2,368 matches
-
Pavel” - „Cam mult, cam mult” ar fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat, de care suntem însetați. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
liberă, fără restricții, a consoanelor; 4) adăugarea liberă, fără restricții, de consoane. Aceeași strategie este descrisă în ediția Cambridge din 1842 a operelor lui Chatterton: Fără îndoială că și-a scris versurile în engleză neaoșă, iar după aceea le-a brodat cu cuvinte vechi care conveneau din punctul de vedere al sensului și al metrului. Pe acestea le lua uneori probabil din memorie, iar alteori din glosare; și anexa interpretări pe care le găsise sau le făcuse singur. Cînd nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
teamă, amar, lacrimă, târziu, taină, neant. Sub presiunea apropierii sfârșitului, meditația asupra mecanicii subtile a existenței se acutizează și, înăbușindu-și gândurile sau constatările negre, poetul își afirmă credința în valorile pozitive - omenie, prietenie, solidaritate, cunoaștere, echilibru - și continuă să brodeze pe pânză de lumină sau de eter nebuloase jocuri de imagini-idei, în același mod animist antropomorfizator. Dintre volumele de proză - Sub cerul Heniului (1973), Mărturisirile unui anonim -, doar al doilea are o oarecare importanță pentru istoria vieții literare interbelice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
lirică mai impersonală, dar și sub o evidentă influență parnasiană, poeta înclină spre compoziția estetizantă, imaginând o „romanță violetă” sau alt fel de cântec, de o intensitate delirantă, care reclamă „îmbrățișări imense de mistere”. Apoi fantezia plonjează în Antichitate și brodează câteva mici tablouri animate, de o oarecare pregnanță plastică, în jurul unor personaje istorico-mitologice (Salome, Cleopatra, Semiramis, Satirul, Dionysos). Aici transpare și o anume descătușare, o tendință spre manifestarea liberă a simțurilor, care ar putea crea senzația de plenitudine a vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
depărtării față de evenimentul respectiv, care nu se poate imagina fără un loc ori locuri ale memoriei, a Început să devină o problemă a stilului sau stilurilor În care narațiunile istorice au fost scrise. După multă vreme, În care s-a brodat admirabil de artistic pe seama evenimentelor considerate obiective, povestirile hieratice ale istoriei au căzut Într-un con de umbră. Locul adevărat al memoriei este unul din ce În ce mai problematic. Să fie doar o modă ce se răzbună pe prea trecătoare certitudini? Istoricul de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conceptuale, el îi opune cuvântul liber, radios, detașat. își bate joc de sofisticăria pseudoștiințifică a celor din Evul Mediu. Salturi îndrăznețe, și pași de dans în locul stricteții și a formelor savante. Fluxul heraclitian i se potrivește cel mai bine, el brodează, coase, adaugă, nu suprimă niciodată nimic. A-l citi pe Montaigne așa cum merită înseamnă a-l asculta, a-l înțelege, a-l vedea instalat într-un fotoliu, lângă un șemineu, iar apoi a te lăsa în voia discursului său conservat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I de psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
progresului. Cum tatăl tinerei fete refuză să se înscrie în gospodăria colectivă, eroina însăși, care devenise între timp propagandistă, este socotită reacționară și are de suportat consecințele. Textul romanului se transformă însă până la urmă într-o canava pe care se brodează tabloul tradițiilor satului românesc. Comentatorii francezi ai cărții au semnalat frumusețea scriiturii și au considerat romanul o „mină de cultură tradițională, țărănească literalmente pasionantă”, subliniind importanța paginilor despre etosul satului românesc tradițional. În replică la discursul oficial din România anilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
