1,233 matches
-
săptămâni înainte de publicarea acesteia din urmă și a fost înmormântat în biserica "New Chelsea Church". a fost de profesie farmacist, așadar cele mai multe publicații ale lui s-au ocupat, ca deja menționat, cu probleme medicale. Totuși, a fost implicat activ în botanică și zoologie precum în mare măsură în micologie. Opera principală a savantului, de interes până astăzi este "The Natural Arrangement of British Plants" („Aranjamentul natural al plantelor britanice”), publicat în două volume în 1821 care a inclus secțiuni substanțiale de
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
de Femsjö. La vârsta de 17 ani, el a cunoscut deja mai mult de 300 de specii. Se presupune că el a fi învățat limba latină înainte de cea suedeză. Astfel n-ar fi avut probleme să citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
n-ar fi avut probleme să citească lucrări științifice de botanică de atunci, aproape toate scrise în latină. În anul 1811 Fries a început studiul la Universitatea din Lund. În anul 1814 a obținut titlul de doctor în filosofie și botanică, fiind imediat preluat ca docent. Disertația s-a a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul terminării acestei lucrări a
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
a scris-o despre "Flora Suediae", o tematică care a dezvoltat-o mai departe în opera sa de mai multe volume "Novitiæ floræ svecicæ", (până 1824). În anul terminării acestei lucrări a fost avansat la gradul de profesor asociat de botanică. Între timp (1821) a fost admis ca membru al "Kungliga Vetenskapsakademien" (Academia Regală de Științe a Suediei), ceva mai târziu (1847) și unul al "Svenska Akademien" (Academia Regală Suedeză). Din 1828 Fries a fost numit "Botanices Demonstrator", ceea ce a însemnat
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
cele fără. Pentru această realizare îi s-a conferit "Marea medalie de aur a lui Linnaeus". În anul 1834, Fries Magnus a părăsit Universitatea din Lund, devenind profesor universitar de economie practică la Universitatea Uppsala, deci scaunul de profesură în botanică a fost ocupat de profesorul Wahlberg. Cel puțin a avut ocazia de a prelua în același timp conducerea grădinii botanice precum a muzeului local din oraș. El a fost, de asemenea, membru al parlamentului, reprezentând Universitatea Uppsala pe ziua națională
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
precum a muzeului local din oraș. El a fost, de asemenea, membru al parlamentului, reprezentând Universitatea Uppsala pe ziua națională 1844-1845 și 1847-1848 precum și membru al Comitetului Constituțional. Poziția sa de la Uppsala a fost lărgită prin funcția de profesor de botanică în 1851. Cu câțiva ani înainte, marele Carl von Linné a întreținut acest scaun de profesură la fel ca fiul său Thore Magnus (1832-1913) care a fost și rector al universității. Savantul a emeritat în anul 1859. Elias Magnus Fries
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
În biologie, nomenclatura trinominală se referă la numele de taxoni sub gradul de specii. Aceste nume au trei părți. Utilizarea este diferită în zoologie și botanică. Pentru animale, denumirile științifice sunt reglementate de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică. Doar un singur rang este permis sub rangul de specii: subspecia. De exemplu, "Buteo jamaicensis borealis" este una dintre subspeciile speciei „șorecar de coadă roșie”, "Buteo jamaicensis". Pentru
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
amplasament din dealul Copoului, a Grădinii Botanice din Iași. Leocov a preluat, neremunerat, funcția de director în anul 1973: ""Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
biotechnologia, istoria alternativă și călătoria în spațiu. s-a născut în Anglia în 1955, de ziua Sfanțului Gheorghe. A lucrat ca cercetător în biologie în diferite universități, inclusiv Oxford și UCLA, iar timp de șase ani a fost lector de botanica la Universitatea Saint Andrews. Pe când avea 20 de ani, prima povestire pe care a terminat-o a fost acceptată de revista americană "Worlds of If", dar aceasta a dat faliment înainte s-o publice. McAuley a luat asta drept un
Paul J. McAuley () [Corola-website/Science/334631_a_335960]
-
de 70 de ani, sau de un stejar spaniol - "Quercus iberica" - care într-un an "a rodit cam jumătate de kilogram de ghinda. Am dat cîteva semințe la catalogul Grădinii Botanice, pentru a fi trimise la alte grădini". Astăzi, Grădină Botanica din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa. Ulterior pensionarii, în calitate de Președinte al Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" din Iași, Lupu a inițiat o serie de proiecte importante, printre care inventarierea
