici tu nu mai ești". Patronul, fost muncitor în laminor, deschisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891

și șopârle, a Început să se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe bicicletă din satul lui dintre dealuri să cumpere orez de la negustorul chinez. Tocmai se Întorsese de la Mecca, a povestit el, hagialâcul e o cinste, dar costă mult. În anul acela recolta fusese prăpădită, anotimpul secetos ținuse prea multă vreme, iar acum

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
o mare Încăpere, ceva ca un dormitor comun pe care, fără Îndoială, Adam nu e-n stare să și-l reprezinte. Iar uneori, pe când face câte ceva cât se poate de obișnuit, cum ar fi să se ducă la oraș cu bicicleta, să dea grăunțe puilor de găină ori să Înoate dincolo de recif ca să privească rămășițele epavelor, câte-o vorbă Îl străfulgeră. Scoică. Paști. Zăpadă. și de Îndată pricepe că vorba aceea ține de fosta lui viață la orfelinat. Doar că acele

Map of the Invisible World by Tash AW (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]