1,350 matches
-
cum ar fi Sachertorte, „Krapfen”, gogoși umplute cu gem sau cremă, și plăcintele „Strudel” umplute cu măr ("Apfelstrudel"), cu brânză ("Topfenstrudel") și cu cremă de lapte ("Millirahmstrudel"). Pe lângă tradițiile culinare regionale, bucătăria austriacă afost influențată și de cele maghiară, cehă boemă, evreiască, italiană, balcanică și franceză, din care s-au împrumutat atât feluri de mâncare, cât și metode de preparare a alimentelor. Bucătăria austriacă este deci una dintre cele mai multiculturale și transculturale din Europa. Printre felurile de mâncare tradiționale austriece
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
1963 până în prezent. În paralel, susține și o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole "Boema" de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă
Stela Popescu () [Corola-website/Science/300124_a_301453]
-
În paralel, susține și o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole "Boema" de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema
Stela Popescu () [Corola-website/Science/300124_a_301453]
-
Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde lucrează și în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" și pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strălucește în
Stela Popescu () [Corola-website/Science/300124_a_301453]
-
1993, când revine la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde lucrează și în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" și pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strălucește în piese precum "Omul care a văzut moartea", "Mama Boema", "Boema, slăbiciunea mea" etc. A jucat 18 ani în "Preșul", 12 ani în "Pețitoarea" și 10 ani în "Plicul". A avut șansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu. Între anii 1971
Stela Popescu () [Corola-website/Science/300124_a_301453]
-
când revine la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde lucrează și în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" și pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strălucește în piese precum "Omul care a văzut moartea", "Mama Boema", "Boema, slăbiciunea mea" etc. A jucat 18 ani în "Preșul", 12 ani în "Pețitoarea" și 10 ani în "Plicul". A avut șansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu. Între anii 1971 și
Stela Popescu () [Corola-website/Science/300124_a_301453]
-
La 32 de ani debutează la Scală, în rolul Calaf. La Metropolitan Opera din New York cântă în cinci reprezentații ale operelor Trubadurul, Fidelio și Paiațe. Cântă Bal mascat la Buenos Aires, Țoșca la Sân Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, Boema și Țoșca la Munchen, Trubadurul și Bal mascat la Napoli, Aida la Romă, Trubadurul, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din Orange, unde realizează primul film de televiziune și Aida la Covent Garden din Londra, împreună cu Leontyne Price. Până în anul
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
organizat centre culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York. Ludovic Spiess are numeroase înregistrări la Electrecord dar și în străinătate la case de discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola. Rolul său favorit a fost Rodolfo din Boema. A murit de infarct în timpul unei partide de vânătoare în județul Teleorman. Între hobyurile lui Spiess s-au regăsit vânătoarea, pescuitul, ping-pongul, gătitul și colecțonatul pipelor. A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2001) „pentru
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolșoi din Moscova sau Covent Garden din Londra. Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără și Mimi din "Boema" de Giacomo Puccini, Margareta din "Faust" de Charles Gounod și rolul titular din "Manon" de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioacchino Rossini, Vincenzo Bellini și Gaetano Donizetti ("Lucia di Lammermoor", "L'Elisir
Virginia Zeani () [Corola-website/Science/298701_a_300030]
-
studiilor, Diderot își dă seama că preoția nu era ceea ce își dorea. Încearcă atunci să își câștige existența fie ca preceptor, fie ca angajat al unui procuror. Lacom de cunoaștere, învață engleza, matematica, limbile antice. Astfel, în ritmul unei existențe boeme, se întâlnește cu Rousseau, cu care leagă o prietenie strânsă. În această perioadă, se îndrăgostește de o tânără lenjereasă, Antoinette Champion, cu care se căsătorește fără acordul tatălui. Ca urmare a întâlnirii sale cu Rousseau, Diderot se apucă de scris
