1,790 matches
-
Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a dispărut pe loc, vă dați seama. — Da, i-am răspuns zâmbind, nevenindu-mi nimic altceva în minte. —Pană? — Îhî, i-am confirmat, aranjându-mi părul. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în pat, și în mintea adormi tă în care doar câteva celule, încă treze, semnalează, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greu tatea trupu lui din vis, trupul care escaladează stânca, apasă amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privește îndurerat în sus. Nu mai are mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dă de știre că nu va ajunge acolo. Și știe, știe ce va urma, fără să poată numi în somn ceea ce știe. Noaptea nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doar simțite, nespus de dureros, în tot corpul, înțe pături de crengi și ace de brad, căldura neașteptată a sângelui care-i șiroia pe față, iar apoi coșmarul. Coșmarul ăla în fri coșă tor, reeditând iar și iar momentul. Alunecarea bocancului, pră bușirea, strivirea piciorului sub greutatea propriului corp... Pentru el, timpul se comprimase, devenind infim, și apoi explodase într-un hău de necuprins. Uitase de promisiunea făcută Clarei. De fapt, își dorise chiar să uite cu totul de ea. I
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenin țător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard pri vea îndurerat în sus. Nu mai avea mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dădea de știre că nu va ajunge pe vârf. Și știa, știa ce va urma, fără să poată numi în gând ceea ce știa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din scaun și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul drept. Eduard privi îndurerat în sus. Nu mai avea mult până la vârf, dar ceva - ceva îi dădea de știre că nu va ajunge pe vârf. Și știa, știa fără să poată numi în gând ceea ce știe, ce va urma. Dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana, purtând bocanci reformați și pantaloni soldățești, ies la festivități de proslăvire, unde tremură de frig, în timp ce se strigă lozinci: "Votați soarele!" "Votați soarele!..." "Votați pentru viața nouă, liberă de exploatarea omului de către om!" Se știe că Boureanu, bătrânul dascăl de școală, spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ochi-Albaștri. Nu e nici un fel de Ochi-Albaștri, considerau alții, mai deschis sau mai pe șoptite, la un pahar de rachiu. E un prostănac, care în copilărie era așa de rău și de stricător, își hărtănea atât de iute polcuța și bocancii, căpătați din pomenile celor gospodari, încât maică-sa îl deznoda în bătaie, în fiecare zi, plângându-se că nu știe cu ce să-l mai îmbrace: Numai cu haine de tablă ar trebui să-l port, ca să reziste pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de școală militară, la una din inspecțiile zilnice, comandantul de pluton, un locotenent cam cârcotaș și mai puțin preparat intelectual decât subordonatul său, se încăpățânase să-i găsească elevului un cât de mic defect controlându-l până și la șireturile bocancilor. Incredibil, dar acestea nu prezentau nici măcar o umbră de murdărie, arătând de la un capăt la altul pe toate fețele curate ca și restul echipamentului. Am onoarea să vă salut, domnule colonel. Intră, dragă Eugeniu, chiar la tine mă gândeam. Doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius trece prin fața fiecărui om. După trecerea în revistă, se retrage zece pași, interzicându-și să vadă echipamentul depășit și aspectul sărăcăcios al trupei. Urmări firești după dezastrele de la Cotul Donului și Stalingrad. Putea fi mai rău. Măcar soldații au bocanci în picioare și nu opinci, așa cum știe că se întâmplă la alte unități. Domnilor, mă numesc Rădulescu. Locotenent Marius Rădulescu. Începând de azi dimineață sunt noul vostru comandant. Pentru cei de sub comanda mea nu am decât o singură regulă: aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în luptă. Poate chiar mai buni. Vom începe instrucția specifică printr-un marș de antrenament. Subofițer, preia comanda. Am înțeles! Atenție! Cu cântec, înainteeee marș! Soldații întind brațul pentru a verifica distanța regulamentară și cântecul răsună în tropăitul cadențat al bocancilor pe cimentul curții: "Ce veseli suntem noi/ Când mergem la război, Victoria-i cu noi/ Și gloria-i cu noi Ce veseli suntem noi..." În fruntea coloanei, Marius meditează la stupiditatea versurilor. Este oare cineva bucuros că merge la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în timp de război, plutonul