KorAP: Find »[drukola/base=boston & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...114 >

2,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

mai mic, Kevin, și de rivalitatea dintre ei în copilărie. Sunt doar doi ani diferență între noi, dar ne băteam pentru orice. Mi-a vorbit despre slujba lui, despre colegul lui de apartament, Martie, despre dragostea lui dintotdeauna pentru echipa Boston Red Sox și, la un moment dat, în timp ce povestea, mi-am terminat paharul de vin. — Mai stai până îmi termin și eu berea, a zis și, cu o cumpătare de admirat, a tras de ultimul deget de bere o oră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
în weekendul ăsta. Mi s-a tăiat respirația. Mă simțeam ca și cum mi-ar fi tras cineva o palmă. Poate că ar fi trebuit totuși să fac chestia cu atinsul degetelor de la picior și datul din fund. —Tre’ să plec la Boston, a continuat. Am ceva de rezolvat. — Cum spui tu. —Cum spun eu? S-a întors. Părea surprins. — Da, Aidan, cum spui tu. Te culci cu mine, începi să te porți ciudat și acum, din senin, nu mai ești pe-aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
eu. Nu știu dacă tu mai ieși cu alți bărbați... Am dat din umeri. Nici eu nu știam. Și exista o întrebare mult mai importantă: Tu mai ieși cu alte fete? O pauză. Tocmai de-asta trebuie să plec la Boston. Capitolul 16tc "Capitolul 16" În timpul zborului de la Dublin la New York, rănile mele i-au făcut pe câțiva să-și dea coate, dar n-au făcut nici pe departe vâlva pe care o provocaseră în timpul călătoriei încoace. Mai ales că Rachel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
îl deschisese și mă lăsase pe mine să îl citesc. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Prima întâlnire cu familia Maddox — Ce faci de Ziua Recunoștinței? mă întrebase Aidan. —Habar n-am. Nu prea mă gândisem la asta. Vrei să vii la Boston și să petrecem cu familia mea? —Hm, OK, mersi. Dacă ești sigur. Un răspuns degajat, dar știam că era un lucru serios. Nu realizasem însă cât de serios. Când le-am spus oamenilor la serviciu, s-au panicat. —De cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Am întârziat la lucru din cauza asta, dar nu mi-a păsat. Trebuia să știu. Pe scurt: Aidan și Janie fuseseră împreună în jur de... o sută șaizeci și opt de ani. Crescuseră la câteva mile distanță unul de celălalt în Boston și fuseseră un cuplu mult, mult timp, încă din liceu. Au mers la facultăți diferite, și relația lor s-a încheiat de comun acord, dar, când s-au întors în Boston după trei ani, au luat-o de la capăt. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Crescuseră la câteva mile distanță unul de celălalt în Boston și fuseseră un cuplu mult, mult timp, încă din liceu. Au mers la facultăți diferite, și relația lor s-a încheiat de comun acord, dar, când s-au întors în Boston după trei ani, au luat-o de la capăt. Între douăzeci și treizeci de ani, au fost un cuplu popular și fiecare a devenit o parte din familia celuilalt, Janie alăturându-se familiei Maddox în timpul vacanțelor de vară la Cape Cod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
devină agresive când, cu vreun an și jumătate înainte să-l cunosc, firma lui Aidan l-a transferat cu lucrul „în oraș“. (Toată lumea spune „în oraș“ când se referă la New York, ceea ce pare cam greu de înțeles dat fiind că Boston nu e tocmai un cătun cu trei case și o cârciumă.) A fost un șoc pentru toată lumea, dar Aidan și Janie își repetau unul celuilalt că faci doar o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
