1,252 matches
-
codul . Satul Chinciuș este atestat documentar încă din anul 1424 ca "poss. Kench" iar în anul 1461 localitatea este amintită ca plătind datina românească a oilor. Ca o ironie, datorită depopulării masive a satului, în prezent, peisajul ce înconjoară vechea bisericuță de lemn este dominat de turmele de oi ce și-au găsit aici loc de pășunat. Momentul construcției nu se cunoaște exact, conscripțiile secolului al XVIII-lea menționând existența unei biserici de lemn în această localitate. În memoria sătenilor se
Biserica de lemn din Chinciuș () [Corola-website/Science/320596_a_321925]
-
fost pictată generos, atât în interior cât și în exterior. La intrare, peretele înalt al tâmplei a permis desfășurarea pe larg a temei „judecății de apoi”. Intrarea este prinsă între raiul din stânga și iadul din dreapta, teme regăsite și la alte bisericuțe de lemn pictate, din zona Vâlcii. În tindă sunt pictați o parte din ctitorii însemnați în pisania de la 1847, mai ușor de recunoscut fiind Ionu Oșovei și diaconu Mania cu soțiile lor, pe peretele de sud. Cel care ține în
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
Manoliu, îngropat în același cavou) și bunicul său (Gheorghe Bicleanu) au fost succesiv parohi ai bisericii satului pentru o perioadă de aproape 70 de ani. După cum consideră prof.dr. Vasile Drăguț, biserica monument istoric din Dolhești Mari, la fel ca și bisericuța din Lujeni, este construită după modelul Bisericii "Sf. Nicolae" din Rădăuți, dar într-o formă simplificată. Biserica "Cuvioasa Paraschiva" din Dolheștii Mari este construită din piatră brută, cu ziduri groase (1,50 m) și durabile, având inițial aspectul unei bazilici
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
a teritoriului administrativ al comunei Lăpugiu de Jos, accesibil din DN 68A pe un drum de pământ. Din 1999 a rămas fără locuitori. Biserica din fosta localitate Baștea a fost cumpărată în anul 1913 de către credincioși din satul Holdea. Frumoasa bisericuță este edificată în același stil arhitectonic ca și bisericile bănățene din jurul Făgetului timișan aflat la mică distanță. Construită din bârne masive de stejar după sistemul „blockbau”. Elementele spațial-arhitecturale sunt cele specifice cultului creștin ortodox, dispuse pe axa vest-est: pronaosul (tinda
Biserica de lemn din Baștea () [Corola-website/Science/320796_a_322125]
-
sau Sfânta Treime. În naos și pronaos erau reprezentați Adam și Eva, prorocul Ilie cu carul de foc precum și sfinte mucenițe și mironosițe. Reconstruirea edificiului, cu materiale noi, în curtea Brigăzii 2 de tancuri din Târgu-Mureș aduce aminte de vechea bisericuță, noul edificiu păstrând dimensiunile planului vechiului edificiu. Noua biserică, în plus are pereții din lemn de brad, este mult mai înaltă și are amplasat un turn-clopotniță deasupra pronaosului.
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: ""Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
de fălci de pământ. La intersecția a două drumuri din centrul satului, Gheorghe Eminovici a construit o casă nouă din vălătuci și cărămidă, în locul unei case mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se afla o curte destul de mare, o livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se afla o curte destul de mare, o livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru construirea unei biserici noi în Ipotești. Lângă bisericuța familiei Eminovici a fost ridicată o noua biserică. Piatra de temelie a fost pusă la 28 iunie 1929. Primăriilor din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) li s-au solicitat bani pentru construirea bisericii. Țăranii din sat au cărat
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
satul Bontăieni, Maramureș. Tradiția țesută în jurul ei susține originea sa din Moișeni în Țara Oașului, precum și un popas în Ferneziu, lângă Baia Mare. Dacă tradiția este adevărată, biserica este una dintre cele mai călătoare dintre cele cunoscute în Transilvania. Această veche bisericuță de lemn nu trebuie confundată cu mai bine cunoscuta biserică de lemn din partea de jos a satului Șurdești, renumită pentru turnul ei înalt, cuprinsă pe lista patrimoniului mondial. Biserica de lemn din partea de sus a satului este datată relativ din
Biserica de lemn din Șurdești II () [Corola-website/Science/315282_a_316611]
-
cedat biserică Sbierenilor către comunitatea greco-catolica ruteana, iar credincioșii ortodocși din apropiere au fost arondați Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime”. Preotul Ftoma Kalisiewicz a murit în anul 1825, iar după moartea sa a început un conflict între ortodocși și greco-catolici cu privire la bisericuța de lemn. După înființarea în 1826 a Parohiei ortodoxe „Sf. Dumitru” și numirea preotului Vasile Burlinschi că paroh, credincioșii greco-catolici ruteni nu li s-a mai permis să-și țină acolo slujbele religioase. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Schimbarea la Fața a Domnului” sau „Preobrajenia”, hram sărbătorit în fiecare an pe 6 august. Lăcașul de cult a fost sfințit la 14 iunie 1908 de către episcopul Hryhorij Chomyszyn de Stanislav. În perioada păstoririi preotului Zlepko, a fost construită o bisericuța greco-catolica ucraineană în filiala Gropeni. Preotul paroh a scris o cronică a parohiei intitulată "„Letopis greko katolickoi parafji Seret”". După Unirea Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
