KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o coadă pentru pește. Act de simpatie extremă. "Veniți aici, duduie Iordana, o iau eu de la capăt. Știți (a trecut el de pe un picior pe altul) că și pe mine m-au anchetat? Am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
n-am știut ce și cît să luăm de la modelele occidentale. Se rezumă, se decupează 10 fraze, se colajează cu 5 referințe critice și se vîră elevului chifteaua-n gît, să ajungă fuga la desert: televizorul. Doar n-o să citească bietul copil în întregime Amintiri din copilărie, Alexandru Lăpușneanu, Baltagul, că nu-i vreme de trăit într-o bibliotecă. Măcar cititori de librărie or mai fi? Sau au dispărut și ei, cum a dispărut ceasul pe care-l întorceam serile, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

iubirii sau de dorul meu. Pentru prima dată suferința umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc de o țărancă ce spăla zilnic la râu, dar puterile mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe bietul meu pescar cu o iubire demnă de o Aspidă prinsă în propria ei cursă... Asistam la suferința lui ce era deopotrivă și a mea, privindu-l cum se împuținează pe zi ce trece, precum soțul transformat în greiere al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
le semăn, le plivesc, rup buruienile, le îngrijesc și le ud de două ori pe zi. Dacă scara noastră este cea mai aspectuoasă și mai îngrijită din tot blocul, mi se datorează numai mie, domnilor! Nimănui nu-i pasă de bietele flori. Nimeni nu mișcă un deget. Deci, cum spuneam, de două ori pe zi, dimineața și seara. Dar nu poate fi oricând dimineața, nu trebuie să fie nici prea răcoare, dar nici să nu ardă soarele prea tare, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
deopotrivă în fața mea la vagonul-restaurant al trenului și starea ei de firesc și nonșalanță mă paralizează. Nu pot protesta, nu pot decât răspunde la întrebările ei directe, ca și cum controlul asupra mea a fost complet luat de ea. Eu devin o biată ființă fără voință și memorie, rătăcită, care nu poate decât să contemple fără să întrebe nimic. Ghețarul Mereu veneam aici primăvara și schiam pe ghețar cu prietenul meu. Veneam an de an și mai vin chiar și acum, deși au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

