2,430 matches
-
tineri ardeleni, împreună cu Ștefan Baciu, Mihai Beniuc, N. Caranica, Ion Th. Ilea ș.a. Alături de N. Carandino, Oscar Lemnaru și alții, la „Facla” semnează - trei. În timpul inițierii sale lirice, Ș. scrie versuri pline de prospețime, dar marcate de amprenta melancoliei poeților „blestemați”. Ulterior sentimentul de anxietate e sporit de ironia amară, preluată de la G. Bacovia, ca în poemele Peisaj mut, Carnet intim. Influențele se resimt și în versurile apărute în ,,Cetatea literară” din 1926 (Flirt, Pierrot, Anonimat). Deși prins în unele tipare
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
încă și mai tendențios la finalul ei, când Rusia sovietică este dată ca un model la care se va putea ajunge „după ce vom înlătura și noi inechitățile sociale și după ce ne vom plivi și noi grădina literară de toate buruienile blestemate”. Răspunsurile, care par uneori dirijate, vin din partea lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Al. A. Philippide, a Hortensiei Papadat-Bengescu, a lui Gala Galaction, Pompiliu Constantinescu ș.a. În paginile ziarului se fac și traduceri din Charles Baudelaire, Heinrich Heine, A. P. Cehov, Georges
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur imaginar și în „irealitatea senzorială” nu sunt tatonări ale unui începător care nu își găsește identitatea
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de această natură sunt comunicate uneori și în versuri libere, nerimate. Accente realmente lirice apar doar în câteva poezii răzlețe dedicate celor apropiați: bunicii, părinții, soția. V.-P. a mai publicat un dialog cu regizorul de operă Bob Massini (Epopeea blestemată..., 2000), o culegere de epigrame (Amvonul politic, 2001, în colaborare cu Petru Demetru Popescu), a coordonat Enciclopedia marilor personalități (I-V, 1999-2003) și Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (2000). A editat (singur sau în colaborare) scrieri de
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
1983; Printre străbuni, București, 1983; Geneza luminii, București, 1984; Elegii din infinit, București, 1985; Aripă nemărginită, București, 1987; Cvadratura sonetgloselor, București, 1991; Elegii pentru mama, București, 1992; Elegii fundamentale, București, 1995; Elegiile Dumnezeirii, București, 1997; Elegiile morții, București, 1997; Epopeea blestemată... În dialog cu regizorul român de operă Bob Massini, București, 2000; Enciclopedia marilor personalități (coordonator), I-V, București, 1999-2003; Enciclopedia marilor descoperiri, invenții, teorii, modele și sisteme (coordonator), București, 2000; Amvonul politic (în colaborare cu Petru Demetru Popescu), cu grafică
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
Constanța, Sibiu, Oradea etc. SCRIERI: Dincolo de poveste, Iași, 1979; Bărzăunul și restul lumii, Iași, 1981; Vornicul Țării de Sus, Iași, 1984; Poteci fără întoarcere, București, 1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de timp, Iași, 1990; Ochii viperei, Iași, 1995; Cronica regatului blestemat, Iași, 1996; Planeta lui Orim, Iași, 1999; Casa cu iederă, pref. Ioan Holban, Iași, 2000; Templul amăgirii, Iași, 2000; Cerbul de lumină, Iași, 2001; Praznicul orbilor, Iași, 2001; Porumbeii albaștri, Iași, 2003. Ediții: Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
tragic, prin încăpățânarea de a nu găsi în viață vreun confort oarecare, sunt singurii la noi care au ridicat pulsațiile literaturii până acolo unde peste ocean le-a dus Edgar Poe, și în Franța galeria ciudată, de panopticum, a „poeților blestemați”. GEO BOGZA Urmuz (1883-1923) inventă - poate prin 1907-1908, dată când compunea primele sale „pagini bizare” - un adevărat limbaj suprarealist. Era un magistrat conștiincios, cu înfățișare de burghez politicos, nemanifestând, aparent, nici o ciudățenie, nici o revoltă. Era un coleg bun, un fiu
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