un șoc pentru toată lumea, dar Aidan și Janie își repetau unul celuilalt că faci doar o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în fiecare weekend și, între timp, Aidan avea să caute o altă slujbă în Boston, și Janie urma să aplice pentru slujbe în NYC. Și astfel a plecat Aidan, jurând să-i fie credincios. — Poți să-ți închipui și singură ce s-a întâmplat, mi-a zis. De fapt, încă încercam să-mi dau seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care ai călcat strâmb? Te așteaptă un alt drum la confesional? — Nu. Nu, nu, nu, deloc! Cam după o lună, când eram la Boston, Janie a spus că ar trebui să luăm o pauză. —Oh? — Mda. Și, deși nu a spus-o pe față, a sugerat că știa despre celelalte femei. —Oh? (Din nou.) — Da, mă cunoaște foarte bine. A spus că o lungeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mă avertiza că nu ar trebui s-o subestimez pe femeia aceasta și forța dependenței lui Aidan de ea. Aveau un trecut împreună, de cincisprezece ani, și, ca un bumerang, părea să se întoarcă întruna la ea. A plecat la Boston, și, tot weekendul, m-am simțit puțin amețită; gânduri contradictorii se învârteau în mintea mea, într-un cerc fără sfârșit. La competiția de chitară electrică, Shake m-a acuzat că nu fusesem atentă când cântase el și avea dreptate: mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
de Ziua Recunoștinței în afară de Janie? A stat să se gândească o veșnicie, numărând pe degete și mormăind cifre, și în cele din urmă a spus: —Nici una! Devenise un adevărat ritual în ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
degetele în ale lui.) O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat și mi-a spus: —Bun venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent și sporovăind întruna. În sfârșit, am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
sunt într-un alt oraș, până și magazinele pe care le-aș considera de obicei sub demnitatea mea devin deodată interesante. Am vizitat Duane Reade, Express și o mulțime de alte locuri penibile. Aidan mi-a cumpărat un suvenir cu Boston - un glob cu zăpadă -, apoi a zis: — Cred că ar fi timpul să ne întoarcem. Așa că Aidan s-a urcat la volan și tocmai ieșeam din parcare când s-a întâmplat. Chiar înainte ca Aidan să scoată un sunet ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
un risc pe care meritase să ni-l asumăm, dar care se finalizase cu un eșec. Aidan era un tip super în mai multe privințe, dar târa prea multe după el și avea lucruri de lămurit. Locul lui era în Boston cu Janie și am recunoscut faptul că, orice s-ar întâmpla, se va întoarce întotdeauna la ea și ea îl va primi întotdeauna înapoi. Aveau un trecut prea îndelungat împreună, prea multe lucruri în comun. Era verde-cenușiu de neliniște și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
îndeajuns: miroși frumos, ești curajoasă, îți place Dogly, ești amuzantă, ești deșteaptă, ești foarte, foarte drăguță, îmi place cum spui „Curly-wurly“1, îmi place cum îți merge mintea, cum vorbești despre expedierea unui cadou mamei mele de ziua ei la Boston și deodată spui că „e imposibil ca o persoană să arate sexy în timp ce linge un timbru“... Și-a întins mâinile neajutorat. Dar e mult, mult mai mult decât toate astea. Adică, mult, mult, mult mai mult decât astea. —Care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mamă? — Care-i problema cu el? —Nici una. Nici una vizibilă, vrei să spui. Are o slujbă? — Da. —Vreo dependență chimică? — Nu. —Drace, asta e o încălcare a tradiției. Cum îl cheamă? —Aidan Maddox. —E irlandez? —American de origine irlandeză. E din Boston. —Ca JFK? Ca JFK, am confirmat. Ai ei îl adorau pe JFK, era la loc de cinste, lângă Papă. —Ei bine, uite ce-a pățit el. Ca un plod răsfățat i-am spus lui Aidan: — Mama nu mă lasă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
fără rost să aștept orice-ar fi fost. Dorința mea disperată să fac totul chiar acum s-a potolit după câteva săptămâni, dar în acel moment trăiam clipa pe toate planurile. Unde s-o facem? a întrebat Aidan. New York? Dublin? Boston? Nici una din ele, am zis. Hai să mergem în County Clare. Pe coasta de vest a Irlandei, am explicat. Mergeam acolo în fiecare vacanță de vară. Tata e de-acolo. E minunat. În regulă. E vreun hotel pe-acolo? Dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
