1,227 matches
-
Marin Preda. Cele două apariții notabile creează un precedent prin sfidarea terito riului precar al realităților socialiste, prin revigorarea modelului interbelic al romanului realist obiectiv, prin îndrăzneala de a crea personaje complexe, pentru care viața indepen dentă re prezintă „un blazon de noblețe și orgoliu“ (Ion Simuț). Romanul Moromeții, de exem plu, este focalizat asupra relației dintre Ilie Moromete și fiii săi, între care Niculae, mezi nul familiei, ocupă un loc aparte. Prin această carte fundamentală a prozei noastre post belice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ani director de spital și șef secție Chirurgie-Ortopedie. Mulți șefi de secție, formați în școlile românești de medicină, îndeosebi la Iași, cu o bogată experiență profesională, științifică și managerială, au devenit, de-a lungul timpului, medici renumiți ai spitalului, înnobilând blazonul acestei unități prin realizările lor. Amintim aici câțiva doctori care au excelat în această privință; dr. Dimitrie H. Holban (1881-1947), bursier al Academiei Române, medic militar și apoi medic șef al județului Vaslui. dr. Adrian Crângu, medic șef de raion, viitor
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un fantast. Pentru Ion Luca, pasiunea genealogistică și lectura furibundă a Almanahului Gotha erau mofturi primejdioase, dacă nu chiar simptome de scrînteală. [...] Obsedat de blazon, Mateiu nu putea ierta tatălui său spiritul plebeian, lipsa de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îl ținea departe de toate formele zgomotoase ale publicității") și constatase pe viu Cella Dealavrancea armura aroganței pe care o îmbracă încă din tinerețe gheața aroganței atît de potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui în privința blazoanelor tuturor familiilor nobile din Europa [...] ...grăia cu tremur în glas: "Eu cobor din ilustra familie a conților italieni Cavacioni"... n-am să mă însor decît cu o aristocrată cu mîini frumoase și glas blînd." Acest din urmă lucru i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vorbind, decît un biet astenic, ale cărui vise fastuoase sau mohorîte pluteau ca o negură între conștiința lui și realitate." E momentul cînd Mateiu pare a cădea în lumea lui Dostoievski, pregătit pentru spovedanie și automărturisire. Cel care pe un blazon ex libris includea inscripția "Ex libris domini Matthaevs Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim", tatona încă din 1901 morga aristocratică: "Eu dezvolt o mare morgă acasă, beau cafea în vieux Saxe cu o linguriță aurită" și năzuia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rezultă că acesta era "fiu al decedatului Ion Caragiale și al D-nei Maria născută Piteșteanu de profesiune fără, domiciliată în comuna Viena Austria"; falsificarea datelor privind descendența maternă era în concordanță cu încercările de înnobilare ale ultimului Caragiale: pe un blazon ex libris desenat chiar de el, înscripționa în maniera ordinelor cavalerești (Ex libris domini Matthaeus Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim...), în Agenda Acta Memoranda semna Mathieu J. Caragiale iar în corespondența cu Boicescu, Comte Mathieu Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o mască." Îndărătul unei măști, Mihail Sebastian regăsea o regală noblețe ("Scrisul său avea ceva regal prin noblețe") iar George Călinescu descoperea mai multe fațete ale unicului multiplicat în om, artist, personaj: "Mateiu Caragiale avea snobismul nobiliar, își alcătuia un blazon și vîna ordine străine, el care nu era în nici un chip aristocrat. [...] Cu Mateiu Caragiale se petrecea un fenomen de confuzie ereditară, caracteristică multor indivizi de pe acest pămînt, care, neputîndu-și determina arborele genealogic, se pierd în ipoteze adănci ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
publică, în succesiune aleatorie, literatură și asigură, în primele patru numere, o secțiune finală de „Note”, în principal cu recenzii de carte. Poezia e ilustrată prin apariția câtorva dintre arghezienele Agate negre (36, 3, 31, 21, 32, 4, 41), adevărat blazon al publicației, și numeroase poeme reflexive de V. Demetrius. Pentru proză, piesele de rezistență sunt Îl osândesc jurații?, mostră de literatură cu țărani nonidilică și conflictuală, Scrisori către Simforoza, semnate G. Galaction - încă un pseudonim impus de L. d. -, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
