1,353 matches
-
împlinit patruzeci de ani, dar acum a avea peste douăzeci și cinci e pur și simplu absurd. În acea vreme noi ne cam junam de emoțiile noastre și teama de ridicol tempera formele mai evidente de pretențiozitate. Nu cred că în acea boemă rafinată exista un cult prea intens al castității, dar nici nu-mi amintesc de o promiscuitate atât de crudă ca aceea care pare să fie practicată în zilele noastre. Nouă nu ni se părea o ipocrizie să tragem perdeaua unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
placul noilor mei nepoți. ― Aveți operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi auzi iubita cum ciripește? ― Chiar Yvonne Rossignol? Vai, ce curioasă sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema, Tosca, Madame Butterfly. În timp ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înțeleagă matricea care îi conținea viața. Escaladase culmile medicinei și, odată cu ele, pe acelea ale moralității. Se însurase cu o femeie frumoasă și devotată, aveau un copil dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina ezită și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și asimilarea lor la „periferie”: primele texte literare futuriste din România apar abia în anii ’20... Deși geneza „paginilor bizare” urmuziene este situată de regulă în perioada 1907-1908, „premergătorul”, ale cărui texte circulau, se pare, informal în cîteva cercuri de boemă artistică și teatrală din perioada neutralității, a rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est. Elena Farago, Barbu Solacolu, este simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin scena predilectă a artei și a literaturii simboliste: dacă neoclasicismul francez s-a dezvoltat în saloanele literare, iar romantismul oficia în „existență”, cafeneaua și cabaretul au reprezentat spații predilecte de socializare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de profesori gimnaziști francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gesturile provocatoare ale zutiștilor din prima fază a curentului decadentist, estetismul românesc va cunoaște un prim moment revoluționar în 1908, odată cu apariția volumului de debut al lui Ion Minulescu (ilustrat, ca și următoarele, de Iosif Iser). Succesul său în mediile boeme (două ediții rapid epuizate), lansarea Revistei celor l’alți a aceluiași (trei numere, 20 martie-10 aprilie) și, nu în ultimul rînd, pregătirea expoziției din 1909 a impresioniștilor francezi Derain, Forain și Galanis (aduși la București de către Iser, apropiatul lor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
familia unui fruntaș conservator local, aromân cu genealogie aventuroasă, și a unei fiice de boier. Cu studii neîncheiate de medicină la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva, în Le Feu Follet, și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Enciclopedică, București, 1980, p. 33). O echipă devenită - în cadrul avangardismului autohton - un prim „val”... Din nou, Memoriile lui Constantin Beldie par a oferi cel mai expresiv-sintetic tablou memorialistic (și profil cultural-psihologic) al „echipei” postadolescentine „fugite de la școală”, cu formațiunea ei „boemă”, animată de „acel liberalism intelectual al timpului, de acel mare curent de circulație universală a ideilor și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 1999, p. 326). Un alt posibil „argument” al ignorării ar fi discreția personajului: „Discret personaj al avangardei românești, însă recunoscut ca un ferment și animator, fire profund boemă” (cf. D.G.L.R, vol. II, p. 399). Și, nu în ultimul rînd, prejudecata epigonismului urmuzian. Un „minor discret”, surîzător și bonom, care a trecut - fără zgomot - printr-o avangardă unde Zgomotul și Furia erau zeități tutelare. Volumul Exerciții pentru mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iubitor, în copilărie, al cărților lui Jules Verne. O posibilă influență au exercitat asupra lui Urmuz filozofii idealiști germani, apoi Eminescu și, îndeosebi, Caragiale. Textele sale - elaborate în nenumărate variante, cu o fervoare maniacală - încep să circule informal în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eforturile sale nefiind - după cum se știe - încununate de succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Expressionisme dada surrealismes et autre ismes, Dossiers des Lettres Nouvelles, Colection dirigée par Maurice Nadeau, Editions Denöel, Paris, 1976 Foarță, Șerban, „Enigme și evidențe urmuziene”, în vol. Afinități efective, Editura Cartea Românească, București, 1990 Frank, Dan, Bohémes, Calman Levy, 1998, Boema, traducere de Ana Andreescu, Editura Universal Dalsi, București, 2003 Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al 19-lea pînă la mijlocul secolului al 20-lea. În românește de Dieter Fuhrmann, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, trad. reeditată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la concursul național de poezie”Panait Cerna” și debutează cu un grupaj de versuri în revista clujeană ”Echinox”, mai publică versuri în „Tulcea liberă”, ”Steaua”-Cluj, ”Orientări”-Galați, ”România Literară”, ”Luceafărul”, ”Steaua Dobrogei”, ”Aegyssus”-Tulcea, ”Român în lume”Madrid, Spania, ”Boema”-Galați, ”Tomis”-Constanța. Este prezent în „Personalia” dicționar biobibliografic, Axenia Hogea, Constanța , ed. Ex Ponto, 2000, ” Memorie culturală și cunoaștere locală”, Lelia Postolache, Constanța, 2010, ”Insula