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
1940 a făcut o farsă lugubră, publicând în ziarul "Semnalul" un anunț prin care își anunța decesul, eveniment pe care i l-a relatat în 1967 poetului Adrian Păunescu: Romanul autobiografic "Zeii prind șoareci", apărut în 1968, ilustrează viața sa boemă, ce poate fi asemănată cu cea a lui Edgar Allan Poe. Afirmarea sa ca poet vine în anii ’40 cu volumele "Noaptea geniului" (1942), "Ora fantastică" (1944), "Cetățile albe" (1946), ce dezvoltă imaginea unui damnat, profet al poeziei „În deznădejdea
Dimitrie Stelaru () [Corola-website/Science/299158_a_300487]
-
și "Nana", iar cel mai cunoscut roman din afara seriei este "Thérèse Raquin". Zola și Paul Cézanne au fost prieteni în copilărie și în tinerețe, dar amiciția lor a încetat când pictorul s-a simțit parodiat într-un roman despre viața boemă a artiștilor, "L'Oeuvre" ("Opera", 1886). Zola și-a riscat cariera, libertatea și chiar viața pe 13 ianuarie 1898 când manifestul său "J'acusse" ("Acuz!") a fost publicat pe prima pagină a cotidianului parizian "L'Aurore", condus de Ernest Vaughan
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
convingă pe fratele său, Stannie, să se mute cu ei în Triest, ademenindu-l cu promisiunea unei vieți îmbelșugate ca profesor la școala Berlitz. În realitate, scriitorul voia doar să-și suplimenteze în continuare fondurile atât de necesare unei vieți boeme de artist, folosindu-se mai ușor de salariul și bunăvoința fratelui. Relațiile dintre James și Stannie din perioada triestină vor deveni tot mai tensionate, mai ales din cauza stilului de viață risipitor și frivol al lui Joyce. La 30 iulie 1906
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Raymond Duncan (fratele Isadorei Duncan) și Lubov Egorova; problemele psihice, care s-au agravat începând cu 1930, îi vor hotărî însă declinul. În Paris, Joyce a adoptat un stil de viață mult mai sobru, mai temperat, renunțând la vechile ecapade boeme. Și-a schimbat adresa de 19 ori, perioadele de rezidență cele mai lungi fiind la 2 Square Robiac (iunie 1925 - martie 1931) și la 7, strada Edmond Valentin (iulie 1934 - aprilie 1939). Integrarea lui în lumea literară pariziană a fost
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Keith era inteligent dar fără educație. El l-a servit pe fratele meu cu un real devotament și l-a informat de acțiunile regelui"”. Din anul 1730, prințul începe să ducă împreună cu prietenul său Hans Hermann von Katte o viață boemă, încercând să scape de sub controlul tatălui său printr-o încercare de a fugi în Anglia, care eșuează. Cei doi prieteni sunt arestați și închiși în fortăreața Küstrin, unde, Frederic este obligat să privească decapitarea prietenul său care îl ajutase să
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
de 3 ani din Cluj la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj („Cererea aprobată de tov. Rector C. Daicoviciu...”). Cu numele Șandor I. Ioan este înmatriculat la secția Limba ți literatura română (numărul matricol: 2634). Spirit liber, fire ușor boemă, la vârsta iubirilor furtunoase și a prieteniilor sincere, în timpul când poezia tortura sufletul și zdruncina mintea trebuind să fie scrisă, cu o anume notorietate literară dat fiind că publicase deja poezii în presa literară, cu o personalitate deja puternic conturată
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
dată în 1910 la expoziția "Tinerimii Artistice" cu peisaje și compoziții pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul "Înmormântare la țară", iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup "Terasa Oteteleșeanu", cu "șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești". În 1914 deschide prima expoziție personală la București. În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han înființează asociația "Arta Română
Camil Ressu () [Corola-website/Science/297838_a_299167]
-
