3,082 matches
-
fugeau În asemenea situații. Ce se Întâmpla? Noi am intrat În lagăr și Întotdeauna când intram În lagăr se făcea apelul - deci se făcea careu, se număra de cinci ori, dacă suntem toți și dacă nu a fugit careva. După bombardamente Însă, au constatat că trei, patru, cinci dispăreau. Și atunci banda SS-ului Începea urmărirea, prin toate formele: aveau un avion, aveau și motociclete, arme... Căutau și sigur că totdeauna Îi găseau. Ei fugeau În haine vărgate, erau tunși, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bucată de pâine, 250 de grame, pâinea de secară se tăia În patru. Ei primeau mâncarea pentru ei, apoi mai mureau, mulți erau duși la spitale, de fapt la selecționarea pentru moarte a celor care nu mai puteau lucra, apoi bombardamentele... Și rămâneau porții pe care ei le vindeau. De exemplu, un om bogat avea În gură dinți de aur. Pentru un dinte de aur el primea o pâine. Și ei adunau aurul. Adunau mult aur. SS-ul a adunat cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de kilograme, eram bine hrănit... Eram om. Nu eram câine. Am mers pe toate liniile, peste tot i-am căutat. Și am văzut Germania. Știu acum, din documente, că din 20 de milioane de clădiri aproape jumătate erau dărâmate de bombardamentele americane. Aici poți să analizezi, e o chestiune de concepție, dacă amricanii trebuiau sau nu să bombardeze casele populației. Eu am o părere proprie care poate că este justă, reală, sau nu: eu nu aș fi bombardat oamenii nevinovați. Că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avut-o Înainte... De când o scrieți? De un an și ceva. Ați Început recent. Trebuia să adun, că trebuia să macin... Când am ajuns acasă, după război, nici nu voiam să aud de lagăre. Numai În vis mi-au apărut bombardamentele și tragediile - sistemul nervos era zdrobit, sigur... I-ați găsit un titlu? Sunt Încă În căutarea unui titlu scurt, din care să se Înțeleagă că este Infernul, apoi, să nu-i spun Purgatoriul, dar e ridicarea mea ca om și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajuns pe 2 noiembrie. Acolo ce făceați? Erați singur, fără nici un apropiat, fără neamuri... Nu eram cu familia, eram cu prieteni, cu foști colegi de școală. Munca de acolo consta În construcția unor clădiri pentru cei rămași pe drumuri În urma bombardamentelor. Atunci Germania era foarte puternic bombardată: orașele mari, München, care era cel mai aproape, era În ruine și multă lume rămăsese fără locuințe. Noi construiam acolo cu viteză foarte mare locuințe simple, ca să aibă oamenii unde să stea. Era iarnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acesta, după cum vă spuneam, aparținea de Dachau. Era În Bavaria, nu departe de München. Și acolo ce făceați? Acolo a fost mai prost. Am construit o fabrică subterană de avioane, pentru că fabricile de avioane ale nemților au fost distruse de bombardamente și, ca să asigure continuarea războiului, aveau nevoie de avioane. Și se știa că nu se mai pot construi fabrici la suprafață, pentru că erau bombardate În permanență. Englezii și americanii dominau luptele aeriene... Am construit această fabrică de avioane subterană... Muncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-iștii, Încă nu erau obișnuiți, nu știau nici ei ce se Întâmplă... Acolo erau foarte mulți, atât deținuți, cât și muncitori aduși din țările vestice, francezi, spanioli... Ăia au fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâmplă... Acolo erau foarte mulți, atât deținuți, cât și muncitori aduși din țările vestice, francezi, spanioli... Ăia au fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-au dus, i-au amputat picioarele și... Foarte interesant, la Buchenwald