de execuție și apoi preotul cu "Veșnica lui pomenire...". Lumea își va urma nepăsătoare același curs, să spunem "normal", astfel că, din păcate, bufeul lui protestatar nu va schimba absolut nimic. Un soldat agață cu bocancul patul unei arme și puștile puse în piramidă se prăbușesc cu zgomot metalic, înfundat. Caporalul urlă către recrutul ghinionist: Grijania mătii de răcan împuțit, nu vezi unde calci? Ostașul se oprește și în timp ce încasează stoic înjurăturile și afuriseniile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rămână tăcută, străină parcă de tot ce este în jurul ei. Un militar murdar de funingine intră și face semn discret să meargă în spatele casei. În grădina cu răsaduri găsește un crater uriaș. La început nu înțelege nimic. Vede doar niște bocanci, nu și corpul. Parcă și ceva zdrențe de stofă kaki. Este tot ce mai rămăsese din tatăl fetiței. Revine tocmai când un sanitar încearcă să transporte copila la spital, dar aceasta, cu mâinile încleștate pe tocul ușii, se zbate puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mai sunteți la aparat? În receptor se aud pocnituri puternice, ca și cum cineva bate în furca telefonului. Împietrit, Marius ascultă tăcut. Cuvintele lui moș Ilie rănesc dureros, asemeni unei lame trecută cu tăișul subțire peste carnea vie a unei rosături de bocanc. Are gura uscată și nu reușește să articuleze nici un sunet. Cu inima prinsă parcă într-o menghină, înghite în gol de mai multe ori. Reușește cu greutate să își vină în fire. Da, sunt aici, șoptește el cu dificultate. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și folosind o priză de judo îl aruncă peste cap pe Darie. Lovește scurt cu bocancul, având satisfacția să vadă cum fierul aducător de moarte zboară din mâna dușmanului său. Rapid, Novăceanu se rostogolește către carabina neamțului. Luat prin surprindere, Wilhelm ezită o fracțiune de secundă, de ajuns ca să audă cum este introdus cartuș pe țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre din cărămidă roșie. Pe un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ce înseamnă "aproape nealterat"? Aveți probleme deosebite? Privirea comandantului se oprește ferm asupra lui Marius. Plutonul dumitale are misiunea cea mai importantă. Reușita ei condiționează succesul atacului întregului batalion. Înțeleg domnule căpitan. Am doar ceva răciți și câteva rosături de bocanc. Nu am nici un caz cu degerături. Dar mă îngrijorează oboseala extremă a soldaților. Cu fruntea înclinată, căpitanul tace pentru un moment, ca și cum ar fi încercat să-și adune gândurile. Când vorbește din nou, privește pe rând, în față, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu să fac mâncare, a răspuns el atunci cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui. Dă ordin de înaintare. Într-o tăcere absolută, soldații pornesc unul câte unul, pas cu pas, mai mult pe dibuite. Vântul răscolește sălbatic zăpada, o adună în troiene înalte ce îngreunează și mai mult pașii. Parcă au cărămizi în locul bocancilor. Condus mai mult de propriul instinct, locotenentul înaintează prin întuneric măcinat de spaimă. "Dă Doamne să nu rătăcim drumul! Și să nu dăm peste mine!". Amândouă situațiile ar fi catastrofale pentru ei. Se oprește o clipă, pentru o scurtă orientare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Metodele simple sunt cele mai sigure, lansându-se apoi într-o lungă explicație despre cât de eficient poate fi un bici sau o frânghie udă, cu toate că metodă lui preferată era bătaia la tălpi. Amănuntul esențial este ca prizonierul să aibă bocancii în picioare. În felul acesta vibrațiile ajung la creier și efectul acțiunii este maximizat. Știa ce spune, văzuse asta cu ochii lui atunci când maică-sa, nemțoaică căsătorită cu un irlandez, fusese torturată de câțiva "Black and Tans".144 În timp ce asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un soldat. Stinge lanterna și intră într-o cameră micuță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu căști - 35-50 de lei, prăjitor de pâine - 18-40 de lei, fier de călcat - 25-60 de lei, veioza - 25-50 de lei, bicicletă - 90-500 de lei, geantă de voiaj - 35-100 de lei, geantă diplomat - 40-75 de lei, poșetă - 15-50 de lei, bocanci - 40-150 de lei, set căciulă și fular - 7-25 de lei, mănuși - 5-25 de lei, botoșei - 5-15 lei, triplu ștecher cu prelungitor - 5-15 lei, topor - 10-15 lei, fierăstrău - 15-40 de lei, trusa manichiură - 20-30 de lei, perie de păr - 2-7 lei
Agenda2005-49-05-util ptt dvs () [Corola-journal/Journalistic/284471_a_285800]