1,347 matches
-
Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al spumelor de mare. Un suflet risipit în nori, în cenușiul din furtună, Răscumpărat de mii de flori Când stele-n suflet se adună. Un diamant scânteietor Brăzdat de umbră și lumină, Răzbate-n timp, nemuritor, în dans sălbatic de hermină. Izvor cu unde de cristalE liniștea dintre furtuni. E valul sfărâmat de mal Și ziditoare e de lumi. E nemurirea dintr-o clipă, E deznădejde și uitare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Privirea ei rămase impenetrabilă chiar și atunci când ochii ni s-au întâlnit. I-am mângâiat trupul cu privirea, de la sânii pistruiați, cu sfârcuri întunecate, până la șoldurile late și abdomenul plat, după care ea făcu o piruetă. I-am văzut spatele brăzdat de la coapse până la șira spinării de cicatricele vechi ale unor tăieturi de cuțit. Mi-am înăbușit un fior și am plecat, dorindu-mi să nu mi se fi dezvăluit în ziua în care am ucis doi oameni. II Între 39th
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
două de la brâu. Partea de jos zăcea cu picioarele răscrăcărate în buruieni, la câțiva metri de partea de sus. Din pulpa stângă îi fusese tăiată o bucată de carne în formă de triunghi, iar o tăietură lungă și lată îi brăzda abdomenul de unde fusese despicată până la părul pubian. Pielea atârna de-o parte și de alta a tăieturii, lăsând să se vadă că nu mai avea nici un organ înăuntru. Partea de sus era într-o stare și mai deplorabilă: sânii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă culoarea sfârcurilor. Cu cât copilul creșetea în Bilha și îi sugea culoarea și energia, Rahela înflorea. Se rotunjise o dată cu Bilha și umbra de tristețe care îi brăzda obrajii dispăruse. Râdea și se juca cu nepoții și cu alți copii pe câmp. Cocea pâine și făcea brânză din proprie inițiativă. Trăia atât de adânc sarcina Bilhei, încât în luna a noua Rahelei i s-au umflat gleznele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și pătrunzători, fardați în stil egiptean - un model făcut cu kohl care chiar o făcea să arate ca cineva care vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ochii i s-au dat peste cap și a căzut în brațele lui Meryt, fără simțire și fără să mai poată împinge. Se făcuse miezul zile deja, dar umbra din cameră nu lăsa razele soarelui să treacă. Obrajii îmi erau brăzdați de lacrimi. Nu știam ce să mai fac. Inna spusese o dată o poveste despre cum eliberase un copil din burta mamei lui moarte, dar această mamă nu era moartă. Nu mai aveam alte trucuri, nici alte ierburi. Și atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurând-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. „Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicându-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația că ar fi vrut să mă roage să plec. Ezita în prag îmbrăcată într-o cămașă lungă de în, cu părul încâlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. „Hai, intră”, zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vâslei, un vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături, și spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se mai uită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intenționat căutase un străin. Așa că de unde să știe el pe cine are în fața sa, ce se afla în omul pe a cărui față focul lăsa, noaptea, sinistru, dungi bizare, ce păreau atât de ireale? Vedeai spiritul omului, și sufletul era brăzdat de umbre. De rele. De unde să știe celălalt, puțin mai în vârstă, pe cine are în fața sa, cât suferise acel tânăr, cu pielea fragedă, cu față de tânăr și suflet de bărbat? Și el era încă în floarea vârstei, în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența Celenterache și madam Dragonela Jugureanu. Arătau înzecit mai ruinate decât gazda. Iar a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trezit privind drept în ochii care nu clipeau ai unei fețe de granit. Probabil fermierul trăgea perdelele chiar în momentul când Vultur-în-Zbor s-a uitat înăuntru. Omul avea o față plină de zbârcituri. Văi adânci și urme de vărsat o brăzdau, dar ochii îi erau puternici și nu aveau în ei nici o urmă de mânie sau uimire. Priveau de-a dreptul prin Vultur-în-Zbor, ca și când el n-ar fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi niște scuze ininteligibile și se retrase până la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
El e monarc și nu vrea a cunoaște Decât voința-și proprie și-aceea E rea. Tu ai crezut, o Demon, Că în dreptate e putere. - Nu, Dreptatea nu-i nimic făr de putere. Cătat-ai aliați între Titanii Ce brăzdau caosu-n a lor răscoală, Ai înzestrat pământul cu gândiri, L-ai înarmat cu argumente mari Contra lui Ormuz. Și el ca tine a devenit rebel, Se svîrcoli spre ceruri spre-a le sparge, Mișcând aripile-i de munți de piatră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să faci treabă și s-o ajuți pe Marinița! S-a-nțeles, soldat?! Da! După ce și-a sărutat familia, Victor a plecat fără a se uita În urmă, de teamă să nu i se vadă cele două lacrimi ce-i brăzdau obrazul. Va și cu Mihăiță, un băiat mic de statură, brunețel, cu niște ochi vii și poznași, o fire extrem de veselă și ghidușă, cu o gură mereu zâmbitoare, preocupat de orice i se părea interesant, ascultau transmisia meciurilor la radio
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În vreme ce treceam cu mașina pe lîngă terenul de tenis acoperit de cenușă. Am simțit că voia să-mi vorbească, dar s-a mulțumit să ne deschidă poarta fără un cuvînt, doar un tic nervos făcea să-i zvîcnească slab obrazul brăzdat de cicatrice. — Ce individ deprimant, am comentat pe cînd ne Îndepărtam cu mașina. Spune-mi, Bobby Crawford a fost la petrecere? Profesorul de tenis... O dată În viață răspunse și Hennessy prompt: Nu, n-a fost. A rămas la club să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cadavru, moarte după moarte. Nerăbdător să stau de vorbă cu Frank, m-a surprins să văd cît de puțin se schimbase. Mă așteptam să-l regăsesc slab și epuizat după orele cenușii de zăcut singur În celula sa, cu fruntea brăzdată de stresul efortului de a-și susține cacealmaua absurdă. Era mai palid, ca și cum soarele din Estrella de Mar s-ar fi șters de pe fața lui, dar părea liniștit și Împăcat cu sine Însuși cînd Îmi oferi un zîmbet amabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît mai multe detalii despre atacatorul meu. Se mișcase cu iuțeala unui specialist În lupta corp la corp, precum comandourile thailandeze pe care le văzusem În acțiune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la ceas. — Dumnezeule, trebuia să fiu la teatru. Azi e proba de costume. Mamă, ce-o să ne mai distrăm. Făcu o pauză, de parcă tocmai i-ar fi venit o idee. —Te gândești tu la ceva, observai eu. Nobila-ți frunte, brăzdată de forța reflecției... A, nu-i mare lucru, zise Hugo, ridicându-se. Ar trebui să fac un duș. —La ce te gândeai? zisei eu, murind de curiozitate. —Tor răul e spre bine, zise Hugo, ușor reticent. O fi Ben pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bill? Bill? Chemat la apel, Bill apăru imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
păru că soarele se stingea precum o lampă peste care ar fi suflat un djinn. Era beznă la ceasul amiezii și, fără ca sultanul să fi dat poruncă, jocul se opri, căci fiecare simțea pe umeri povara bolții cerești. Un fulger brăzdă cerul, tunetul bubui, apoi un alt fulger se văzu, iarăși se auzi un tunet surd, apoi trombe de apă se abătură peste noi. Știind că era vorba de o furtună mai curând decât de un blestem, eram mai puțin înfricoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]