2,387 matches
-
de propria conștiință, sau tendința altora de a suprasolicita valoarea adevărului prin scrupule de conștiință). * Suferința - factor de remodelare spirituală „Cine știe să sufere totul „poate Îndrăzni totul.” (Vauvenargues) Unii reflexologi merg chiar mai departe, spunînd: „A suporta Înseamnă a birui destinul nostru” (La Bulwer Lytton). Credem și noi că suferința conștiinței este generatoare de stări sufletești noi, necunoscute pînă atunci de Eul nostru. Deși de cele mai multe ori dureroase, aceste stări ne ajută să ne construim un alt mod de a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de orice speranță.) Peștele vede nada, nu cârligul. (Cel căruia Îi place, de exemplu, să primească cât mai multe laude nu vede aspectul lingușitor al acestora.) Ceea ce nu face leul face vulpea. (Viclenia reușește acolo unde forța mușchilor nu poate birui: „Mare-i puterea boului, dar și un copil Îi pune funia-n coarne”.) Logic, logică - ilogic, absurdtc " Logic, logică - ilogic, absurd" Nu se poate salva și capra, și varza. (Opțiunea pentru o alternativă sau alta În cadrul situației dilematice respective este
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nou actuală”) și frica de uitare („E un popor minunat care deși Își cunoaște greșelile totuși le comite mereu. Are atîta voință de viață, n-a pierit pînă acum și cred că nici de astă dată vremurile nu-l vor birui. Vor muri Încă mulți deși au fost deja foarte mulți sacrificați pe așa-zisele altare, ale civilizației europene, dar vor rămîne Încă destui care să poarte În viitor amintirea celor morți și speranța unei vieți În libertate. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
populist, de justiție socială, însă susținut cu intermitență, nu în mod tezist-sâcâitor. Abia din volumele anilor ’60-’70 răzbat încercări - înduioșătoare prin naivitate - de „adaptare” la ideologia autorității comuniste, încercări care rămân, totuși, fără urmări dezastruoase, schemele realismului socialist fiind biruite de verva lexicală, aceeași ca în primele cărți. Epica „romanelor” (ghilimelele îi aparțin lui Pompiliu Constantinescu) și povestirilor lui I. e săracă, firavă, anecdotica e comună, cantonată în sfera previzibilului, a obișnuitului (cu unele inserții de dramatism cam artificioase, chiar dacă
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
Istoria românilor din Dacia Traiană (seria) ș.a. Mai multe restituții monografice și analize teoretice privind istoria și rolul ei în societatea românească modernă a făcut Al. Zub în lucrările: Junimea, implicații istoriografice (1976); A scrie și a face istorie (1981); Biruit-au gândul: note despre istorismul românesc (1983); De la istoria critică la criticism (1985); Cunoaștere de sine și integrare (1986, 2003); Istorie și istorici în România interbelică (1986, 2003). În același interval de timp a realizat pentru lumea cultă din străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
actele oficiale el se intitula „leu nebiruitu“ (s. Ven. C.), care a fost pus, totuși, în cele din urmă, cu „botul pe labe“ de Dumnezeu, prin intermediul lui Petru I, împotriva căruia „s-au sculat cu oaste... socotind că-l va birui și pre acesta“ (s. Ven. C.)32. În schimb, simpatia cronicarului a fost câștigată, fără rezerve, de soldații regelui care fuseseră încartiruiți în Moldova. Deoarece aceștia, aflând despre atacul întreprins de turci și de tătari asupra sa, la Varnița, au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atâtea vacuri de la discălecatul țărâlor cel dintăi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăși nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o samă de scriitori, iaste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă, să scoț lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor și sâminție sîntu lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești, și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