diplomați, București, 1962; Domnul Daltaban de Seraschier, București, 1965; Macumba-Carioca, București, 1968. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Le Hachereau, cu ilustrații de A. Demian, București, 1955; ed. introd. Pierre Abraham, Paris, 1965, Vie d’Étienne le Grand, București, 1957; Francesco Jovine, Pământuri blestemate, pref. Alexandru Balaci, București, 1962. Repere bibliografice: Mihnea Gheorghiu, Un realism cu... mănuși, VR, 1952, 5; Modest Morariu, „Domnul Daltaban de Seraschier”, REVR, 1965, 3; Dumitru Micu, „Domnul Daltaban de Seraschier”, GL, 1966, 1; Camil Baltazar, „Macumba-Carioca”, VR, 1968, 7
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
în axa de rezistență a volumului, își dezvăluie sensurile deliberat obscure prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-a rupt din ceruri - / Mult mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a poetului, ființând în lume și totuși neaparținându-i („Îndoit prealiniștitul”) refuză să ia parte la
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu suveran și întrebuințează, vorbind despre sine, pluralul majestății: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,/ Noi n-am avut alt soare decât Umilința”. Asemenea lui Al. Macedonski, dintre „poeții blestemați” autohtoni, autorul Orei fantastice trăiește, tot timpul, cu sentimentul valorii sale paradoxale, neînțeleasă de contemporani. Dar atitudinile pe care le afișează nu sunt agresiv trufașe, provocator orgolioase, ofensive. „Îngerul vagabond” nu sfidează „soarta nendurată”, nu se proclamă, cu aroganță, „puternic
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
nu se mai poate face mare lucru”, „amurgul zeilor ne-a găsit gata/ nepregătiți”, „doamne, ce de viață mai avea și el în el!/ toată numai bună de murit”. Fără să îi lipsească savoarea „(neo)realistă” ori rafinamentul ludic-livresc, poezia „blestemată” a lui P. se impune prin forța limbajului și a viziunii, care generează un univers poetic halucinant, autonom, absolut original în poezia română contemporană, la celălalt pol aflându-se Cristian Popescu. SCRIERI: Ieudul fără ieșire, București, 1994; Porcec, București, 1996
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Vinea) și contemporană (Mircea Ciobanu, Marin Preda). Cu acesta din urmă P. a avut o relație particulară: de editor preferat și de comentator exigent al cărților sale, de consilier al editorului și, nu în ultimul rând, al prozatorului, torturat de „blestematele chestiuni insolubile” ale creației. În ultima parte a vieții Marin Preda a făcut publice colocviile sale cu P. pe marginea șantierului trilogiei finale, Cel mai iubit dintre pământeni. În volum debutează cu Slavici (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor), studiu critic care
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
metaforic și liric timpuri revolute și figuri intrate în legendă și basm, de aici („oameni, locuri și tradiții din ținutul Buzăului”), ca și din depărtări, cum se vede în Contemporan cu visul (1978), Povarna și alte povestiri (1987), Babilon, orașul blestemat (1998), Poveștile Babilonului (2000). În câteva povestiri este găsită o tonalitate potrivită de reînviere a istoriei, într-o narațiune densă, aflată între documentar și proză. Interesat statornic de opera și personalitatea lui V. Voiculescu, născut pe meleagurile buzoiene, istoricul literar
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
lumea lui, București, 1993; O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere orientale, I-V, București, 1999-2003; Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, București, 2000; Poveștile Babilonului, București, 2000; Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu, Constanța, 2001; Amintirea care ne rămâne, București, 2002; Viața lui
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
adapta unele lucrări - de pildă, Milionarul sărac (1987), devenită Milionarul la minut - la noile condiții sociale și politice nu au dat rezultate. După cum nici piesele din anii postrevoluționari - Ajutor, salvați un dobitoc! sau Hoțul sentimental, Cinci clovni în fața trecutului, Casa blestemată ș.a. - nu au reușit să îi aducă succesul de dinainte. SCRIERI: Ultima aventură, pref. F. Aderca, București, 1957; Un băiat privește marea..., București, 1960; Dragostea începe oricând, București, 1962; Drum fără întoarcere, București, 1963; Vulpea simte capcana, București, 1964; Ecuația
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