un ghinion înfiorător că pata de ulei fusese lăsată tocmai pe acea porțiune de drum. Am stat două zile în spital și tot ce îmi amintesc este o coloană nesfârșită de vizitatori. Părinții lui Aidan și Kevin au venit din Boston, mama, tata, Helen și Maggie au venit din Irlanda. Dana și Leon - care a plâns așa mult că i s-au dat și lui calmante -, Jacqui, Rachel, Luke, Ornesto, Teenie, Franklin, Marty, colegi de-ai lui Aidan și doi polițiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
coșmaruri toată viața și probabil că n-avea să se mai urce vreodată la volan. Dar mila mea pentru Elin m-a pus într-o dilemă: pe cine puteam să învinovățesc de moartea lui Aidan? Apoi am luat avionul spre Boston, am fost la înmormântare, care a fost asemenea nunții noastre, dar retrăită ca un coșmar. Împinsă într-un scaun cu rotile, văzând fețe pe care nu le mai văzusem de o veșnicie, m-am simțit ca într-un vis în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
nu fie niciodată acasă, coordonându-și casa ca pe o companie. Eu voiam să fiu Ariella. Dar drăguță. Și viața ideală pentru Aidan era aceea a unui jucător de baseball, care marca destule eseuri în Campionatul mondial ca să câștige Cupa Boston Red Sox. Nu știu de ce, după ce m-am întors de la Dublin, mi-a trebuit mai mult timp ca să-l întâlnesc pe Leon decât pe oricine altcineva. Îmi era teamă să văd cât de mult suferă, pentru că atunci ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
după ce ne căsătoriserăm, mă îmbrăcam și Aidan era întins în pat, cu pieptul gol, cu mâinile sub cap. —Anna, a zis. Se întâmplă ceva ciudat. —Ce anume? Aterizează extratereștrii pe acoperișul blocului de alături? Nu, ascultă. De când aveam trei ani, Boston Red Sox au fost dragostea vieții mele. Acum nu mai sunt. Ești tu, desigur. Încă mai țin la ei, bănuiesc că încă îi mai iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostit de ei. Tot acest monolog a fost rostit în timp ce stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pentru femei, unde umblă toate în pielea goală, mânjite cu vopsea albastră, venerând zeița-mamă, mândre că balcoanele le atârnă până la buric. Când nu dansau în vreo poiană pe lună plină, aveau să se distreze pe seama bărbaților așa că, la întoarcerea în Boston, n-avea să-și mai vopsească firele cărunte sau să gătească cina pentru domnul Maddox. S-ar putea chiar să-și ia un Harley și să se radă în cap și să se alăture batalionului Dykes on Bikes 1 la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Thimpu. —Pe bune? Mda. —De unde știi? —Eu și Trish am fost acolo în luna de miere. Nici unul din noi n-a știut răspunsul la următoarele șase întrebări, apoi Costum Sclipitor a întrebat: —Babe Ruth a fost vândut de proprietarul echipei Boston Red Sox spre a finanța realizarea unui muzical pe Broadway. Cum se numea acesta? Mitch a dat din umeri, dezarmat. — Eu țin cu Yankees. —E OK, i-am șoptit, încântată. Știu eu. Se numea No, No, Nanette. —De unde știi? —Aidan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
atunci fusesem plină de speranțe, în timp ce acum eram împovărată de presimțiri sumbre. Kevin a sunat și, încă o dată, nu am răspuns; pur și simplu nu puteam să înfrunt vestea. A spus că o să vină cu avionul de ora zece din Boston. O să-l văd mâine. Mâine aveam să aflu totul. Apoi a apărut Jacqui: îi dăduse vestea lui Joey Ciufutul. Faptul că era aici nu era de bine. A clătinat din cap. —Dopamina s-a evaporat. Oh, nu! Oh, da, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
știi din ce s-a întâmplat, așa că o să-ți spun totul. E greu să-ți scriu toate astea fără a mă pune într-o lumină foarte proastă, dar iată cum a fost. După ce Aidan s-a mutat cu serviciul de la Boston la New York, venea des acasă în weekend, dar intervalele dintre vizitele lui nu erau foarte plăcute și după, cred, vreun an și trei-patru luni, am cunoscut pe altcineva (Howie, soțul meu actual). Nu i-am spus lui Aidan despre Howie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]