naționale a Basarabiei și are cutezarea de a spune negru pe alb (în Rusia!) că Basarabia întreagă (nu numai cea de sud) trebuie să fie a României“. Era - pentru Alexis Nour - încă o dovadă că „trebuie să existe și să biruiască un întreg sistem de anume noțiuni asupra țărișoarei dintre Nistru și Prut, care, aplicându-se la Articolul conține un îndemn (mai ales pentru bărbații de stat din Regat) la cunoașterea directă, profundă a Basarabiei, pentru a înlătura neclaritățile și pesimismul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aprecia că, în pofida potențialului său uman („puhoiul“ celor 170 milioane de locuitori), Rusia nu va ieși victorioasă, nu se va putea reface în urma înfrângerilor de pe front: „Sunt dintre acei care nici o clipă nu s-au îndoit că Rusia va fi biruită. Această convingere nu izvorăște din vreo credință mistică oarecare, ci e întemeiată pe cunoștința exactă a situației reale. În scrisorile mele, de multe ori am avut prilejul să arăt cauzele adânci, care încă multă vreme nu pot fi înlăturate, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care Adam B. Ulam16. Ulam insista atunci asupra problemei controversate: ce a fost marxist în Revoluția bolșevică?17. Acest tip de controverse ne-a focalizat atenția asupra felului în care conducătorii, în genere, aduc adevărul în fața masei; cei bolșevici au biruit propunând utopia. Filosoful spaniol Miguel de Unamuno (1864-1936) va remarca faptul că „Adevărul este teribil și poporul are nevoie de mituri, de iluzii; are nevoie să fie mințit. Adevărul este înfricoșător, insuportabil, mortal“. Așadar, trebuia prezentat masei ceva în care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ceea ce se numește un convertit. Nu m-am convertit. Catolic cu spiritul și cu inima, a trebuit să aștept ca să-mi fie dată ocazia să intru oficial pe poarta cea mare. Asta e tot.” Mai târziu, va mărturisi: „Mi-am biruit îndoielile și am înțeles că, devenind catolic, voi fi un bun ortodox.” Se înscrie la Institutul Dominican Santa Maria Sopra Minerva din Roma, obținând licența în filosofie și doctoratul în teologie. Continuă cercetările de istorie românească și „va pune pe
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
treia generație, emancipată de constrângeri religioase. Dragostea ei pentru Matei Frunză provoacă o mare tulburare tuturor, dar mai ales lui Manasse, neîncrezător în imboldul inimii. Dar credința curată a celor doi tineri în forța iubirii, disprețuitoare de îngrădiri și convenții, biruie până la urmă. Bătrânul moare, nesuportând lovitura, iar sfârșitul lui înseamnă și falimentul unei mentalități rigide, înțepenită în dogme. Deși mai discretă ca prezență până aproape de final, figura lui Manasse e, în felul ei, impunătoare, dramaturgul încercând să îi sugereze măreția
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
a doua oară pe om”, dar altfel, „sănătos la trup și minte.” E în Sbilț o variantă românească a „omului de prisos” din proza rusească, într-o ultimă etapă a involuției lui. Deprins a-și crea dificultăți spre a le birui, S. fixează cadrul altei „comedii tragice”, Dezertorul (1919), de asemenea remarcabilă, într-o mahala a Bucureștilor, probabil spre a dovedi că periferia, din care I. L. Caragiale recoltase atâtea situații comice, poate oferi și material de dramă. Se află aici o
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
STĂNESCU, Ștefan (9.I.1912, Greabănu, j. Buzău - 1956, București), poet. Este fiul Siței și al lui Ilie Stănescu, fierar. După școala primară urmată în satul natal, orfan de tată de la patru ani, biruind lipsurile, devine elevul - eminent - al Liceului „Sf. Sava” din București, absolvit în 1929. Se înscrie și frecventează Facultatea de Drept (finalizată în 1937) și, în paralel, fără să o absolve, Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București. În
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Băiatul cu fesul alb - „călăul cel bun”, menit să pedepsească în numele bunătății - pornește într-un lung pelerinaj ca să aducă în orașul dezumanizat caii, adică să le reîntoarcă oamenilor virtuțile pierdute: curajul, speranța, credința, dragostea. Luptând cu tristețea, boala și mizeria, biruind cu surâsul său chiar moartea, învățându-i pe oameni să iubească stelele, copacii, păsările și caii, băiatul cu fesul alb iese din această experiență apăsat de suferința tuturor înfrânților. În ansamblu, cartea rămâne o pledoarie, poate prea patetică, pentru apărarea
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