în poezie în contact cu simbolismul. Nu a fost însă un imitator. El a trăit, pe coordonate de o excepțională noblețe intelectuală, drama singurătății și a eșecului, a fatalității tragice, regăsindu-se în tristețile misterioase din lirica simbolistă. Motivul poetului blestemat, impus la noi de Macedonski, era susținut la P. de sentimentul real (chiar dacă versul lui nu a putut evita întru totul clișeele) al condamnării fără ieșire conținute de aspirația spre ideal și transcendență. Văzând în artă singura cale de refacere
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
idee-cheie obsedantă, o sinteză a elementelor reveriei sale intelectuale, o încercuiește și o aproximează pe diferite căi, văzute apoi prin prisma rezultatului final ca trepte necesare ale unui proces labirintic de inițiere. În cazul lui N., transdisciplinaritatea poate fi această „blestemată chestiune insolubilă”, pentru care studiul de debut Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund” (1968) ar fi o primă treaptă de aproximare, eseul Nous, la particule et le monde (1985; Premiul Academiei Franceze) - o teoretizare în manieră științifică, monografia La Science, le
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Iași, 2003. Traduceri: Francis Scott Fitzgerald, Visuri de iarnă și alte povestiri, Iași, 1992; Edgar Wallace, Conturi lichidate, Iași, 1994; Iris Johansen, Un colț de paradis, Iași, 1994; Alfred de Musset, Gamiani sau Noaptea plăcerilor, Iași, 1995; Jacques Bergier, Cărțile blestemate, Iași, 1995; Georges Barbarin, Secretul Marii Piramide, Iași, 1997; James M. Buchanan, Limitele libertății, Iași, 1997; Jean Delumeau, Păcatul și frica. Culpabilizarea în Occident (sec. XIII-XVIII), II, postfață Alexandru-Florin Platon, Iași, 1998 (în colaborare cu Mihai Ungureanu); Mituri și simboluri
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
literar și artistic”, 1936-1937). A tradus în franceză sonete de Mihai Codreanu („România nouă”, 1920). Câteva poezii sunt de inspirație istorică. O alta se vrea o replică, de colorit sumbru, la un mit (Sfârșitul lui Don Juan). „Spectrul morții” (Hanul blestemat) se strecoară, aparent neașteptat, în versurile tânărului P. E, desigur, un mimetism livresc („parcul mort”, „vântul plânge” - Toamna), dar nu numai atât. „Fantoma morții”, care dă târcoale până și amorului (Gelozie), semnalează un presentiment. În Sonete postume (1925), ceea ce precumpănește
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
autoafirmare a omului în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul și în Frații Karamazov, cu analize ale aspectelor fiziopatologice, psihice și spirituale). O analiză amplă este
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul Întunericului înfățișându-se ca un irezistibil seducător. În povestea
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
pe cât înțeleg,/ ți-e teamă că drumul împarte/ în două pământul întreg.// Cu creieru-n flăcări, o lună/ am fost așteptat-o, năuc,/ privind la trăsuri și la roate/ prin galben cum vin și se duc. Dar, iată, că-n zi blestemată/ de toamnă, cum stam la uluc,/ sosi până-n seară caleașca/ prin roșu cu caii clăbuc.// Și nu era nimeni pe capră,/ de mint, să mă legăn în ștreang,/ și băncile goale-năuntru,/ și ușa balanga-balang,// și băncile goale-năuntru,/ și
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
III, Tel Aviv, 1994; Ce s-a întâmplat cu evreii în și din România, I-III, Bat Yam, 1996- 1997; La noi, la Bacău, îngr. și pref. Eugen Budău, Bacău, 2000; Boroboațe de sărbători, Tel Aviv, 2000; Strălucitul meu secol blestemat, Bacău, 2000; Un cimitir plin de viață: Filantropia, Bacău, 2001; Uite-așa se petrecea atunci..., Bat Yam, 2001; Am visat că sunt scriitor, Bat Yam, 2002; Idișul cântă și încântă, Bat Yam, 2003; Povestea presei evreiești din România, Bat Yam
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
perechea în mări și deși acest lucru poate fi foarte adevărat, într-un înțeles mai larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l pe umăr, nu se cuvine, crăpa-ți-ar ochii, să înjuri cînd ții o predică! Nu în felul ăsta se cuvine să-i convertești pe păcătoși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]