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era o fabrică uriașă, probabil v-a spus colegul Dan, căci și el a fost acolo. Era o fabrică unde nemții, În criză, făceau benzină din cărbune. Un combinat chimic. Când am ajuns noi era distrus aproape În totalitate de bombardamente. Am lucrat mai ales la demolări și la construirea unor adăposturi antiaeriene din beton armat. Era o muncă foarte istovitoare. Am suferit vreo două bombardamente acolo - niște colegi de clasă de-ai mei au și murit, altuia i-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din cărbune. Un combinat chimic. Când am ajuns noi era distrus aproape În totalitate de bombardamente. Am lucrat mai ales la demolări și la construirea unor adăposturi antiaeriene din beton armat. Era o muncă foarte istovitoare. Am suferit vreo două bombardamente acolo - niște colegi de clasă de-ai mei au și murit, altuia i-a fost atins piciorul, și i l-au amputat. Iarăși o curiozitate germană. Acolo unde viața nu prețuia nimic, dacă erai rănit Într-un bombardament te considerau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vreo două bombardamente acolo - niște colegi de clasă de-ai mei au și murit, altuia i-a fost atins piciorul, și i l-au amputat. Iarăși o curiozitate germană. Acolo unde viața nu prețuia nimic, dacă erai rănit Într-un bombardament te considerau Într-un fel rănit În război și Încercau să te salveze. Acestui coleg de clasă i-au amputat piciorul - l-am Întâlnit după terminarea lagărului; a scăpat cu viață. La Magdeburg am stat cu tatăl meu din iunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ne-am ascuns sub vagon, cu capetele lângă osii. Dacă vin gloanțe, să nu fim loviți. Nu am fost răniți. În vagon s-a tras. Vagonul a avut găuri. Mai important este că paza germană s-a dezorganizat În timpul bombardamentului și probabil că au fugit și s-au ascuns. Atunci, Împreună cu prietenul meu și cu Încă vreo câțiva, ne-am dus În orășel, la Luneburg, și am reușit să facem rost de mâncare. Și acum țin minte că am făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
decât apă. În lagărele mari nu i-am văzut niciodată mâncând. Dar ăștia mâncau cu noi. - Mâncau cu dumneavoastră? - E un fel de a spune că mâncau cu noi. Au fost zile când erau așa-zisele Aufraumenkommando, mai ales după bombardamente, trebuiau curățate străzile, să se poată circula. Ei, aceste Aufraumenkommando Începeau dimineața când se crăpa de ziuă, și se terminau noaptea... Noi Îi vedeam aici, la Thill, mâncând, pentru că, fiind vară, nu mâncau În sala de mese - mai mâncau și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ocupat prin martie sau aprilie În anul următor. Noi am constatat că suntem formidabil de ghinioniști. Acum Îmi dau seama că, nu am fost ghinioniști. Oriunde mergeam noi americanii bombardau liniile de tren care erau În fața noastră. Cel mai mare bombardament a fost la Koblenz... Și nu puteau merge trenurile, pentru că permanent erau bombardamente și trebuiau reparate liniile. Și noi eram disperați că tot timpul era câte un drum. Domnule, probabil că dacă mai stăteam două zile ăia dădeau peste noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
formidabil de ghinioniști. Acum Îmi dau seama că, nu am fost ghinioniști. Oriunde mergeam noi americanii bombardau liniile de tren care erau În fața noastră. Cel mai mare bombardament a fost la Koblenz... Și nu puteau merge trenurile, pentru că permanent erau bombardamente și trebuiau reparate liniile. Și noi eram disperați că tot timpul era câte un drum. Domnule, probabil că dacă mai stăteam două zile ăia dădeau peste noi. Nu este adevărat. Asta am aflat mult după război, că n-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
punga de la Bastogne, care i-a oprit multă vreme, și trecerea Ardenilor și ocuparea zonei Luxemburgului, unde eram noi. Când auzeam tunurile, toată lumea era fericită, În al nouălea cer. Încă un lucru interesant: până atunci nu am avut parte de bombardamente. - La Thill nu au fost bombardamente? - N-au fost bombardamente. Era o zonă În care probabil că nu știau că sunt fabrici, nu era ceva interesant pentru ei, nu știu. Și am ajuns la Kochendorf. Unde este Kochendorf? La 48
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oprit multă vreme, și trecerea Ardenilor și ocuparea zonei Luxemburgului, unde eram noi. Când auzeam tunurile, toată lumea era fericită, În al nouălea cer. Încă un lucru interesant: până atunci nu am avut parte de bombardamente. - La Thill nu au fost bombardamente? - N-au fost bombardamente. Era o zonă În care probabil că nu știau că sunt fabrici, nu era ceva interesant pentru ei, nu știu. Și am ajuns la Kochendorf. Unde este Kochendorf? La 48 de kilometri de Stuttgart... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trecerea Ardenilor și ocuparea zonei Luxemburgului, unde eram noi. Când auzeam tunurile, toată lumea era fericită, În al nouălea cer. Încă un lucru interesant: până atunci nu am avut parte de bombardamente. - La Thill nu au fost bombardamente? - N-au fost bombardamente. Era o zonă În care probabil că nu știau că sunt fabrici, nu era ceva interesant pentru ei, nu știu. Și am ajuns la Kochendorf. Unde este Kochendorf? La 48 de kilometri de Stuttgart... Nu mai exista nici o urmă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
