1,323 matches
-
și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă, înnecând-o. În răstimpuri vântul șuiera, gemea și striga parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au fost supuși timp îndelungat. După 18 ani, în anul 1962, am reușit să revăd comuna natală și pe cei dragi. Când i-am sărutat mâna mamei în fața ei stătea acum un bărbat în toată firea, iar pe chipul ei brăzdat de urme adânci am văzut expresia întregii drame trăită de ea. În anul 1956, m-am transferat cu serviciul în Bacău, deoarece aici am obținut o locuință confortabilă pentru întreaga familie, ceea ce îmi lipsea la Brăila. Am lucrat în continuare
POVESTEA UNUI REFUGIAT DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
kilometri. Părinții îmi rămăseseră acasă, verișoara de acolo fiind mai mare, plecase să se vadă cu niște prietene. Priveam cerul senin, albastru cum nu cred să mai fi văzut în alte locuri. Uneori, pisicile gospodăriei tresăreau violent când avioanele, care brăzdau cerul cu dâre albe și subțiri, depășeau zidul sonic. Bubuitura le făcea să sară în sus, liniștindu-și fuga prin ascunzișuri. Eu priveam bicicleta sprijinită de peretele casei. Îmi făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
domnul învățător o chestiune secundară, lipsită de importanță pedagogică. Vocabularul jignitor și trivial era meniul lui favorit la fiecare oră. Înalt și deșirat, cu mâinile bălăngănindu-se pe lângă corpul costeliv și cocârjat, avea iuțimea și agilitatea unei primate. Obrazul lătăreț, brăzdat de firișoare roșii-vineții, prin care circulau hematiile într-o proporție de 50% cu lichidul dionisiac, era cartea de vizită cea mai elocventă a acestui "avortonus paedagogus". Iar pentru a-și calma starea lui permanent colerică, își absorbea cu forță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Copilăria mea, a fraților mei și a miilor de copii deportați s-a desfășurat sub alte auspicii, și nicidecum sub cupola unui cer senin, blând, protector și romantic. Nu. Cerul copilăriei noastre a fost unul tulbure, ostil, agresiv și violent, brăzdat de tunete și fulgere care ne-au umplut inima de frică, de groază și teroare. Nu. Copilăria noastră a "beneficiat" de un "tratament" gândit și pus la cale în laboratoarele malefice ale teoreticienilor bolșevici, preluat "ad litteram" de slugile comuniste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
e mai mic decât cel din Ithaca, dar același stil, cu tot ce trebuie vieții a 3 4000 studenți. Nu-i lipsește stadionul, bine Întreținut, prevăzut cu tot ce e necesar manifertărilor sportive. Seara, lacul universității, În lumina reflectoarelor, e brăzdat de lebede grațioase. Pe strada mea locuiesc familii modeste. Majoritatea Închiriază camere pentru studenți. Vecini cu mine, o pereche de studenți veniți din statul Indiana. El studiază medicina veterinară, ea agronomia. Micul lor automobil nu diferă de primele exemplare scoase
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de vestitul lor șef Sitting Bull. După Mandan traverăm Missouri. Pe Missouri l-am mai Întâlnit și-l vom mai Întâlni ca pe un bun prieten. Aici are lărgimea Siretului sau a Prutului. Din nordul Montanei până la St. Louis, el brăzdează multe state, lăsând În urma sa sumedenie de localități. Intrăm În Bismarck, capitala statului. Cel mai mare oraș e Fargo, cu 28.000 locuitori. Bismarck are 11.000 locuitori. Orașul e impunător prin străzile sale animate, prin clădirile, instituțiile și monumentele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lui Clark și Lewis pornit-au de aici, din St. Louis, În susul lui Missouri, care de aci până la izvoarele lui are o lungime de 4.720 km. De aici În jos, Mississippi devine pe cât de maiestuos, pe atât de furios, brăzdat de numeroase vapoare și alte ambarcațiuni până la NewOrleans. Statul Missouri are o suprafață de 17.979 km² și o populație de 4 milioane locuitori. St. Louis e mare centru industrial și comercial, cu o populație de 900.000 locuitori, clasându