bobu să se coacă. Fiecare anotimp are fața lui și puterea lui."55 În creația folclorică arhaică românească, fiecare anotimp are o cromatică proprie (v. cromatica împăraților din basmele populare); astfel, primăvara se reprezintă prin culoarea roșie, vara are drept blazon culoarea verde sau galbenă, toamna este neagră sau albastră, iar albul descrie anotimpul iarna.56 În Bucovina, sărbătorile pe care se măsoară anotimpurile sunt puțin diferite: ziua de Sfântul Gheorghe este considerată prima zi de primăvară, Duminica Mare (Rusaliile) este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
presupune că ar fi făcut parte din castelul lui Cildebert.“ (trad. n.) Continuând analiza și urmărind informațiile oferite de lucrările și documentele apocrife, putem găsi o serie de similitudini între simbolurile lui Isis și simbolurile orașului Paris. Încă de la început blazonul orașului Paris avea două elemente distincte: floarea de crin cu trei petale și o corabie. (Foto nr. 13, Anexă) Istoricii susțin că simbolul corabiei este o alegorie a insulei orașului, Ile de la Cité, care are forma unei bărci. O reprezentare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
faptul că ezoterismul era acceptat de familia regală franceză. Caterina de Medici, soția lui Henric al II-lea, l-a invitat pe celebrul Nostradamus la curte pentru a face o serie de profeții. Ludovic al III-lea avea inscripționat pe blazonul său o balanță stilizată, care era o aluzie la semnul zodiacal sub care era născut. Ne vom opri în continuare asupra unui alt eveniment misterios care este în strânsă legătură cu nașterea lui Ludvic al XIV-lea, care nu este
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o lucrare cu totul deosebită, intitulată „Bârladul odinioară și astăzi, Oameni și fapte” volumul II, în editura și sub redacția lui Romulus Boteanu, din direcție făcând parte oameni de în altă cultură. Tomul acesta masiv de 900 de pagini, poartă blazonul nobleței celor 800 de ani de la întemeierea ora șului și, pe vechile așezări, faptele de astăzi de cultură materială și spirituală ale noii societăți”...(prof. Gheorghe Ioniță, membru al Academiei Bârlădene). ...” Ca unul dintre miile de fii ai Bârladului, ai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
grație, Pitești, 2003; Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic, Cluj-Napoca, 2003. Ediții, antologii: Constantin Fântâneru, Interior, pref. edit., Cluj-Napoca, 1981; Racz Gyözö, Rațiune și frumos, București, 1984; Experiența externă, Iași, 2001. Repere bibliografice: Tania Radu, Un critic cu blazon, LAI, 1995, 27; Ioana Pârvulescu, Grădinile suspendate ale literaturii, RL, 1995, 35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
de vechii boieri, anacronici și retrograzi. Iașii, capitala, seamănă unei bătrîne curtezane care și-a pierdut bijuteriile; un aer de trecut și de supraviețuire se degajă din ultimul salon ce se deschide politicienilor epocii, doamnelor ce coboară din trăsurile cu blazon (Sadoveanu, Venea o moară pe Siret, 1925)". De reținut sînt consistentele, aplicatele și nu mai puțin numeroasele trimiteri la literatura românească. Trei sînt elementele, în opinia exegetei, care interțes Trama vieții moldovenești: singurătatea, beția și ploaia, toate prezente cu asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de trădări și asasinate de păcate și să reconvertească energia publică în forță mântuitoare, salvatoare, a nației, în fața dezastrului cotropirii engleze. Crinul, revalorizat astfel, nu s-a ofilit secerat de înfrângere, ci a renăscut victorios, triumfător până la urmă, rezistând pe blazonul regal încă cinci veacuri. Prețul a fost minor pentru măreția țelului: asasinarea eroinei, executată pe rug de Inchiziție, după o prealabilă înțelegere a beneficiarului (Delfinul, noul rege al Franței, care reprezenta Crinul renăscut) cu dușmanul de moarte, cu cotropitorul. Deh
