1,329 matches
-
fi menționat, mai tîrziu, În istoria literaturii române.” Aha. „Profesorii Facultății de Drept vor evoca acest proces ca pe unul din procesele celebre ale timpurilor noastre.” Iar Facultatea de Psihiatrie va ilustra frustrările de la maturitate ale celebrului personaj, exemplificînd cu bucățele de geniu În formol. Care, În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele turcoaice Își speriau copiii cînd nu erau cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să copiez titlurile cărților... Îmi amintesc că în seara aceea, rămas singur, mă blestemam că primisem prea repede o propunere care mă va face să-mi pierd aproape tot timpul liber. (După câte înțelesesem eu, trebuiau copiate titlurile pe mici bucățele de hârtie, apoi clasate alfabetic, cu numărul lor respectiv de raft, și transcrise din nou într-un dosar, pentru a fi date la tipar. Munca aceasta îmi repugna.) Și mă temeam, de asemenea, că jocul nostru ar putea să reînceapă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
si se ștergeau pe obraz. Darie se apropie stânjenit, silindu-se să zâmbească. - A bolborosit mereu pe limba lui, în rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din palma deschisă o bucată de zahăr și începu s-o sugă. - Cât îl vedeți de tinerel și de slab, e greu, reluă Iliescu, și am obosit. Ne-am gândit să ne
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
departe. Darie își aprinse țigara și-i privi pe toți trei, pe rând, zâmbind. - Nu se vede nimic, spuse. Unde te uiți, numai lanuri de porumb, numai lanuri... Câinele se oprise la câțiva metri, scâncind sfios, cu ochii ațintiți asupra bucățelelor de zahăr. Zamfira oftă. - Să-i mai spunem de-ale noastre, că poate pe astea le înțelege mai bine. Cât ne-am odihni noi aici, să-l ținem de vorbă, să-i spunem cum o să fie în sat. Iliescu se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privire, apoi îl așeză cu grijă la loc. - E din 6 iunie 1966, spuse. - A apărut și s-a distribuit acum trei zile, precizează Ghibercea. N-ați auzit nimic despre edițiile apocrife ale Sdnteii? Pantazi luă scobitoarea, o rupse în bucățele și începu s-o mestece încet, concentrat. - De doi ani verific identitatea și cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am descifrat! S-au făcut toate calculele posibile, mi-a spus tovarășul Năstase, dar fără nici un rezultat. Pantazi îl cercetă câteva clipe în tăcere, începînd să rupă, meticulos, scobitoarea. - Să nu te sperii văzîndu-mă că sug scobitorile, le rup în bucățele și le mînjolesc. Ticul acesta - recunosc, detestabil - este prețul pe care îl plătesc și acum, cinci ani după ce m-am lăsat de fumat... Îți spuneam deci, continuă cu o voce mai gravă, sunt curios să știu câte zile au trecut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele de negustor hindus rămase sub gheare. — Nu mă omorî, spuse leul cel bun. Tatăl meu este un leu nobil care a fost mereu tratat cu respect, și tot ceea ce spun e adevărat. Leoaica cea rea se aruncă deodată asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spălĂ În pîrÎu. După ce curățĂ păsĂrilele netezi penele, le Înveli În ferigi și le băgĂ În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa repede. Ar fi bune de momeală, da’ acum n-avem nevoie. Toți păstrăvii din pîrÎul Ăsta sînt ai noștri și o să-i luăm doar cînd o s-avem nevoie. Dacă pîrÎu’ Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ghinion. Multe din lucrurile pe care le țineam, le țineam pentru că-mi doream ca, după ce se termina totul, să le pot trimite familiilor celor decorați. Cei din echipa mea arătau de parcă ar fi stat sub un iureș de bucăți și bucățele dintr-un abator explodat, și nici ceilalți care ieșeau din blindat nu arătau prea curăței. Habar n-aveam cît de rău tre’ să fi arătat și eu pînĂ să observ cîte muște se adunaseră pe lîngă spatele, umerii și gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu livadă și cu loc de cramă”. Ca să nu zici că nu ți-am spus, ascute-ți mintea, că ai să auzi o mulțime de lucruri - cam încurcate, ce-i drept - dar cu totul deosebite. Păi să luăm povestea pe bucățele, că până la urmă om pricepe-o. Că bine zici, vere. Ascultă: “Io Dumitrașco Cantacuzino voievod m-am milostivit și am dăruitu... svintei mănăstiri Sveti Ioan... carea este zidită den temelii de Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerele Ducăi vodă... am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