Albă”-literatură contemporană la Dunărea de Jos, selecție și note, Olimpiu Vladimirov, Marian Dopcea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de comunicare și influență socială” Volume publicate: „Șoaptele copilăriei”, „Priviri ascunse”, „Lacrimi de iubire”, „Nemuritoare”, „Senzații”, „Fluture strivit”, „Iubire mută”, „Dincolo de ce văd ochii”, „Vocea inimii”. Apariții în antologii și reviste „România tânără”, „Cetatea”, „învățătorul tulcean”, „Delta”, „Acum”, „Mărgăritare”, „Adolescentul”, „Boema”, „Magazin”, „Insula albă - literatura contemporană la Dunărea de Jos”, „Steaua Dobrogei”, „Aegyssus”, „Caietele literare „Valentin Șerbu”, „Daima”, „Convorbiri didactice”, „Flacăra”, „Pheobus”, „Chihlimbar”, „Lumină din lumină” „Iulia Hașdeu”, „Lectura publică”, „Tulcea-Expres”, „Revista Asociației învățătorilor din România”, „Portrete de dascăli”, „Memorie culturală
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de un Vef adus de la ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse Încă bacalaureatul, Grațian era acceptat fără nici o rezervă de boema care frecventa barul din Piața Carolina. Un suc de portocale și 50 de Martell, domnu' Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru ea, e bună și pentru tine. — Reggie Smith, ai limba cea mai spurcată din toată școala. — Iar tu ai chiloții cei mai curați. ...omul cel mare și soios cu sula de-un cot și artist pe deasupra, trăia cu tipe boeme pe-un țărm de mare deci era foarte priceput la alea-alea acolo în pat cu ea și mormăia așa că ea a spus De ce nu n-ai de unde să știi ce pierzi până nu încerci și-atunci el a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pusese cap la cap pe balconul bătut de vînturi al apartamentului său. — Peisajul orașelor se schimbă. Orașul spațiilor deschise e de domeniul trecutului - gata cu bulevardele interconectate, gata cu zonele pietonale, gata cu promenadele pline de artiști și zonele universitare boeme. Intrăm În epoca grilajelor de securitate și-a spațiilor ușor de protejat. CÎt despre trăit, camerele de supraveghere pot să facă asta În locul nostru. Oamenii Își Încuie ușile de la intrare și-și deconectează sistemul nervos. Pot să-i eliberez, Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tocmai datorită vieții sale „de artist și de mare senior al trândăvelii”. Cum se va vedea, modelul byronian atinge apogeul În jurul lui 1830, când În arena dandysmului francez intră cei mai mulți scriitori și artiști. Granițele Dandyland-ului sunt forțate cu frenezie de „boema fără griji”. Un atentat la puritatea teritoriului? S-ar prea putea. Dar pericolele apar mult mai devreme și dintr-o direcție pe care nimeni n-ar fi știut s-o prevadă. Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și, În 1833, publică Les Jeunes-France, carte tandră și necruțătoare În același timp. Cei mai mulți dintre ei frecventează „Le Petit Cénacle”, comunitate romantică de artiști și scriitori, pe care istoriile literare o plasează Între 1829 și 1833. Frenezie a unei vieți boeme, trăită prin toți porii, tulburând liniștea străzilor Vaugirard sau Rocherouart, idealism byronian, vis al Republicii Literelor. Tuturor acestora li s-a spus les Frénétiques. Nu atât o școală, cât o tendință În sânul aceluiași romantism franțuzesc. Un byronism supralicitat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
substituie pe fashionable, Încărcat cu aceeași notă de dispreț. Dandy versus boem?tc "Dandy versus boem?" O simplă retorică? O falsă polarizare? Câtuși de puțin. În Încercarea de a reconstitui coerent o istorie a dandysmului, relația acestuia din urmă cu boema e una dintre chestiunile fierbinți ale epocii despre care vorbim, cel puțin În Franța. Aparent, două lumi ireconciliabile la mijlocul veacului al XIX-lea. Dacă În cazul dandy-lor fără veleități de creatori raportul cu aristocrația, respectiv burghezia și valorile acestora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se masifice”1. Așadar, principalul element unificator al celor patru ipostaze de a fi marginal la mijlocul veacului al XIX-lea este spiritul antiburghez. Nimic mai adevărat. Dar, Într-o a doua etapă a analizei, diferențele nu Întârzie să apară. Ideologic, boema e „de stânga”, atât prin disprețul și refuzul valorilor burgheze tradiționale (proprietatea, acumularea de bunuri și bani, munca, ritmicitatea și coerența vieții cotidiene, tabieturile, matrimonialul, conformismul), cât mai ales prin spiritul ei comunitar, egalitar, profund sociabil. În timp ce dandysmul e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îmbrăcat cu cele mai scumpe haine. Luxul pe care acești bărbați trândavi și-l permit este acela de a disprețui În mod ostentativ banul ca scop, dar și munca. Până aici, prin această morală „anticapitalistă și antiburgheză”, ei se aseamănă boemei. Dar motivația și mai ales finalitatea unei asemenea atitudini sunt cu totul diferite. „Un bărbat devine bogat, dar se naște elegant.” Dandy-ul e, prin urmare, născut, nu făcut. Cel puțin, așa crede Balzac, În Fata cu ochii de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Își Împart cu generozitate nu numai adăpostul, banii, băutura și mâncarea, ci și cuceririle amoroase. Excepțiile nu vor face, desigur, decât să Întărească regula. Ne referim cu precădere la scriitorii-artiști homosexuali care aleg, la un moment dat al carierei lor, boema. Ce se cuvine Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]