6,712 matches
-
ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își privește subalternul cu o mirare care Încet se transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși Într-un pat și nu În vreun canal, mâncat de șobolani sau, și mai rău, În bezna vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa, te-am recunoscuuut Antoniuuuu, dar să știiii, că Uniunea Europeană nu ne vreaaaa ră-uuuul,,. Claxonul puternic, strident al unei autobuz, acoperă ultimele cuvinte ale fetei. Antoniu nu le mai aude. Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tocmai a terminat-o. Frigul pătrunzător Îi taie respirația, dar e hotărât să-l Înfrunte cu orice preț și să-și continue drumul. E convins, că bătrânul cloșard Îl urmărește cu privirea, de acolo, dintre Îngerașii neîntinați. Tocmai a traversat bulevardul Iuliu Maniu, și s-a oprit În fața unui chioșc de ziare, timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a pus mari speranțe. Ar vrea după asta, să dea o târcoală ghetoului. Îi e dor de el, și nu-i mai e frică de criminalul-violator.. Cine știe? Poate a fost din nou Închis și ,,casa,, e goală. Traversează acum, bulevardul Mareșal Averescu, și merge În lungul lui, până ajunge la un bloc cu zece etaje. Intră la parterul blocului, Într-un centru de pâine, de unde Își cumpără o chiflă. Mușcă din ea cu lăcomie. Un tramvai se scurge leneș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eram soția fericită, ele erau celibatarele. Căsătoria era de departe preferabilă divorțului. 9tc "9" Bărbatul de negăsit pe Googletc "Bărbatul de negăsit pe Google" Toți angajații de la À La Vieille Russie, discretul magazin de bijuterii de la intersecția 59th Street cu bulevardul Fifth Avenue, arată de parcă tocmai ar fi murit. Înăuntru, locul seamănă mai degrabă cu un mausoleu decât cu un magazin scump, cu ornamente de grosimea bezelelor, acoperite de praf, și cu lumini Îndreptate către casete din sticlă care adăpostesc giuvaere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
O, Doamne, termină, am implorat-o. Ai luat-o razna. —Ba viața mea sexuală a luat-o razna. Ce n-aș da pentru un Sanford tânăr, necăsătorit și mai slab. Să fi avut un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit În geantă și mi-am scos BlackBerry1-ul. Așa, și acum am de gând să aflu cine este misteriosul G. Monterey. În ciuda hurducăielilor provocate de mașină, am reușit să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi numele G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
petrecută În liniște. Eu și Thack lucram peste program ca să finalizăm catalogul pentru colecția de primăvară, iar Hunter era prins până seara târziu cu ședințe de lucru pentru scenariu. Am trecut pe la Citarella 1, la intersecția dintre 9th Street și bulevardul Sixth Avenue, ca să iau pentru seară niște delicioasă mâncare italienească. Exact când am plecat de la raionul cu carne, mi-am adus aminte că nu mai aveam Drano 2, așa că m-am Îndreptat către partea din spate a magazinului ca să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Thackeray pe la magazine și ședințele interminabile ale lui Hunter, ne strecuram În oraș ca să luăm scurte mese de prânz romantice În Marais sau ne Întâlneam la cină În braserii intime de pe malul stâng al Senei, ca D’chez eux de pe bulevardul de Lowendal, unde ne hrăneam unul pe celălalt cu linguri pline cu mâncare din casolete și ne țineam de mână tot timpul cinei, În felul În care o fac cei care se iubesc nebunește. În săptămâna aceea, totul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aglomerație! Abia faci rost de cîte un bilet la teatru. Am vrut să văd ultimul "Hamlet" și nici n-am ajuns la ușă măcar; m-au luat de departe cu "n-aveți un bilet în plus?" La orele astea, pe bulevard, ai impresia că bucureșteanul n-are altceva de făcut decît să stea la coadă, ori să meargă la un bilet în plus. N-au mai avut timp de discuție decît foarte puțin, spre regretul amîndurora; trenul intrase deja în Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