în fața generalului englez Wellington din 13 iunie 1815, ca urmare a neconcordanței timpului minutul se dilatase pentru englezi și se contractase pentru adversari -, la fel și doctorul Talancă fusese învins de teleconferință. Când, după 28 de ore de convorbiri înfocate, bietul ministru epuizat avea să se refacă timp de 6 luni într-un sărman bungalow din Insulele Canare, deja plăpumăreasa dispăruse. Bolnavă de veșnicie, plăpumăreasa muri prin implozie, devenind o gaură neagră septică. "Cum, a murit?!" se miră întrebând doctorul. Asistentele, bucătăresele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
părinții nu au vândut-o ca pe o casă, acum am auzit că mănâncă în Iad bani și-și potolesc setea cu aur topit, cerându-i lui Lucifugo Rofocale, demonul care a inventat banul, tot mai mult aur și bancnote, bietul patron e îndrăcit de necaz, nu știe cum să scape de ei, mi-a spus un prieten care a ieșit de acolo pentru bună purtare și bogat, i s-au calculat două zile la una și la final cinstiții draci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
tu printre broaște țestoase? Au fost cu 50.000 de ani în urmă. Acum acolo sunt moldoveni. Da' de unde vii matale? Pilotul îi răspunse în versuri: Cine trece-n Valea Seacă/ Cu hangerul scos din teacă? Oarecum liniștit, bănuind că bietul om a căzut din istorie în cap, paznicul îi răspunse tot în versuri: Foaie verde de cărare,/ Ești la mare depărtare. Cum pilotul se uită câș, paznicul îl dumiri. Haiducia s-a dus, nene, suntem în era atomică. Pilotul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
plin cu galaxii, celulele lui Dumnezeu. În jurul Soarelui se rotesc atomi și molecule la dimensiuni cosmice. În capul meu erau trenuri și lanuri de porumb. Avea dreptate Sfântu', știam tot ce era în afara cărților de școală, atât cât puteam noi, bieți subjugați ai materiilor reci. Și ca să ni se demonstreze că noi nu știam nimic și ei TOTUL, profesorii au bifat pe calendar zilele în care vor avea loc tezele, locația și, desigur, echinocțiul. Toceam, toceam, rupt de lume în chilia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cum în spatele lui pânza vie a orașului se deschise ca o cortină-fluture. Priveam viitorul. Nilă Hagiu încercuit cu roșu în diferite ipostaze, de la îmbrățișarea copacului etern de la marginea orașului, năclăit de toate de ce-urile tuturor tinerilor, de pe când era un biet puiet, până la pașii prin tunelurile timpului pe care nu-l înțelegea și se păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
acasă, scria Gustav mai departe, ai fi crezut că lumea e un bâlci în care zadarnic vrei să te distrezi pentru că hidoșenia dezlănțuită în oameni te împiedică să fii vesel, văzând decăderea în frumusețea prăbușirii sale. Jos masca! Profesorii erau bieți supuși intemperiilor, cu trenulețele electrice ale nepoțelului pe ascuns, spun aici despre Sfântu' de Fizică. L-a mai surprins sărutând o Floarea-Soarelui. Profa de limba română, privind ca Fetița cu chibrituri prin vitrina unui magazin de jucării un ursuleț Panda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fundație ca să facă loc alaiului Președintelui Consiliului Județean Brăila, hotărât nici mai mult nici mai puțin de a construi pe locul tarabelor, în urma unei revelații avute în stare de veghe asupra destinelor orașului, aflat în afara realității, nimic altceva decât o biată pistă de dirt-track, încadrată, deoparte. de casele din stânga ducă-se dracului! și de cealaltă blocurile, la fund cu ele! De câteva, între 52 și 1340 bârne și toboganul pentru role, toate deasupra unui salon cu biliard, poker mecanic și bowling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
e numai ronțăitul, ci și estetica lui. Să facem în așa fel încât să-i departajăm pe cei care ronțăie estetic de cei care aduc pagube estetice. Și cum să cunoaștem noi care estetizează bine și care nu? se întrebau bieții politicieni, cu capetele pline de cucuie. Noi știm doar să politizăm și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează-ne Marrie Alimentaire, te rugăm! Și Mioara se închise cu topuri de hârtie, cerneală și stilouri, pentru a compune opera ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

îndesat într-o valiză banală câteva haine apoi am privit cu atenție mortul: nimic nu permitea să te îndoiești că era Baptiste Bordave. Nimic, în afara unei anchete, desigur, dar nu ar exista nici un motiv să se facă vreo anchetă în legătură cu bietul tip care ar fi găsit șase luni mai târziu sub forma unui schelet și despre care s-ar crede că a fost victima unui atac de cord. Vedeam deja titlurile ziarelor: „Dramă a singurătății urbane. A trebuit să treacă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
nu. Tipul își simulase decesul la mine. Era un spărgător. Mondenul din ajun îmi otrăvise mintea cu scopul de a mă face să fug, pentru ca tovarășul lui să aibă cale liberă să mă jefuiască. În cazul acesta, de ce aleseseră un biet ins așa de sărac ca mine? Ridicol. Era o succesiune de întâmplări neprevăzute fără cap și fără coadă. Georges Sheneve nu încercase să-mi spună nimic la telefon. Îl cunoștea pe Olaf Sildur care murise, grozavă afacere. Îmi declarase că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

