3,109 matches
-
ochii și am coborît treptele aproape orbește, căci lumina lumînării abia dacă izbutea să smulgă Întunericului vreo cîțiva centimetri. CÎnd am ajuns jos, am ridicat lumînarea și am privit În jur. N-am descoperit nici o bucătărie, nici o cămară ticsită cu bușteni uscați. Dinaintea mea se deschidea un culoar Îngust ce dădea Într-o sală În formă de semicerc, unde se Înălța o siluetă cu chipul brăzdat de lacrimi de sînge și cu doi ochi negri fără fund, cu brațele deschise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse cu o scăpărare și un huruit metalic. Am Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-un lac. Tavanul se Îndepărta dintr-o suflare. Abia m-am mai putut ține. Fermín, fără nici un efort, mă culcă la loc pe laviță. — Nu te duci nicăieri, Daniel. Ce erau pastilele alea? — Alifia lui Morfeu. Ai să adormi buștean. Nu, acum nu pot... Am continuat să bîigui pînă cînd pleoapele și lumea s-au prăbușit fără drept de apel. A fost un somn negru și gol, un somn de tunel. Somnul celor vinovați. Se lăsa seara cînd lespedea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tras adânc În piept aerul de sfârșit de noiembrie și am simțit ceva ciudat de asemănător cu fericirea. —Zi, tată, ce pot să fac? — Ia grămada aia de lângă seră și trage-o Încoace, dacă poți, gemu el În timp ce ridica un buștean deosebit de mare pe umăr. Îmi aruncă o pereche de mănuși de lucru prea mari - din alea care se făcuseră negre cu mult timp În urmă din cauza mizeriei - și făcu semn În direcția vagă a lemnului. Mi-am pus mănușile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de lucru prea mari - din alea care se făcuseră negre cu mult timp În urmă din cauza mizeriei - și făcu semn În direcția vagă a lemnului. Mi-am pus mănușile și am dus lemnul dintr-o parte În alta, câte un buștean odată. Mama m-a anunțat că intră la duș, dar că lăsase un ibric cu ceai egiptean Yogi de lemn dulce În bucătărie. Ne-am așezat, am turnat și am băut. — Deci spune-mi, Bettina. Ce relație ai cu tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
veni de pretutindeni, ca un răspuns la o Întrebare care nu fusese rostită. Întrebarea aceea era: „Sunteți gata să jertfiți tot ce mai aveți pentru acest vis?” Iar răspunsul venea ca un râu de munte, Învolburat, sărind peste pietre și bușteni căzuți, năzuind spre vărsarea În marele fluviu al libertății. „Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îi sugerează să se odihnească, înainte de a începe să lucreze în decursul zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit, incredibil de obosit, se tolănește pe un charpai și adoarme buștean. Pagină separată Pran visează un ținut făcut din chapati aranjate în stivă și lapte covăsit, populat de fete legume, cu degete de okra și sânii ca niște vinete, cu priviri obraznice, ochii verzi, de culoarea boabelor de mazăre. Relațiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca să provoace probleme, chiar și legate de succesiunea la tron. Maiorul este cu adevărat cel mai puternic bărbat de aici. Spre norocul lui, asha îi adoarme simțurile. Cu toate acestea, experiența este încă dureroasă, ca și cum i-ar fi căzut un buștean peste șale, pe care apoi cineva l-ar fi lovit cu un ciocan de lemn, dar cel puțin senzația e destul de vagă, un mesaj dureros ajungându-i la creier ca o felicitare din concediu: scurt, tardiv și, din fericire, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător își condusese calul la limita epuizării și ceilalți călăreți rămăseseră cu mult în urmă, numai atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o trimite pe una din ele după apă. După o oră, el și Bridgeman sunt din nou pe drum. Bobby îl cară, iar Bridgeman i-a pus un braț vânjos, post-coital după umeri, atârnă greu și este țeapăn ca un buștean. „Chestia este“, zice Bridgeman, că „vechiul Blighty e altfel decât e aici“. Strada este goală, dar Bobby nu prea pare în largul lui. Se simte duhoare de cărbune și se împiedică un pantof rămas în mijlocul străzii când ies de la Goa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lângă o stâncă, sub lumina lunii, Nuharoo se așază lângă lighean. Se spală încet pe tot corpul. Frumusețea aceasta a fost numai pentru ochii lui Hsien Feng, mă gândesc eu. Mă trezesc în toiul nopții. Nuharoo și Tung Chih dorm buștean. Suspiciunile mele revin. Îmi amintesc zâmbetul călugărului - îi lipsea sinceritatea. Ceilalți călugări nu aveau expresiile liniștite pe care sunt obișnuită să le văd la budiști. Ochii lor priveau într-o parte, și apoi, din nou, la mai-marele lor, de parcă așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frunză care cade din copacul din fața ferestrei. Ce-o fi cu el? Îmi aduc aminte că mai-marele călugărilor l-a invitat să bea ceai după cină. — Li! Li Lien-ying! Mă ridic în capul oaselor și îl zăresc în colț. Doarme buștean. Se poate să fi fost ceva în ceaiul pe care i l-a servit călugărul? Mă strecor în robă și traversez încăperea. Zgâlțâi eunucul, dar el îmi răspunde cu un sforăit sonor. Poate că e doar foarte obosit. Mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lucrurile stăteau bine, că toate cele În neorânduială urmau să treacă și că nimeni n-avea să clintească nimănui vreun fir de păr. Se ridică Încet și cuprinse cu ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De prea marele zgomot Îndurat pe drum, urechile Îi sângeraseră. Îndreptă palmele Înroșite către cerul plumburiu și, pentru că știa că nu vede nimeni ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spinării, când ca din senin, nimica mișcă și sare direct la gâtul lor. Cică mai săptămâna trecută, cu puțin înainte de revărsatul zorilor, s-a auzit deodată o bubuitură groaznică, urmată de un pârâit prelung, ca și cum ar fi fost despicat un buștean enorm. Cele 73 de servicii specializate și 42 de agenții de securitate plus cele 11 servicii care țin direct de cabinetul președintelui, s-au sesizat prompt fiindcă aveau doar membri cu un IQ foarte mare, deci cu o istețime ascuțită
