1,211 matches
-
acum Philip Weston apare acasă la tine În toiul nopții? Merităm toate detaliile picante! Se auzi o bătaie În ușă, urmată de o bușitură Înfundată În hol. Am deschis ușa, iar Philip se rostogoli Înăuntru. —Bette, iubire, sunt cam mangă, bolborosi el, scurgându-se lângă perete. Da, se vede. Intră, am spus, pe jumătate târându-l, pe jumătate sprijinindu-l În timp ce se Împleticea În cameră, iar fetele se dădeau la o parte, ca să-i facă o cărare. —Philip Weston, murmură Janie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cană În față, iar el s-a revanșat ciupindu-mă de fund. —Philip, am oftat eu. Își puse mâinile pe șoldurile mele cu o forță surprinzătoare și mă trase În poala lui. — Toată lumea crede că ești prietena mea, iubire. Iar bolborosea. Mda, ciudat, nu-i așa? Mai ales că niciodată n-am fost... ăă... intimi. — Doar nu bați toba pe chestia asta, nu? Întrebă el repede, părând pe fază pentru prima oară de când intrase În casă. Să bat toba despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-l pe superbul tău prieten. Sammy păru să Înghețe la replica asta, părând atât de Încordat și simțindu-se atât de prost Încât am crezut că o să se prăbușească. Încă nu mă văzuse, nu examinase Întregul grup, dar reuși să bolborosească ceva. —Sunt Sammy. De la Bungalow 8? spuse el, cu o voce ciudat de pițigăiată. Elisa se holbă la el fără expresie, În timp ce Isabelle se lupta să ridice la bord un sac Louis Vuitton uriaș. Îl bătu pe umăr și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Perla. Acest simplu gând Îmi provocă greață. —Du-te, spuse el, apăsându-mi gura cu a lui. Ne vedem În seara asta la cină, bine? —Bine, am spus, sărutându-l rapid, la rândul meu. Și apoi, deși nu voiam, am bolborosit: O să-mi fie dor de tine. I-am rânjit portarului de la hotel și am țopăit de-a binelea prin hol până În lift, apoi din lift până-n camera mea. De-abia l-am observat pe Philip care stătea tolănit pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
păsa atât de puțin când am auzit o ultimă replică. —Auzi, amice? Da, tu, ăla de colo, Îi strigă Philip, care o cuprinsese protector pe Abby cu un braț și pe Elisa cu celălalt, lui Sammy. Avery stătea lângă el, bolborosind incoerent. — Da, frate? Întrebă Sammy, Încă nesigur dacă Philip i se adresa lui. Fii băiat bun și adu-ne o sticlă de ceva. Fetelor, ce să bem? Vin spumant? Sau ați prefera votcă? Sammy arăta de parcă primise o palmă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
el! Nu e o companie degradantă, nu?!... Există oameni mult mai... Lasă considerațiile, că dacă vroiam filosofie, apelam la Liiceanu! Liiceanu? Nu vine pe la noi... Nici eu, dacă nu pleacă urîtul ăsta de la masă! Cu o expresie scîrbită pe figură, bolborosind ceva de genul "a vorbit unu' frumos foc!", chelnerița a luat de-o mînă pașnicul ursuleț și l-a așezat pe bar, cu spatele la noi. Eu abia așteptam să comand ceva mi se făcuse, brusc, foame și sete; n-am apucat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mânăstiri; le e teamă că aici te-am răsfățat, îngăduindu-ți prea multe libertăți. Starețul i-a dat binecuvântarea, îi porunci să-și facă bagajul, nu-i permise să-i sărute mâna și nici să îngenunchieze; iar Tommaso se zăpăci, bolborosi un fel de mulțumire, începu să-și scarpine ceafa. În mânăstirea San Giorgio avusese timpul și șansa să studieze și să se odihnească, să mediteze și să se entuziasmeze, să scrie poezii și însemnări de filosofie, să se ocupe de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o canistră) Ce spuneai de libertate! Parcă spuneai ceva de libertate... Groparul: Ei, bolboroseam și eu... bolboroseli... Octav: Auzi, chiar e adevărat că ai un apartament de trei camere? Groparul: Sigur că am... Crezi că mă laud? Octav: Și-atunci de ce stai ziua și noaptea în cimitir?! Groparul: Interes de serviciu... Și de ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd și amenințînd: "Gura mă-ti de gropar hodorogit, te dai Brusli! Lasă că-ți facem noi felul... mă, să-ți faci groapă, că de restul avem noi grijă, gura mă-ti de vagabond! Și tu, mă negustor de căcat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la frică... De ce taci? (își face de treabă cu farfuriile, pune vin în pahare) Ai dreptate... Istoria se schimbă, dar frica rămîne...; ne-au înzestrat..., ne-au dotat cu frică... Asta-i greaua moștenire..., nu aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rup inima, așa cum mi s-a întîmplat mie azi, mergînd pe Calea Mărășești, principala arteră a orașului. O blondă emaciată, scheletică, tunsă scurt, purta pe piept, ca pe un scalp, propriul păr, făcîndu-și loc printre oameni cu o nuielușă și bolborosind vorbe ciudate. „Scalpul” atîrna ca o eșarfă, însă mie mi s-a părut un steag căzut, semnul unei înfrîngeri dureroase, ireversibile. Dincolo de figură, ceea ce ne impresionează la astfel de oameni, chiar dacă n-o știm, e „povestea” lor. O enigmă, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-o succesiune fatală, imuabilă: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (de două zile nu am mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix - adăugă tânărul, uimit de această primire - nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de plictisit de întrebare, clipi de câteva ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas neașteptat de răgușit, aproape șoptit, duhnind a tutun, răspunse repede: - Nu-nu-nu știu... nu-nu stă nimeni aici, nu cunosc... Un fior necunoscut de experiență rea trecu prin sufletul candid al lui Felix: Să nu vrea să