Cibin, Lotrului, stîncăraie și păduri cît vezi cu ochii, haiducie, nenicule, eu și acum îi admir pe oamenii ăștia, zice șoferul, nu mă interesează dacă au făcut-o de frică sau din convingere, important e că au rămas pe poziții. Bieții legionari, zice Părințelul cu totul absent, au luat-o pe spinare de la toată lumea, au fost curva tuturor, zice gîndindu-se la Siguranță și la Securitate. Sînge tînăr și clocotitor, spune închipuindu-și o scenă dintr-o piesă de teatru celebră. Oricît

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411

mira cum de găina făcea un singur ou pe zi. Mai voia să știe cum se făcea că orătania putea să facă asta și el nu. Pînă la urmă, își luă inima în dinți, se duse în hambar și ciopîrți biata găină în două. Tot ce putut vedea înăuntru a fost un ou de aur pe jumătate făcut. Morala: găina cu ouăle de aur nu trebuie omorîtă cu nici un preț! Dar nu fac oare și alții la fel ca țăranul nostru

Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

mașcat, crescut ca În urătura cu „bădița Traian”. Dorița nu opri, ca de obicei, la fântâna cu apă ispititoare ci Își continuă drumul indicat de mama sa, cu copilul călare după gâtul său gros. Cât a fost drumul de lung, biata fată cu gândurile Împrăștiate șoptise la urechea lui Va aceleași vorbe cu Înțeles tainic pentru copil: Di căluț! Di căluț! Mergem merchea la pești! Da, mergem la pești?! Abia târziu primi răspunsul mult așteptat: Va pi’di pe’ti! Era

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
și de pe atunci, aspru și lucios de pe fruntea scăldată de soarele generos pentru a zări mașina cu șoferița și devenit, instantaneu, un exemplu de ascultare și cumințenie, i-a zâmbit Didiței cu acel zâmbet sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se de iubire și fericire, apoi cu mișcări bine știute, se instală În mașina lui, atât de specială, coborând, nu...urcând. „Mașina”, În care stătea destul de confortabil pe o perniță veche, radiind de interes și fericire, nerăbdător să

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
fi făcut caz de demnitatea-i recunoscută, nu-i așa? În timp ce fetele mai mici ale Ochenoaiei Își puneau, reciproc, Întrebarea (tâmpă ca și ele): Ce-i atâta zarvă, că doar nu s-a ntâmplat Între străini nimic, ci În familie? Biata profesoară de franceză se răsucea În mormânt de durere, așa cum odată spusese Babaia -mama Ochenoaiei, oarbă, ducându-și cu greu cei nouăzecișicinci de ani și aflată În dușmănie cu fiică-sa din cauza unor pământuri - către Didița, cea cu minte puțină

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă un păhărel de țuică, timp în care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, amețit cum eram, mi-a dezlănțuit pofta împreunării. Exclamațiile ei de plăcere și efectul țuicii de Teregova au dus în noaptea aceea la mai multe orgasme ale

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
bolovani? Care bolovani? Nu a stat sub cais? Dar și mai abracadabrantă rămâne precizarea că decăzutul cer „stă și urzește un zâmbet fistichiu de pește“. Peștele zâmbește? Iar dacă ar zâmbi, de ce ar avea zâmbetul fistichiu? De ce trebuie insultați astfel bieții pești? În ceea ce mă privește, cred că peștii, dacă ar zâmbi, ar avea un zâmbet fermecător. Lăsând însă deoparte această controversă, ce anume determină cerul să urzească un zâmbet fistichiu de pește? Nu cumva acolo, sub cais, s-a apucat

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
a fost lovit din greșeală de o necunoscută corpolentă pe stradă („Iar când m-am ridicat de jos, / Am observat că mi-am mai rupt și-un os.“), că n are pământ și a trebuit să se mulțumească cu un biet măceș ținut pe balcon, că femeile sunt pline de eczeme „prin părțile ferite de lumină“, că iubita lui tușește la concert (deși „Firesc mai e ca omul, când tușește, / Să stea acasă, unde... îi priește.“, că aceeași (sau altă) iubită

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]