găsit la putoarea aia mică, ai? O mînă de om, nici n-ai ce bate. Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă. A venit, i-a împrăștiat pe ăia de gardă, ea a rămas la urgențe... Îți mulțumesc pentru bani! Nu i-am putut oferi o viață frumoasă, măcar o înmormîntare... Știi ce mi-a zis ăla de la sicrie?, atelierul de pe bulevard, un ăla mic, un țîr, meșter acolo: "Avem, dar dai cinci sute peste chitanță, altfel aștepți." De ce nu pot să fiu violent, spune-mi și mie? S-o trag la răspundere pe madam Săteanu, că nu s-a îngrijit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hill, drumul spre prăvălia lor, de-a lungul magazinelor de pe Fortune Green Road înspre Quadrant, devenise pentru ea a o doua natură. Când ajunse la magazin, acesta arăta la fel ca întotdeauna și se afla exact în același loc pe bulevard, cu vitrine de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să stăm aici. Ramona se înfășură în haina neagră de velur, cândva la modă, și tremură ostentativ. — Știi... De fapt, nu sunt interesat de... știi tu... de fapt... — Cauți companie. Înțeleg, iubire, nu trebuie să te rușinezi. Lăsând în urmă bulevardul din fața stației de metrou, Bull și Ramona plecară împreună cu aerul firesc al unui cuplu de bătrâni căsătoriți de mult. Dispărură înspre Caledonian Road. Alan se simțea mult mai bine după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul exercițiului din după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
țară, ci și în Japonia, Singapore și Rusia. Alături de "Rishengchang" au fost deschise ulterior alte 22 de burse, care au făcut ca Pingyao să devină centrul financiar al Chinei la acea vreme. Orașul Pingyao din provincia Shanxi (Foto: Yang Ying) Bulevardul de Vest al cetății era cu peste o sută de ani în urmă "Wall Street-ul" localității. Aici se poate vedea și acum, printre numeroasele magazine, clădirea vechii burse "Rishengchang". Pingyao are un trecut strălucit, iar astăzi a devenit un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul Școlii generale nr. 57, traversează țara și continentul, trece Atlanticul, se întinde, atinge țărmul nord-american, ocolește Long Islands și Statuia Libertății, cotește pe străzi și bulevarde, se strecoară prin obositorul trafic newyorkez și ajunge la Turnurile Gemene. A scris în ziare, s-a dat și la televizor. L-am văzut cu ochii mei pe tatăl lui Troc, la știri, pe mai multe posturi, explicând tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
duminică dimineața, mergeam la film sau la meci. Tata iubea pantalonii de stofă, cu dungă (pe care și-i comanda la croitor), cămășile în culori pastelate (cu nasturele de la gât descheiat) și scurtele de velur sau de piele întoarsă. Băteam bulevardul Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se înghesuiau în tribune ca sardelele sau ca șprotul afumat (și tribunele chiar semănau cu o conservă), stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
developate, vorbeam vrute și nevrute (sau câte-n lună și-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii, dar era ca și cum am fi făcut-o. Când ieșeam de-acolo se întâmpla ca în unele duminici la prânz, la ieșirea din cinematografele de pe Bulevardul Republicii: lumina zilei ori a becului de pe hol ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. În lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege praful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei, iar acolo, deloc derutat, știind prea bine care-i sunt ținta și menirea, să se fi îndreptat către D 13 (spre colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unul din momentele alea tembele în care nu poți să spui altceva despre tine decât că stai în troleibuz agățat de bară, se poate zări, ca un decupaj strălucitor, teritoriul acela dreptunghic și înțesat de blocuri, mărginit la nord de bulevardul Drumul Taberei, având hotarul de vest la Valea Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud, să se găsească, odată și pentru totdeauna, câmpul. Și, la fel de bine cum harul omonimiei a făcut ca „un puf minuscul, asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud, să se găsească, odată și pentru totdeauna, câmpul. Și, la fel de bine cum harul omonimiei a făcut ca „un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
capabil de o sinceritate fraternă și pătimașă care te topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam să joc fotbal, doar pentru că în drumurile noastre spre granițele regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]