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ajungem la Fort Smith. Toate localitățile cu „Fort”, sunt foste forturi din secolul trecut, unde garnizoanele militare țineau ordinea. În ziua de 10 iunie continuăm călătoria În munții Ozark, după numele tribului de indieni ce populează regiunea. Văile mari, fertile, brăzdate de șosele bune, cu mulți pomi fructiferi și de bună seamă ferme frumoase, sunt În posesia albilor. Partea deluroasă, mai săracă, este ocupată de indieni. Problema Învățământului și problema sanitară dau mult de lucru autorităților. La o cotitură a șoselei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le erau brăzdate de răni ori că nu mai aveau fese din cauza bătăilor încasate. După o perioadă care putea varia de la două-trei zile la câteva săptămâni, în funcție de numărul de deținuți din cameră, de cantitatea informațiilor obținute, de atitudinea victimelor, dar și de contextul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de vârf; de ce știință sunt acoperite ele? Voi repeta o observație proprie: foarte mulți oameni (inclusiv eu) afirmă că-și simt inima tânără, chiar dacă se găsesc la vârsta senectuții sau... pe-aproape. Corpurile lor pot fi schilodite de ani, fețele brăzdate de riduri, pielea a devenit neelastică, aspră și poroasă, de multe ori au fost, poate, la limita nebuniei, rotițele creierului nu se mai învârt ca pe vremuri, dar ei afirmă - și sunt convinși de aceasta! - că-și simt inima tânără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să spună ceva. Femeia se lasă cu greu înduplecată și deschide gura pentru a mârâi ceva nedeslușit. E prea sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să-1 pomenească de atâtea ori în actele sale de cancelarie. Documentul din anul 1460 este deosebit de valoros. Simpla lui lectură îngăduie să cunoști cu foarte multe amănunte activitatea economică din Moldova secolului al XV-lea, drumurile comerciale mai importante care brăzdau țara în toate direcțiile, târgurile mai importante care se aflau pe aceste drumuri. Așezată la intersecția marilor căi comerciale în Moldova se întâlneau, din punct de vedere comercial, Asia și Europa. Aici veneau mărfurile din Occidentul european, postavuri și obiecte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu Asia spre Marea Neagră. După ce turcii au ocupat Constantinopolul și au blocat strâmtorile, Dunărea și drumurile care treceau peste Carpați, prin Țările Române, au jucat un rol de prim ordin în comerțul dintre Occident și Orient. Mai multe drumuri comerciale brăzdau Moldova, având ca punct terminus Chilia și Cetatea Albă, sau drumul tătărăsc, care ducea pe uscat în Crimeea. De la Cetatea Albă și Chilia, mărfurile erau încărcate și transportate la Caffa, unul dintre cele mai importante centre comerciale care făceau legătura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
intens, ci și printr-un act de magie, alchimia inițiatică dă particulelor metalice însușiri hrănitoare pentru planta vieții. Marmura și piatra simbolizează duritatea materiei ce își așteaptă brațul demiurgic să îi dea un sens. „Simbol al Gliei-mumă”, piatra se lasă brăzdată de plugul ordonator și duce la pârg fructul din care se trage băutura nemuririi. Amintirea mai recentă a valorificării agricole a spațiilor sălbatice a dus în basme la cerințe cu un grad de accesibilitate mai mare: „Dacă până mâine dă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de Stat local și a altora ca ei. Posibilitățile noastre materiale și implicit cele intelectuale erau foarte diferite. La unele ore, profesorii mai schițau câte o notă de favoritism, urmarea strângerii de mână din ajun; trestia de bambus care ne brăzda pălmuțele la cea mai mică greșeală era parcă mai reținută asupra acestor colegi. Nu le păstrez gânduri urâte, căci alegând calea didactică am fost obligat adesea să fac rabat de la exigența pe care părinții și profesorii mi-au insuflat-o