7,8; 11,27]. 6Și și‑a deschis gura spre hulirea lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în cer. 7Și i s‑a dat să facă război cu sfinții și să‑i biruiască [cf. Dan. 7,8]; și i s‑a dat ei stăpânire peste toate triburile și popoarele și limbile și neamurile păgâne [cf. Dan. 3,7.29.31; 5,19; 6,25; 7,14]. 8Și i se vor închina ei toți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Η, în viziunea lui Iustin) l‑a așezat pe om ca stăpân al pământului, iar pe îngeri, păzitori ai tuturor celor de sub cer, inclusiv ai oamenilor (2 Apol. 5, 3‑4): Dar îngerii, călcând orânduirea [rânduiala] aceasta, s‑au lăsat biruiți de amestecul cu femeile ((Λ<∀46™攀< :∴>γΦ4<) și au dat naștere la copii, iar aceștia sunt așa‑zișii demoni (∗∀∴:≅<γΗ). [...] După aceasta, ei au prefăcut neamul omenesc într‑o masă de sclavi: pe de o parte, prin anumite scrieri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o foarte pregnantă conotație mesianică (vezi, de exemplu, unele texte qumranice). Epistola către Evrei (7,14) atribuie această profeție lui Cristos, născut din neamul lui Iuda. În Apoc. 5,5, Isus este numit „leul din seminția lui Iuda” care „a biruit”. Caracterul mesianic, foarte evident în cazul versetelor 10‑12, a „contaminat” versetele 8 și 9, toate acestea formând o secțiune de sine stătătoare. Începând cu Iustin și continuând cu Irineu, Tertulian și Clement, Gen. 49,8‑12 devine unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regat necunoscut. Dar după ce a smuls cele trei coarne care erau în fața lui, este foarte potrivit ca înfățișarea sa să fie numită „mai mare” decât a celorlalte. Apoi profetul se întreabă: „De ce poartă acest corn război împotriva sfinților și îi biruie?” (Dan. 7,21), adică îi umilește. „Până când a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, până ce s‑a împlinit vremea și împărăția a ajuns sub stăpânirea sfinților.” (Dan. 7,22) „I‑am cerut apoi”, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărare”. . Amintim că în tradiția iudaică, precum și în scrierile lui Philon de altfel, „șarpele” de care vorbește acest fragment avea o conotație pozitivă. El nu reprezenta femeia care îl ispitise pe Adam, ci „toiagul” lui Moise („stăpânirea de sine”) care biruie „patima” (Agr. 94‑110; Leg. 97‑101). Cf. referințele lui E. Norelli, Anticristo, pp. 194‑195, invocate de noi în capitolul despre Irineu. . Potrivit spuselor lui James, Lost Apocrypha, p. 90, apud Norelli, op. cit., p. 198, fragmentul ar face parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământuri din țara Românească - și coborâtor, prin femei, din Basarabi) a pierdut tronul țării Românești - crede cronicarul, folosind Istoria lui Matei al Mirelor - din pricina aplecării spre „necurății”, în stare, toate, să stârnească mânia lui Dumnezeu: „Dar Șărban-vodă, văzând atâta pace, și biruind și pă vrăjmașul său ungurul, i s-au înălțat mintea și s-au semețit, s-au mândrit și nu mai căuta trebile domniei sau ale țări. Ci (cum spune un istoric vlădică, anume Mathei de la Mira, ce în vremile acelea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor remedii, legea de la Târgoviște îi proteja: „[...] fără numai cele ce-au fost cumpărând, de va fi vraci, de ce va avea să o cérce cu erbi ca acélea, cu meșteșugul lui, să vază putea-va face iarbă ca acéia să biruiască putérea otravei, ce să zice să dea iarbă celui otrăvit să nu-l prinză otrava - n.m.], de s-au păzit și nimic nu i-au fost”. Administrate în felurite chipuri (Iacob din Făgăraș, „renumit bărbier din Sibiu”, l-a salvat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
refugiase, căci pierduse tronul în 1611 ( cronicarul, folosind Istoria lui Matei al Mirelor, crede - într-un pasaj pe care l-am mai citat - că acest lucru s-a petrecut din pricina aplecării spre „necurății”: „Dar Radu Șărban, văzând atâta pace, și biruind și pă vrăjmașul său ungurul, i s-au înălțat mintea și s-au semețit, s-au mândrit și nu mai căuta trebile domniei sau ale țării. Ci [cum spune un istoric vlădică, anume Matei al Mirelor, ce în vremile acelea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
necesar, nu ai atins filosofia acelei femei. Ea s-a înălțat mai presus de toate, din moment ce a aruncat [în cutia darurilor] toată avuția ei. Cât timp te îngrijorează încă nevoile ce le ai, nu roșești în fața acestei femei care te biruie cu [zelul ei] - nu numai că nu încerci să o întreci în râvnă, ci pentru că ea te lasă cu mult mai în urmă?”180), încearcă să le convingă de importanța primului legământ. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel îi sunt din nou
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dumniilu[i] celui ce s-au pristăvit întru fericită credință, celuia ce au fost binecinstit și de Hs. iubit domnŭ creștin”) istorisește această aventură postfunerară: „Radul voevod ce au fos[t] domnŭ țărăi Rumănești și Moldovei. Și multe războe au biruit; și iară au venit de la cinstita Poartă, și-au fost al doile răndŭ domnŭ țărei Rumănești și s-a lăsat stegul fiiu-său, ce e mai sus scris și iar se-u dus de au fo[st] domnŭ țărăi Moldovei; și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]