el la cărăușie în locul tău? a insistat Pâcu. Nici nu m-am gândit la asta, dar nici nu are cu ce merge. Ce, aista-i gospodar? Are o pereche de boi amărâți și un car care s-ar rupe în bucățele numai cu câțiva saci, nu cum încărcăm noi. Lasă. Nu-i duce tu grija. Se descurcă el. Oare? Matale chiar crezi că moș Dumitru l-ar primi? s-a arătat interesat Mitruță, cu o undă de bucurie în ochi, în timp ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de mine! Otopsia? Tu știi ce îi aceea?” „Nu știu. L-am întrebat pe popă întâi, apoi pe învățător, dar nu mi-au spus...” „Asta înseamnă că ți-o dă acasă...să nu mă întrebi cum.” „Cum mi-o dă?” „Bucățele, Surcică! Bucățele!” „Ce ai spus?” „Ce ai auzit. Adică nu ți-o dă întreagă.” „Nu mai spune! Atunci trebuie să mă duc la spital, să-i spun doctorului să nu-i facă otopsia.” „Tu crezi că îi pe vruta ta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Otopsia? Tu știi ce îi aceea?” „Nu știu. L-am întrebat pe popă întâi, apoi pe învățător, dar nu mi-au spus...” „Asta înseamnă că ți-o dă acasă...să nu mă întrebi cum.” „Cum mi-o dă?” „Bucățele, Surcică! Bucățele!” „Ce ai spus?” „Ce ai auzit. Adică nu ți-o dă întreagă.” „Nu mai spune! Atunci trebuie să mă duc la spital, să-i spun doctorului să nu-i facă otopsia.” „Tu crezi că îi pe vruta ta? Nici vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dus în căutarea unei șosete, că mă certa mama că unde am pierdut-o. M-am băgat cu totul sub pat, și era cât pe ce să mă înghită și pe mine! Dar dacă ești uman, te poți întoarce pe bucățele, care tot se unesc!... Da. Dar lucrurile nu se mai întorc singure. Trebuie să le iau eu cu mine - că dacă le am la mine, se pot întoarce și ele de acolo, din neantul lucrurilor. Acuma le-am găsit. Toate
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
În chicineta noastră, dar nu mă puteam hotărî nicicum să fac și așa ceva. Umilința de a-i spăla vasele În fața celorlalți mă făcea să i-o șterg doar cu un șervețel după fiecare mic dejun și să râcâi cu unghiile bucățelele de cașcaval care rămâneau lipite de farfurie. Dacă era prea murdară sau stătuse prea mult În biroul ei, deschideam o sticlă de San Pellegrino pe care o țineam mereu la Îndemână și vărsam câțiva stropi pe ea. Îmi ziceam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa se va și sfărîma împărăția lui, și va fi împărțită în cele patru vînturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui, și nici nu va fi tot atît de puternică pe cît era sub el, căci va fi făcută bucățele, și va trece la alții afară de aceștia. 5. Împăratul de la miază-zi va ajunge tare. Dar unul din mai marii lui va fi și mai tare decît el, și va domni întemeind o mare împărăție. 6. După cîțiva ani, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie perfect echilibrat, ca să nu mă apuce șovăiala sau, pe drum, amețeala. O să-mi iau la mine câteva bucățele de zahăr. Poate și niște ciocolată. Vreau, trebuie să rezist... Mă gândesc ce voi face eu, când va trebui să fiu tot drumul veselă. Mai mergem doar Încă cu trei băieți. Cum vor fi oare? Cred că plini de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu te tot băga în răutățile oamenilor! protestă Florica, ștergîndu-și lacrimile. Că de n-or ieși bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are să cadă, c-o să zică lumea că el te-a învățat să... ― Să știu că mă taie bucățele și mă aruncă la câini, și nu mă las până ce n-oi plăti cui trebuie și ce trebuie! făcu flăcăul. Nu, nu, degeaba te superi, că n-ascult nici de tatăl din ceruri, așa să știi! ― Noroc, noroc, Trifoane! strigă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mori tu... ? îi replică. — Ți-ai și găsit pe cine să întrebi... Ai uitat că în problema morții sunt expertă. — Dă-mi și mie, căută s-o abată Papi. Poate așa m-o iubi și pe mine cineva... Le azvârli bucățelele una câte una, găsind porecle pentru fiecare : ia de-aici, cârlionțatule, hai și tu, Piticot, na-ți, tanti Aglaia... Termină și-și scutură palmele cu satisfacție, apoi o privi cu luare-aminte : Auzi, fată, ia fă-te-ncoa’ ! Îi atinse fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însoțiți la înapoiere cu lovituri de baston pe spinare și cu vergele de oțel peste glezne. Vergelele spărgeau vinișoarele de sânge și glezna se făcea vânătă și tare ca piatra. Apoi, toată noaptea au lătrat pe la uși câinii-lupi, asmuțiți cu bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și de ființe decât se poate desluși cu privirea. Bunelu rămase pironit locului, ridicându-și mâinile în căutarea unui perete imaginar, timp în care Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le. „Care ești, mă ?“, scrâșni din dinți. Apucă unul la întâmplare. „Tu, mă ? !“ Îl rupse în grabă, dar nici acolo nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Șefa mea e o femeie între două vârste pe care o cheamă Fann Sora cea Mare. Fann e o femeie voinică, și îi place să se dea pe față cu la fel de multă vopsea ca o cântăreață de operă. Când vorbește, bucățele din machiajul ei se desprind. Părul ei gras e pieptănat pe spate, strâns lipit de scalp. E cunoscută ca fiind rea de gură, dar bună la inimă. Fann Sora cea Mare e mândră că a fost în slujba Marii Împărătese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]