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gratis la curent, pe mine și pe soția mea, cu adevăratele știri, cele care fac deliciul și care frământă lumea "personalităților culturale" adunate în feluritele "forumuri" ale primarului. Ce știri? Taifunul devastator al mitocăniei, vulgarității, prostiei și manipulării reunite sub blazonul inocent de "monden" și care ne sunt zilnic răsturnate în cap de tabloide și de televiziunile comerciale. Cum m-am supradocumentat cu această ocazie, simt nevoia să mai las temele grave și vă spun și vouă, dragii moșului, o poveste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
limite, ST, 1995, 7-8; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Cornel Ungureanu, Cărți pentru totdeauna, „Cultura”, 1995, 100; „Dicționarul scriitorilor români”, „Timpul”, 1996, 2 (semnează Mircea Anghelescu, Radu G. Țeposu, Traian T. Coșovei, Val Condurache); Geo Șerban, Blazonul Zaciu, LCF, 1996, 23; Doina Modola, „Dramaturgia românească în interviuri”, APF, 1996, 6; Gelu Neamțu, O carte document, TR, 1996, 47; Ion Bălu, Bătălia pentru roman, APF, 1998, 5; Ion Simuț, Un dicționar la jumătatea drumului, „Cuvântul”, 1999, 2; Ilie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
există câteva mari tendințe, parfumuri florale după ’45, verzi și proaspete în anii ’70, ambrate în zilele noastre -, cu atât parfumul devine el însuși un stil de viață, un mod de a fi, o oglindă a fiecăruia. Parfumul poate fi blazonul eleganței, esența feminității sau sursa nesfârșită pentru energia zilnică a fiecăruia dintre noi. Utilizând elemente din tradiția indiană, au fost create linii de parfumuri ce sunt în relație directă cu vechile tehnici de relaxare și eliberare ale spiritului. S-au
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
poate conferi încredere, farmec, căldură și distincție. Mireasma parfumului trebuie să se potrivească cu personalitatea celei care îl folosește; caracterul și stilul fiecărei persoane sunt scoase în evidență, puse în valoare de mirosul pe care îl degajă. Parfumul poate fi blazonul eleganței, esența feminității și o sursă inepuizabilă pentru stimularea energiei atât de necesare activității zilnice. De asemenea, parfumul unei femei îi relevă personalitatea distinctă, fiind un adjuvant în deplină armonie cu aspectul și firea acesteia. 1. Romantice și visătoare Romanticele
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
-n depărtare Cînd de pe stînci toți privitorii au plecat Și-o formă a apărut din turnu-ntunecat O umbră singuratică în înserare. Privind în urmă am văzut că pe cărare Ziduri de piatră drumul l-au blocat. Străinul nu avea nici un blazon pe scut, Dar, ridicîndu-și sabia, cum am crezut Astfel veni. Precum osul ce-i rupt Viziera i se sfărîmă sub lovitura mea Dar ce surpriză! de sub casca grea Era chiar chipul meu ce mă privea. (Conway 1974). Referințe bibliografice Abrahams
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parcă”, nici chingile formei fixe (sonetul) nu întunecă înfiorarea, uneori muzicalizată simbolist, în fața timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după acest ceremonial pedant. Bărbatul primește cheia de la poarta verde și rămâne în turnul celor trei blazoane (al Iubirii, al Speranței și al Credinței viitoare), mâinile femeii sunt ca albul altarelor din Babilon și din Ninive. După aruncarea cheii, bărbatul întreabă pe femeie: "Voiești sau nu să fii a mea?", iar după o noapte întreagă de iubire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luare de poziție pentru apărarea intereselor propriei caste. La un moment dat, respectivii aristocrați s-au trezit că lângă ei crește o nouă castă de nobili, de data aceasta fără titlu și fără vechime, ci de dată recentă și fără blazon, creați doar prin voința lui Augustus, în baza activității și a bogăției lor. Horațiu reprezintă un caz tipic de homines novi: me libertino patre natum. Acel me libertino patre natum, repetat cu satisfacție de Horațiu, pentru a sugera și trăncăneala
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
novi, plini de energie și foarte capabili. Iată de ce asistăm oarecum la o adevărată ridicare de scuturi din partea aristocraților care se împotrivesc invadării castei lor de către elemente stăine, insistând tot mai mult pe prerogativele nobleței lor de titlu și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]