obiective: În anul 1560, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 și 1564-1568), preotul Mihul din Siret primește de la pârgarii Șiretului o bucată de teren din pășunea (toloaca) târgului. Preotul sădește aici o grădină cu pomi fructiferi, construind în mijlocul ei o bisericuța din lemn. Înaintea morții sale, el închină această bisericuța Mănăstirii Putna. Această danie a fost întărită prin documente de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și apoi reînnoita de către Vasile Lupu, în 1646. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
1552-1561 și 1564-1568), preotul Mihul din Siret primește de la pârgarii Șiretului o bucată de teren din pășunea (toloaca) târgului. Preotul sădește aici o grădină cu pomi fructiferi, construind în mijlocul ei o bisericuța din lemn. Înaintea morții sale, el închină această bisericuța Mănăstirii Putna. Această danie a fost întărită prin documente de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și apoi reînnoita de către Vasile Lupu, în 1646. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn. În incinta schitului existau chilii și
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn. În incinta schitului existau chilii și case necesare vieții monahale. Într-un document din 1646 se precizează că Schitul Sf. Onofrei este metoh al Mănăstirii Putna. În locul acestei bisericuțe de lemn, în anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu zidește o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie (sau Sf. Onofrei, după cum i se mai spune). Pe peretele pridvorului, deasupra ușii de acces în pronaos, se află pisania cu stema Moldovei
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
Bunea a construit o biserică din lemn, aici aducându-le la porunca lui Ștefan cel Mare pe domnița Maria și fiica ei, Maria Voichița, de la curtea lui Radu cel Frumos. Biserica a fost ulterior arsă de turci. Pe temeliile acestei bisericuțe, la sfârșitul secolului al XVI-lea (în anul 1597), postelnicul Teodor (Toader) Movilă a construit aici o biserică de zid. Postelnicul făcea parte dintr-o familie boierească de vază a Moldovei, fiind fiul mai mare al logofătului Ioan Movilă și
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
-lea, prin anii 1800-1802, în apropierea locului unde se află actuala biserică. Locul unde s-a aflat altarul ei era însemnat la acea dată. Ca urmare a creșterii populației localității, biserica veche a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1834, alături de bisericuța din lemn, s-a pus temelia unei biserici de zid, prin străduința preotului Ilie Ștefănescu. Construcția bisericii a durat 12 ani (1834-1846), iar după finalizare lăcașul de cult a fost sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851). În jurul bisericii s-a
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
lor biserici de lemn în partea de nord a satului, la hotarul cu satul vecin Oncești, "„în Valea Pomilor, câtă borcut”". În acel loc biserică "„o fo o chiliuța mnică”", pentru numai câteva familii. În completare se știe că "„la bisericuța cee mnică, la Valea Pomilor, n-o fost decât toaca”", adică biserică nu avusese clopote și turn, iar chemarea la ritualurile cuvenite se făcea numai cu o toaca agățata de un perete sau într-un copac. Vechimea acestei biserici este
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
conacul din sat ca zestre. Satul a primit numele de Hermeziu cu acest prilej. După cum atestă o inscripție din 1887 a preotului paroh Petru Filiorianu pe prima pagină a unei evanghelii, înainte de construirea actualei biserici a existat în sat o bisericuță de lemn. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" a fost construită în anul 1839 de către spătarul Costache Negruzzi. Deasupra intrării în pronaosul bisericii se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice, care conține două versuri din poemul
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
spre sfârșitul secolului 19, nu înainte de a fi surprinsă într-o valoroasă imagine fotografică. Biserica de jos a fost dăruită în aceeași perioadă parohiei Ruscova, unde a dăinuit până în 1954. Lemnele bisericii de jos au fost refolosite la ridicarea unei bisericuțe în cătunul Oblaz, în marginea Ruscovei, unde se păstrează și astăzi. , ctitorită de familia nobilă Vlonga, este cunoscută în principal dintr-o imagine de pe la 1880, publicată de Gabor Várady la începutul secolului 20. Imaginea păstrată dezvăluie în primul rând o
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
sfinților Arhangheli, au fost durată prin smerenia și cu arginții credincioșilor țărani români, în satul Albac din Munții Apuseni, la anul de la Hristos 1746. Ci in curgerea anilor, înmulțindu-se norodul, s'au zidit biserica mai mândră în locul acestei sfioase bisericuțe de lemn, care, așa, ajunse în prag de pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în anul 1907, când străbătând drumurile Ardealului ajunse în Albacul lui Horia, nu s'au îndurat de dânsa, ci au adus-o lemn
Biserica de lemn din Albac () [Corola-website/Science/316497_a_317826]
-
nu este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, deși este un exemplu de maximă îndrăzneală în dulgheria locală, la începutul secolului 20. În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Chituci și Sânculești. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. Vechea biserică de lemn a fost ridicată pe același loc, la anul 1810, conform
Biserica de lemn din Olteanca-Marinești () [Corola-website/Science/322345_a_323674]
-
încă două biserici de lemn, în cătunele Sânculești și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Chituci, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri și zugravi sau surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. Pisania modernă, pictată pe peretele de deasupra intrării în biserică, afirmă: "„Construită în anul
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]