-ncerci odată să faci decât ce poți". 62 "Se uita la ea, o deschidea și chiar îi sorbea mireasma căptușelii, amestec de verbină și tutun. A cui să fi fost?... A vicontelui. Era poate un cadou de la amanta lui. O brodase pe un micuț gherghef de palisandru, instrument pe care îl putea ascunde ca să nu îl vadă nimeni, și deasupra căruia trebuie să fi stat aplecate multe ceasuri în șir buclele mătăsoase ale visătoarei ce o lucrase. O adiere de dragoste
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ei. Cel mai mare e cățărat pe scaunul faetonului pe care-l va conduce tatăl său. E un băiețel de patru ani și jumătate, îmbrăcat cu o cămașă albă de mătase, cu mâneci scurte, strânsă cu un cordon de piele brodat cu aur. E foarte înalt și lasă impresia că e mai mare, pentru că e slăbuț și capul său e bine proporționat în raport cu talia, ceea ce nu e prea obișnuit la un copil de vârsta lui. Seamănă cu tatăl său, are însă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
fotografii ale prințesei imperiale. Îmi arată o alta, mă obligă să mă aplec, spre dreapta, foarte aproape de tamponul de sugativă; este portretul meu, acela în care o țin pe fetița mea sprijinită de umăr. Fotografia e înrămată în stofă românească brodată cu fir de aur, adusă probabil de el din călătoria sa în România. Îmi spune cu amabilitate: Bun, cine-i aici? Râd, puțin descumpănită... E acolo pe masă un elefănțel de jad cu ochii de rubine cu care mă joc
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au contopit. Crystal Kingsley și Muriel Chess dispar, practic, deodată. Conform mărturiilor, una dintre ele s-a scufundat pe fundul laculul Big Bear, cealaltă s-a evaporat în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau pentru ea. Cinică în brutalitatea ei lipsită de iluzii, imaginea acoperă pe de-a-ntregul amănuntele și stilul de viață dus până atunci de Marlowe. The Long Goodbye poate fi citit, din această perspectivă, ca o scriere testamentară. Deși titlul brodează pe marginea unui bine cunoscut adagiu francez - partir, c’est mourir un peu -, prezentându-ne un Marlowe gata să se îndrăgostească de Linda Loring, cuvintele se potrivesc întru totul sfârșitului de etapă la care a ajuns detectivul. Lentoarea narațiunii sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu bea. Nici o condamnare. Informațiile sunt și prea multe, și prea puține. Excesive într-o direcție, ele omit elemente esențiale: Femeia este sau a fost măritată? Este învinuită sau, dimpotrivă, victimă? Fuge de cineva sau caută pe cineva? Se poate broda la nesfârșit pe astfel de teme, dar ele nu ne ajută prea mult, după cum nu l-au ajutat nici pe Marlowe. În aceste condiții, singurul lucru care-i rămâne de făcut este să se lanseze în necunoscut, adulmecând personajul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dorește să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de răbdare și de lentoare. Repararea ori reunificarea cere timp. Această imagine onirică este legată de lunga așteptare a lui Ulise, în timpul căreia Penelopa brodează lințoliul lui Laerte (vezi Țesut). Degetarul simbolizează căutarea protecției, mai ales împotriva atacurilor exterioare. Elementele cele mai semnificative sunt însă ața și acul. Ață Ața împărtășește simbolistica legăturii, a lanțului și a sforii. Dar, datorită fineții sale, constituie elementul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
deci rutina documentului și a studiului riguros, fiind personalitatea dominantă a epocii, încă dinainte de război, deține, așadar un mandat, general recunoscut. Eul său social, plurivalent, echivalează, în planul discursiv, cu autoritatea unei semnături suficientă sieși, în jurul căreia mentalul colectiv a brodat supranume cu conotații mitologice și/sau carismatice: Apostolul, Cărturarul, Învățătorul neamului, Profesorul 276. Astfel, raportul dintre cei doi este inițial marcat de o mare inegalitate de statut care, în scurt timp, se va echilibra, mai precis, după controversatul an 1927