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În grădina Ghețimani Sunt Măslini milenari Ce veghează În tăcere Multe lacrimi și durere Când rugi mari s-au Înălțat Către Tatăl Împărat! Genunchii și-a aplecat Fruntea-n stâncă și-a lăsat Inima-i se tânguia Lacrimi fața-i brăzda - Rugăciunea - În cer urca. Cel care o Înălța Iisus Hristos era! Toate acestea le făcea Pentru lumea ce o iubea! Iisus! Jertfă s-a dat Să o scoată din păcat! Iar noi să cugetăm... Care-i jertfa Care-o dăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Iisus era foarte Întristat, s-a dus să se roage și a luat și ucenici cu el. Când seara El era la rugăciune cu multă durere și ardea de puterea ei pe Fața Lui picături de sudori cu sânge amestecate brăzdând Fața Sa. Apoi venise lângă ucenici, după ce se rugase Tatăl Ceresc. Când era cu ucenici a venit și Iuda cu o ceată de mișei, oameni răi cu făclii aprinse și s-a apropiat de Iisus și ia zis: Bucură-te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Efectul era straniu. Îl vedeai o dată cu un chip proaspăt, de puști. După vreo săptămînă se arăta așa de slab, de gălbejit și de Îmbătrînit, că trebuia să te uiți la el de două ori ca să-l recunoști. Fața-i era brăzdată de o suferință la care ochii lui nu luau parte. Era o suferință a celulelor lui și numai a lor. El Însuși - eul conștient, care privea prin ochii nepătrunși, calm-alerți, de borfaș - nu avea nimic de-a face cu această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trimisese pe Lia cu fiul lui și cu ai lui Dinu, copiii fiind foarte impresionați de bombardările aeriene. Circulația seara era imposibilă, felinarele fiind stinse și geamu rile căptușite cu hârtie neagră ca să nu poată repera orașul Zeppelinurile germane. Proiectoarele brăzdau cerul și, de câte ori semnalau vreunul, clopotele sunau, gardiștii fluierau, populația trebuia să se coboare în subsoluri, trecătorii să intre în pivnița unde îi îndreptau sergenții de oraș. [Atunci, enervată, Eliza a plecat la Iași, luând cu dânsa din casă tot
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dânsul cu îndoială. Nu se văzuse nenorocitul în oglindă cine știe câți ani, încât nu-și mai aducea aminte de propria lui față. Eu unul păstrez și acum în părete, lucrată în cridă 160 neagră cu estompa, figura lui stoarsă de sărăcie, brăzdată de ani, acoperită cu o barbă și un păr în care pieptenele n-a intrat niciodată, și nu puțină plăcere îmi face și astăzi vederea acestui desen, care îmi amintește timpul petrecut de noi în atelierul de pictură. Acest studiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adâncuri de inimi și de suflete ca și fundurile nesondabile ale mărei. Alteori urmăream în depărtări, între cer și apă, bărcile ce se zăreau ca niște paseri albe cu aripile întinse sau vapoarele, adevărați monștri plutitori, cari, suflând din greu, brăzdau marea lăsând în urmă-le o cărare de fum în aer, și o altă cărare de diamante în apă. Așa îmi petreceam zilele la Ostanda. Am uitat să spun că în toate diminețile între oarele 8 și 9, luam baia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iar din vechea și falnica cetate n-au mai rămas în picioare decât zidurile exterioare, câteva rămășiți de bastioane și de turnuri, câțiva păreți cu guri de metereze și arcuri de porți, toate aceste acoperite cu mușchi, mâncate de ploi, brăzdate de fulgere. Dacă tunurile dușmanilor din afară și mai mult încă puterea distrugătoare a secolelor au dărâmat o parte din cetate, cea mai mare parte a fost dărâmată de mâna vandalică și împie 186 a târgoveților din orașul Neamț, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au să-mi cadă în cap. În 45 de minute am scoborât muntele pe care îl suisem în 6 ceasuri. Cursă fantastică, în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea săniei și căderea noastră în prăpastie. Mă rog, când m-am văzut jos, mi-am făcut cruce; mi s-a părut că m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]