atât, la sfârșit de tot a plecat și ăla cumsecade. „Africanul” Însă a rămas. Aici s-a Împușcat În burtă și tot aici și-a revenit, arză-l-ar focul. Dar nu asta voiam să spun. Ne vizitau SS-iștii. Bombardamentele erau aici foarte dese: ziua veneau americanii, noaptea veneau englezii. Cred că lagărul avea niște Însemne pentru aviație, pentru că nemții intrau În lagăr la bombardamente; toată paza, inclusiv șeful lagărului. Afară de ăia care erau plecați la muncă... Toți nemții intrau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
revenit, arză-l-ar focul. Dar nu asta voiam să spun. Ne vizitau SS-iștii. Bombardamentele erau aici foarte dese: ziua veneau americanii, noaptea veneau englezii. Cred că lagărul avea niște Însemne pentru aviație, pentru că nemții intrau În lagăr la bombardamente; toată paza, inclusiv șeful lagărului. Afară de ăia care erau plecați la muncă... Toți nemții intrau În lagăr, pentru că acolo se simțeau apărați de bombardamente. Asta era o altă curiozitate. Un bombardament ne-a prins după ce-am intrat În lagăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
veneau englezii. Cred că lagărul avea niște Însemne pentru aviație, pentru că nemții intrau În lagăr la bombardamente; toată paza, inclusiv șeful lagărului. Afară de ăia care erau plecați la muncă... Toți nemții intrau În lagăr, pentru că acolo se simțeau apărați de bombardamente. Asta era o altă curiozitate. Un bombardament ne-a prins după ce-am intrat În lagăr, la câteva ore. S-a bombardat rău de tot mina și au distrus toate intrările În mină. Și noi am rămas Înăuntru. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Însemne pentru aviație, pentru că nemții intrau În lagăr la bombardamente; toată paza, inclusiv șeful lagărului. Afară de ăia care erau plecați la muncă... Toți nemții intrau În lagăr, pentru că acolo se simțeau apărați de bombardamente. Asta era o altă curiozitate. Un bombardament ne-a prins după ce-am intrat În lagăr, la câteva ore. S-a bombardat rău de tot mina și au distrus toate intrările În mină. Și noi am rămas Înăuntru. Nu mai țin minte... Unii au spus atunci că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tăinuit încât nu-ți dă decât cheia cu care să deschizi la rândul tău porțile templului, când îți va fi sorocul. 27. Poesie și rețele neuronale Nu știu unde am citit că pe un perete, într-un beci din Koln, distrus de bombardamentele celui de-al Doilea Război Mondial scria: Cred în soare chiar și atunci când nu strălucește Cred în dragoste chiar și atunci când n-o simt. Cred în Dumnezeu, chiar și atunci când El tace. Legătura necesar transcendentă apare foarte clar în toate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noetice. Se întâmplă chiar și faptul că evenimentele cărora le-am acordat toată atenția revin cu mai puțină vigoare decât cele care au fost înregistrate inconștient. Și toate acestea sunt în avantajul nostru. Ce-ar fi să fim supuși unui bombardament de idei, gesturi, dialoguri și imagini, ceea ce se mai întâmplă în vise. Am fi înecați în propriile noastre amintiri. Am intra inevitabil într-o stare de nebunie, fiind incapabili să mai înțelegem trăirile prezente. Mintea ar fi supraîncărcată cu o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
De-atâta prost!” Dacă ar fi să-l credem pe domn’ președinte, guvernul acesta care-i tot expresia voinței de la Cotroceni, se mai ține, fiindcă e ținut în brațe, dar atunci când va fi lăsat, se va dezintegra ca în urma unui bombardament atomic. Până atunci urmează hârjoana de-a guvernarea, de-a ieșitul din criză, de-a bilețelele înveninate, poticnindu-se ca o mașină gripată care dă rateuri, fără să se știe cine a forțat-o prea tare, de-am rămas cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]