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
m-am înșelat.În clipa următoare, fața luminoasă a călugărului s-a ivit în prag. Bună dimineața! Te-ai trezit cu noaptea-n cap bag seamă. Vinovate sunt vrăbiile. Dacă nu se zbenguiau ele prin frunzișul nucului, mă găseai dormind buștean. Ai avut dreptate, părinte, că în noaptea asta nici visele nu m-or vizita. Am plutit pe aripile somnului ca pe o apă lină... Știam eu că așa o să se întâmple. După o zi ca cea de ieri, nu se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
meu. Helen și Anna. Din nou. De ce nimeni din casa asta nu poate să doarmă în propriul lui pat? m-am întrebat obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bărcii sale. „Or să regrete ei ziua asta!” murmură părintele când se urcă în barcă și apucă vâslele. Părintele St John Froude avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea Sally, care făcea unele pregătiri. Se dezbrăcă și-și puse pe ea bikinii de plastic. Scoase din poșetă o bucată pătrată de mătase și o puse pe masă, după care aduse un ibric din bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
câinelui. La stânga mea, Tom citește o piesă de Don DeLillo. Mă uit în sus, la cer, și studiez norii trecători. Un uliu se rotește în raza vederii mele, apoi dispare. Când uliul se întoarce, închid ochii. În câteva secunde, adorm buștean. La ora cinci, Honey Chowder își face prima apariție, trăgând în fața casei cu mașina plină cu de-ale gurii și cu două lăzi de vin. De-acum, Tom și cu mine ne-am ridicat din șezlonguri și stăm pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma învelită cu bușteni, Carmen își manifestă nervozitatea printr-un stacatto în tăblia jegoasă a tejghelei, cu degetele scurte cu unghiile vopsite bleu. Atunci meseriașii nu mai știu cum să-și ia repede băuturica și să se care afară. În terasa acoperită toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de mai mulți ani, acolo domneau doar generalii ruși. Boierii continuau să sosească. Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de-al lor, de-al ei, al moțatei cu care mi-am pus mintea să șăd ca omul și uite-o acum că face ea pe bărbatul! Acolo, sub abricos, ceva care nu-i de tot al ei: niște butuci, bușteni, buturugi. Nu se văd bine, că-i Întuneric. Dar chiar de-ar fi, nu s-ar vedea, din pricină că sunt acoperiți cu o pânză Întunecată și scorțoasă. - E-e-eu șșștiu ce-i acolo!, dârdâi de frică. M-m-morții... - Ei nu sunt morți, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la o parte pe tata, ca să-i aducem aminte de scopul întregii afaceri, dar el abia dacă-și mai putea aduce aminte cine eram noi. Cu toate astea, spre dimineață, am căpătat semnăturile, nu se știe cum. Tata a dormit buștean până s-a dezmeticit din beție, apoi a venit la mine cu ochii umflați cât cepele și mi-a spus să nu uit niciodată că tatăl meu a trebuit să se îmbete pentru mine. Mi-a mai cerut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că doamna doctor Ishida vine imediat. I-am mulțumit din cap. Doamne, câtă liniște e aici! gândii eu. Nu se auzea absolut nici un sunet, încât aveai impresia că este ora siestei. Oameni, animale, gândaci, plante - se părea că toți dorm buștean. Ce după-amiază liniștită! Nu a trecut mult timp și am auzit pași ușori îndreptându-se spre mine. Am văzut o femeie cam între două vârste, cu părul aspru și scurt. S-a așezat lângă mine, și-a pus picior peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko făcea pe nevinovata din jenă față de Reiko, dar atitudinea ei a rămas neschimbată și după ce a plecat Reiko din cameră, pentru câteva momente. În ochii ei nu puteam citi absolut nimic. — Cum ai dormit? am întrebat-o pe Naoko. — Buștean, răspunse ea, simplu. Purta o agrafă simplă de data aceasta. Aveam o senzație ciudată de neîmplinire, pe care am simțit-o pe tot parcursul mesei. În timp ce-mi ungeam pâinea cu unt sau îmi cojeam oul, o tot priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu se mâncase la prânz. Asistentele circulau în permanență pe culoar și le auzeam deseori vorbind clar și tare. Din când în când mai aruncau câte un ochi în salon și îmi zâmbeau dulce când vedeau că ambii pacienți dorm buștean. Aș fi vrut doarsă citesc ceva, dar nu erau cărți, reviste sau ziare în încăperea aceea, doar calendarul de pe perete. M-am gândit la Naoko. Mi-a venit în minte trupul ei gol și agrafa prinsă în păr. Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]