deosebit. Șase ani mai târziu, pe 1 februarie 1895, obține un succes triumfal cu opera ""Manon Lescaut"", executată în premieră pe scena teatrului "Regio" din Torino. Tot în acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei ""La Bohème"" (Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: ""La Bohème" (Boema) nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuși mai târziu după o reprezentație la teatrul din Palermo
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
executată în premieră pe scena teatrului "Regio" din Torino. Tot în acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei ""La Bohème"" (Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: ""La Bohème" (Boema) nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuși mai târziu după o reprezentație la teatrul din Palermo și apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia. În ziua de 14 ianuarie 1900 se
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
ocazia unei reprezentanțe a piesei "Ovidiu" de Vasile Alecsandri dată de o trupă de artiști din Iași, din care făceau parte și Aglaia Pruteanu și State Dragomir. Krikor a făcut cursurile secundare la București, în același timp ducând o viață boemă în care frecventa festivitățile de la Ateneu, expoziții de artă și Pinacotecă. Ajunge astfel la vârsta de șaisprezece ani, când era extaziat de Wagner și Beethoven dar nu înțelegea grandoarea lui Michelangelo, Rembrandt sau Velasquez. Prima sa achiziție a fost o
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
Prin hibridizări a creat primele grâne semipitice de toamnă "Lovrin 32" și "Lovrin 34". La Fundulea a creat soiurile: "Fundulea 29" (1979), "Fundulea 133" și "Flamura 80" (1984), "Fundulea 4" (1987), "Flamura 85" (1989), "Rapid" (1992), "Dropia" (1993), "Ardeal" (1998), "Boema" (2000), "Crina" (2001), "Delabrad" și "Dor" (2002), "Faur" (2004), "Glosa" și "Gruia" (2005) și "Izvor" (2008). Toate aceste soiuri au înregistrat un succes deplin în utilizarea pe suprafețele arabile ale României, unele fiind utilizate și în alte țări ca: Turcia
Nicolae N. Săulescu () [Corola-website/Science/307128_a_308457]
-
Django are în sfârșit posibilitatea să cânte alături de Duke Ellington. Cei doi se întâlniseră în 1939, în timpul unui turneu al lui Duke Ellington prin Europa. Numai că întâlnirea cu Duke era departe de tot de ce-și închipuise Reinhardt. Viața boemă din cluburile pariziene nu avea nici o tangență cu disciplina de fier ce domnea în big-band-ul lui Duke Ellington. Dezordonat, neștiind limba engleză, veșnic în întârziere la concerte, uneori chiar beat și fără ghitară, după cum își amintește Stéphane Grappelli, până la urmă
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
-se de o eventuală confiscare a volumelor de către cenzură, sub pretextul incitării la teroare. O parte din opera poetică, foiletoanele și articolele lui Jabotinski au fost publicate în culegeri separate in anii de dinaintea revoluției: de pildă «В студенческой богеме» („Despre boema studențească”) (dedicată vieții studențimii italiene), «Десять книг" (Zece cărți) și poemul mentionat „Sărmana Charlotte”. Scriitorul Alexandr Kuprin a salutat „talentul nativ" al tânărului Jabotinski, și după opinia sa, dacă acesta nu s-ar fi implicat atât în activitatea sionistă, ar
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
libretul inspirat de piesă, așa că Giulio Ricordi i-a cerut lui Puccini să compună. Puccini se simțea încă ofensat și doar intervenția lui Verdi l-a convins să accepte. A început să lucreze la piesă în 1896, după ce a terminat "Boema"; Ricordi l-a pus pe Giusseppe Giacosa să lucre cu Luigi Illica pentru libret, insă muncă lui Giacosa nu l-a mulțumit pe Ricordi, iar Giacosa a avut mai multe dispute personale cu Sardou. Și Puccini a avut mai multe
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
Giraldoni. Dirijorul a fost Leopoldo Mugnone. În public s-au aflat și Regina Margherita, prim-ministrul Pelloux și multi compozitori, printre care Pietro Mascagni, Francesco Cilea, Franchetti și Sgambati. Succesul a fost răsunător, chiar dacă diferența dintre atmosferă din Țoșca și Boema a fost una surprinzătoare. "Țoșca" a apărut pe locul 8 în lista celor mai jucate 20 de opere din America de Nord, într-un clasament realizat de Operă America . Cesare Angelotti, fostul Consul al Republicii Române, evadat din închisoarea „Șanț’Angello”, se
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]