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dinți falși dau zâmbetului o altă expresie." Pinul singur pe povârnișul stâncos este o aluniță pe un obraz tare și fără riduri, muntele cu un vârf dublu este pieptul unei femei culcate " Cu sutienul alb al satului, pe care îl brodau ruinele fortului venițian". Este adevărat, spune legenda, că Itaca era odinioară "o femeie iubită de Poseidon și că zeul mării a prechimbat-o în insulă pentru a o păstra pe vecie în brațele sale. Dar țara s-a schimbat, invadată de către
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deloc vitraliul și dacă mărturisește o sursă, îi face, în același timp, pierdute urmele. Biserica sau catedrala sunt locuri de ospitalitate ale credincioșilor. Vitraliul e situat în ea și oferă o imagine a credinței în imageria ei naivă, credință care brodează, ea însăși, pe marginea unor elemente stilizate și schematizate. Asta înseamnă că Flaubert ca și Iulian comite un paricid evocându-și sursele pentru a le submina mai bine? Ospitalitatea literară convențională este în orice caz tulburată prin profuziunea considerabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sub preextul că Iulian o omoară și pe mama sa. Lucrurile sunt cu mult mai complexe și ar merita niște analize mai detaliate. Cât despre mit, nu e nici o îndoială că e prezent în filigran, amestecat cu alte aventuri ce brodează pe trama mitică (Gustave Flaubet, Trois contes, PUF, 1994). 358 Vezi foarte frumoasa analiză a lui Pierre-Marc de Biasi, op. cit., pp. 61-66. 359 Această identificare cu tatăl/victimă este prezentă și când el acoperă corpul cadavrului de țap sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiecare fată. Și ele comportă o serie de broderii cu fire de mătase, aur sau argint. Culorile pre fe rate sunt roșul, verdele, albastrul, galbenul și albul. Basmalele și maramele se numără între șase și 12, fiind la rândul lor brodate cu diverse fire și modele. Pentru iernile lungi și friguroase, o boieroaică primește haine lungi și scurte, numite în limbajul epocii zăbun, dulamă, tivilichie, ghiordie, blănite pe amândouă fețele, cu blană de hermină în jurul gâtului și pe poale. Nasturii din
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mediul muncitoresc și din război. Volumul de debut însumează o serie de povestiri din viața tipografilor, care îi era familiară, scrise în maniera îngroșat ideologizantă a anilor ’50. Ficțiunea joacă un rol secundar, autorul pornind de la întâmplări adevărate, în jurul cărora brodează cu ușurință. Firul evenimentelor urmărește, de regulă, maturizarea unui personaj în „focul luptei de clasă”, în pofida unor grave accidente biografice. Tipul predilect de erou, Alexandru Trandafir din povestirea Primii pași, va suferi mai multe „transformări” până să capete „profilul” inginerului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
a ajuns într-o înfundătură irecuperabilă (neprevăzută de optzeciști, înainte de 1989) și care atestă că, din păcate, a ajuns la vârsta clasicizării cu epigoni care nu-i mai fac nici un pic de cinste. 2. Clasicizarea. Toate aceste conturbații postmoderniste se brodează pe fondul unei biruințe oficiale a curentului, iar cel mai bun semn că ne găsim în fața unui fenomen epuizat îl constituie clasicizarea lui, chiar dacă forțată printr-o campanie persistentă în instituțiile de învățământ, în numele unei presupuse condiționări a intrării noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cazuri contrastante de succes și eșec universitar. Cu o implicație autobiografică redusă, alte texte (Ghiță, Mitru, Homunculus) vor să demonstreze efectele pernicioase ale ruperii de comunitatea rurală, prin intrarea la școală sau la mănăstire. C. a încercat, de asemenea, să brodeze epic pe marginea unor episoade din Evanghelii, în Iscariot. Numeroasele volume tipărite în vremea războiului mondial conțin multă publicistică, scrisă cu talent și simțire, în slujba unui înalt ideal umanitarist, și prea puțină literatură. Un anume meșteșug narativ și chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]