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
zece sau două zeci de mii de persoane în întregul imperiu roman iar creștinismul arimin/mitraismul era cultul oficial al împăraților romani începînd cu Commo-dus din anul 181 fiind practicat de peste 20 de milioane de persoane, întreb despre ce erezie bolborosește turbata liftă? Irineu în catalogul lui de ticăloșii nu trece mi-traismul în rîndul ereziilor și chiar nu-l amintește deloc deși era religia oficială a imperiului roman. Nici un text al iudeo-creștinilor nu suflă o vorbă despre mitraism că ar fi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil, bolborosind ceva pe rusește. Suntem în inima Rusiei, în localitatea Zirin, reflectorul e ațintit asupra pozițiilor austro- ungare de ruși, nu de români. Această situație din primul război mondial o amintea cât se poate de clar pe cea din al doilea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care lucrau, "literele, cuvintele și propozițiile erau formule magice și vrăji" (ibidem, p. 306). Chiar și elevii mai studioși care izbândeau să citească rămâneau analfabeți funcționali, lovindu-se de problema hermeneutică a înțelegerii textului pe care reușeau cumva să îl bolborosească. Sârguincioșii care, îndeletnicindu-se cu învățarea latinei, se înzestrau până la absolvirea școlii primare cu pasaje învățate pe de rost de prin scripturi și catehisme, reușeau să își impresioneze părinții analfabeți cu "răpăiala lor în latină ca un fonograf, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ridicase în picioare, trebui să se așeze din nou pe bancă, părând a fi apucat de amețeală. Era - această așezare - mai mult o cădere de la o înălțime oarecare, ca și când ar fi fost prins de o ankiloză paralitică. Și începu să bolborosească, cuvinte fără șir, și, din ce în ce, deveni mai agitat și mai neliniștit. Trăsăturile feței i se încordară și înțepeniră. în ce stare ajunsese cel mai profund poet al Românilor ,,care știa să găsească cuvântul propriu ideei, și cuvântul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
adevăr și ne duc pe calea plăsmuirilor susținînd că teritoriul carpato-dunărean devine vatră de cultură și civilizație odată cu migrarea indo-europenilor în perioada 2000 - 1200 î.e.n. Peste această găselniță tîmpită au aranjat cu răbdare și tenacitate drăcească, pălăria latinității neamului român, bolborosită de unii în amestecul unor informații foarte subțiri falsificate și răstălmăcite după vrerea lor. În secolul XlX povestioara a fost împopoțonată cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
întrețin cu toții o relație exacerbată și fecundă de iubire-ură cu limba comună, pe care o lucrează neîncetat, pe care o reinventează, pentru a ajunge ca să reluăm formula lui Gilles Deleuze "să faci să strige, să faci să se bîlbîie, să bolborosească, să șoptească limba în ea însăși"(Critique et clinique, 1993). Scriitorul care se exprimă într-o altă limbă decît cea maternă cunoaște o experiență unică de interioritate-exterioritate, pe care nativul o ignoră, din motive evidente. Străinul este "condamnat" să gîndească
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dricul”, „viermii”, „ploșnițele”, iar în registrul moral, „paranoia”, „ratarea”, „eternul exilat”, „culmile și prăbușirea”. Dacă autorul izbutește mai puțin în factura titaniană a unui Arghezi blasfemiator, trubadurul din el cere să fie recitit în șoaptă; lângă ibricul de aramă care bolborosește basme bătrâne și amărui, cana de cafea „fumegă domoală”: „O sorb și gându-mi pleacă și-ncepe să colinde./ Aprind înc-o țigară și fumeg lângă ea./ Și-o beau pe îndelete, să țină cât cuprinde./ Ca Timpul ce în palmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în lungi frigări de măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări se-amestecă miresme tari”, „între spini și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
într-o epocă relativ tîrzie, delfinii treceau, în mintea multora, drept o specie de leviatani. în vinietele unor cărți din vechime și în alte ornamente ale lor întîlnești cîteodată un soi de balenă foarte ciudată, din al cărei creier țîșnesc, bolborosind, tot felul de jeturi inepuizabile, jocuri de apă sau izvoare calde și reci, ca acelea de la Saratoga sau din Baden-Baden. Pe frontispiciul ediției originale a cărții lui Bacon, Despre dezvoltarea științei, se pot vedea niște balene ciudate. Dar să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit nu i se mai rostogolea prin apă, ci prin sînge, care clocotea și bolborosea pe-o mare întindere în urma lor. Razele piezișe ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]