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
de filozofie cu mare laudă, a hotărât la vârsta de 20 de ani să studieze medicina și a avut onoarea de a fi admis la renumita Alma Ticinensis Universitas din Pavia. Acolo s-a înscris la Facultatea de Medicină și Botanică, unde a urmat cursurile date de cunoscutul profesor și mai târziu rector al universității Giuseppe Moretti (1782-1853), rămânând asistentul lui până în 1831. A promovat în 1826 cu teza intitulată "Tentamen mycologicum seu Amanitarum illustratio" în care a descris 14 specii
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
la vârsta de 21 de ani, în 1854, co-fondator al Societății Botanice din Franța, a fost ales președintele ei în 1877 și 1887. În anul 1860 de Seynes a promovat la Facultatea de Științe (pe atunci cu materiile medicina și botanica/biologia) a Universității din Montpellier cu teza "Étude sur l'absorption gastro-intestinale" în medicină și apoi cu teza "Essai d'une flore mycologique de la région de Montpellier et du Gard: Observations sur les Agaricinés suivies d'une énumération méthodique" în
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
Volvariella, Hyporhodius etc. - care nu au fost clasificate de Fries în "Leucospores" - ci, în plus, genuri cu spori colorați, cum sunt genurile "Coprinus" și "Cortinarius", dezmembrându-le de anteriorul gen "Agaricus". În 1900, comitetul de organizare al Congresului Internațional de Botanică, care a avut loc la Paris cu ocazia Expoziției Universale, i-a încredințat președinția Congresului. Toți cei care au participat la acest eveniment științific s-au aminti de înalta lui imparțialitate și dignitate în dezbateri care au avut loc, mai
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
le spunea să aștepte. Am stat în cabinet vreo oră, cred. După o oră, multe intrebari și o poveste întreaga, Domnul Profesor mi-a zis așa: "Vă duceți la serviciu, vă faceți hârtie de concediu și apoi mergeți la Grădina Botanica. Vă luați liber o săptămână. Timp de o săptămână, vă observați durerea. Doare dimineață, doare la prânz, doare noaptea? Încercați să vă amintiți când v-a durut cel mai tare: când ați fost supărată, iritata, când ați plâns, când ați
Experiența unei jurnaliste cu Leon Dănăilă: Lucram la un ziar când a început să mă doară crunt capul by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101208_a_102500]
-
arhitectul principal al biroului de proiectări inovatoare Future Systems. Este bine cunoscut pentru clădirea neofuturistă Selfridges din Birmingham, Anglia, și pentru Centrul Media de la Lord's Cricket Ground din Londra. , singurul copil al unui sculptor și ilustrator de cărți de botanică, s-a născut la 18 aprilie 1937 în Praga, Cehoslovacia, și a crescut în suburbia Ořechovka din Praga. Între 1956 și 1962 a studiat la Colegiul de Arte Aplicate, Arhitectură și Design (VSUP) din Praga, obținând o diplomă în arhitectură
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
Garita și La Guacima, la vest de orașul Alajuela, există multe atracții. Zoo Ave, înființată în 1990, este o un centru de îngrijire și reproducere pentru păsări unde vizitatorii pot vizualiza și învață despre păsări rare. Există și o Grădină Botanica de Orhidee, care adăpostește zeci de specii de orhidee precum și alte plante originare din regiune. Fermă Butterfly din La Guacima este un alt obiectiv turistic care exportă, de asemenea, ouă de fluturi și specii oamenilor de știință și cercetătorilor din
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
vechime (de la data înființării) și cea de-a 10-a din Italia.. Această prestigioasă universitate este clasată în Top 10 la nivel național și în Top 400 mondial, potrivit ARWU și QS. Ea găzduiește și Grădina botanică din Pisa ("Orto botanico di Pisa"), cea mai veche grădină botanică din Europa, înființată în 1544. face parte din „Sistemul Universitar din Pisa” ("Sistema Universitario Pisano"), care mai include Școala Normală Superioară ("Scuola Normale Superiore di Pisa") și Școala de Studii Avansate Sant'Anna
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
și care s-a păstrat până în prezent. De asemenea, a fost inaugurat sediul universității, "Palazzo della Sapienza", a cărui construcție fusese începută de către Lorenzo de' Medici cu mai mult de o jumătate de secol înainte. A fost înființată catedra "Semplici" (botanică), titularul acesteia fiind , fondatorul Grădinii botanice a universității. El a fost urmat de Andrea Cesalpino, care a inițiat prima metodă științifică de clasificare a plantelor, și care este considerat și un precursor în descrierea circulației sanguine. Gabriele Falloppio și Marcello
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
modelul celebrei "École normale supérieure" din Paris. În 1839, Universitatea din Pisa a găzduit primul congres al oamenilor de știință. Între 1 și 15 octombrie, peste patru sute de experți din diferite discipline au discutat subiecte legate de matematică, fizică, chimie, botanică, zoologie, anatomie comparată, fiziologie, geologie, mineralogie, geografie și agronomie, subliniindu-se cu această ocazie importanța cercetărilor efectuate în universități pentru dezvoltarea diverselor domenii științifice. După constituirea Regatului Italiei, prin Legea din 31 iulie 1862, Universitatea din Pisa a fost recunoscută
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
său în cărți științifice este Kuntze, dar de asemenea O.Kuntze, în cărți științifice americane chiar și O.Ktze. Otto a fost educat într-o școală secundară și una comercială, devenind în cariera sa timpurie un droghist. Interesul său în botanica începuse deja în tinerețe, și înainte de a pleca de la Leipzig, el a adunat și descris cele mai multe specii de plante din regiune. Mai tarziu, în 1867, a publicat rezultatele cercetărilor sale în eseul "Taschen-Flora von Leipzig". Din 1863-1866 îl întâlnim că
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
1886, stepele Rusiei de Sud (în Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Turkmenistan și Ucraina) precum Insulele Canare și Madeira (1887-1888), a întreprins, din 1891-1893, o a doua călătorie prin lume, prin statele din America de Sud și în 1894 Africa de Sud, vizitând și coloniile germane. Colecția botanica, rezultat al acestor călătorii, anume 7.700 din 32.000 de exemplare, a expus-o la Berlin și Kew Gardens (majoritatea exemplarelor de tip aflându-se astăzi în Grădina Botanica din New York). În continuare, între 1891 și 1898, savantul a
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
America de Sud și în 1894 Africa de Sud, vizitând și coloniile germane. Colecția botanica, rezultat al acestor călătorii, anume 7.700 din 32.000 de exemplare, a expus-o la Berlin și Kew Gardens (majoritatea exemplarelor de tip aflându-se astăzi în Grădina Botanica din New York). În continuare, între 1891 și 1898, savantul a publicat opera să în trei volume cea mai cunoscută, "Revisio Generum plantarum". Publicația a fost un șoc pentru botanica, fiindcă Kuntze revizuise în acest tratat aproape în întregime taxonomia plantelor
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
Kew Gardens (majoritatea exemplarelor de tip aflându-se astăzi în Grădina Botanica din New York). În continuare, între 1891 și 1898, savantul a publicat opera să în trei volume cea mai cunoscută, "Revisio Generum plantarum". Publicația a fost un șoc pentru botanica, fiindcă Kuntze revizuise în acest tratat aproape în întregime taxonomia plantelor și nomenclatura botanica (referitor reviziei din 1867 în "Codul de Paris", asociat școlii de taxonomie a lui Carl von Linné din 1753). Declarațiile lui au fost parțial sărbătorite revoluție
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
În continuare, între 1891 și 1898, savantul a publicat opera să în trei volume cea mai cunoscută, "Revisio Generum plantarum". Publicația a fost un șoc pentru botanica, fiindcă Kuntze revizuise în acest tratat aproape în întregime taxonomia plantelor și nomenclatura botanica (referitor reviziei din 1867 în "Codul de Paris", asociat școlii de taxonomie a lui Carl von Linné din 1753). Declarațiile lui au fost parțial sărbătorite revoluție a taxonomiei, dar în majoritate respinse sau ignorate în mod deliberat. Ideile înnoitoare privind
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]
-
reviziei din 1867 în "Codul de Paris", asociat școlii de taxonomie a lui Carl von Linné din 1753). Declarațiile lui au fost parțial sărbătorite revoluție a taxonomiei, dar în majoritate respinse sau ignorate în mod deliberat. Ideile înnoitoare privind nomenclatura botanica a provocat o ruptură. Dintr-o dată au existat două versiuni ale acestei nomenclaturi, predecesorul codului internațional al nomenclaturii pentru alge, ciuperci și plante. Acest conflict a ajuns la un cap la al doilea Congres Internațional de Botanica din 1905. Din
Otto Kuntze () [Corola-website/Science/336357_a_337686]