2,180 matches
-
rugându-l pe Jonas să nu se întrerupă din lucru, să-și vadă de treabă ca și cum ar fi fost singur, să nu se sinchisească de prezența lor și să nu se poarte cu ei cum te-ai purta cu niște burghezi care nu știu ce preț are timpul pentru un artist. Jonas, bucuros că are niște prieteni care nu se supără când lucrează în prezența lor, se întorcea la tabloul lui, fără a înceta să răspundă la întrebările ce i se puneau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rezista bucuriei de viață ce îi clocotea în inimă. Din odaia aceasta o ușă dublă dădea în cerdacul din față, înconjurat de grădinița cu flori. Acolo, într-un jilț învelit cu o scoarță veche, Bologa se tolăni tihnit, ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lovituri și ai ieșit din joc000 Dar hai să nu ne facem grij000la vechiul joc al legii 000 — Bună! Alan nu-i așa! Ce-i asta? arăt eu spre cutia aurie de Carlsberg Special. Nu vechea cutie mov? Faci pe burghezul cu noi? Ne spălăm de păcate nu-i așa? Acum se uită la mine, Încercând să-și dea seama de unde să mă ia. — Bruce! Bruce Robertson, Îi spun eu. Țiamintești de mine? Am intrat În poliție exact Înainte de grevă! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
deliberat exclusă deoarece, plasând cauzele războiului în natura sistemului capitalist, reprezenta o amenințare directă pentru ordinea socială a statelor capitaliste: "această doctrină falsă trebuia să fie respinsă în interesul stabilizării societății burgheze ... [istoricii] acționau și reflectau în interiorul contextului social universitar burghez, care obstrucționa din punct de vedere structural astfel de intuiții revoluționare" (Krippendorf 1982:27). Feminiștii au ridicat o problemă similară privind excluderea prezenței și a perspectivelor lor din preocupările Relațiilor Internaționale, argumentând că organizarea lumii academice era construită în moduri
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bună înțelegere asupra necesității de a schimba societatea înainte de a putea atinge un grad mai mare de libertate. În continuarea credinței sale că istoria se învârte în jurul procesului muncii, Marx a observat că libertatea și egalitatea în cadrul capitalismului înseamnă că burghezul, ca și proletarul, se angajează într-un contract de muncă de pe o poziție egală din punct de vedere juridic, însă inechități sociale majore fac ca muncitorii să se găsească la mila burgheziei și le diminuează libertatea și egalitatea. El a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și pe cele mai sălbatice. Prețurile scăzute ale mărfurilor sale reprezintă artileria grea cu care spulberă orice ziduri chinezești, prin care forțează să capituleze ura înverșunată a barbarilor față de străini. Obligă toate națiunile, sub amenințarea cu dispariția, să adopte modul burghez de producție...adică să devină burgheze ele însele. Într-un cuvânt, creează o lume după modelul său". (Marx și Engels 1977: 224-5) Acestă afirmație remarcabilă avea implicații clare pentru strategia revoluționară. Simțul "naționalității" poate să fi "murit" deja în rândul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
muncitoare că "rolul jucat de ele în politica imperială era neînsemnat în comparație cu daunele provocate de război" (1972: 167). În loc să se "agațe de caracterul îngust al statului național" și să sucombe la idealul patriotic de "apărare sau lărgire a granițelor statului burghez", proletariatul avea să revină la proiectul principal de "desființare a granițelor statului și înglobare a tuturor popoarelor într-o singură familie socialistă" (1972: 167). Cum am notat mai devreme, Marx și Engels credeau că toate premisele de extindere a loialității
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
scump, spunea Picasso, trebuie ca la început să se fi vândut foarte ieftin." De ce-a cumpărat Kahnweiler Domnișoarele din Avignon? A spus-o chiar el: fiindcă "displăceau absolut tuturor". Acesta e secretul viitorului aducător de profit. Anularea plăcerii (șocarea burghezului și a incultului), exigență deopotrivă formală și speculativă, este morala artei moderne. Din această obligație tacită, "anti-arta" și-a făcut o datorie explicită. Care artist "serios" nu s-a gândit la el ca la un gropar al artei și în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de vreme ce prin destinație un fabricant de imagini alimentează, în universul catolic și de o mie cinci sute de ani, gloria celor puternici, dacă același gen de individ a lucrat succesiv la gloria lui Christos, a cetății, a prințului, a marelui burghez colecționar, a Fundației Olivetti sau a propriei persoane, cu aceleași efecte de prezență și putere. * * Ar trebui să înlănțuim aceste momente într-un singur travling înapoi, căci ele își au originea în același progres care combină accelerația istorică și dilatarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei un limbaj comun, Frumusețea, supremă trăsătură de uniune între civilizații dezunite. Un istoric al culturii s-ar amuza de această tiflă simpatică a secolului XX către al XIX-lea. Religia artei fusese atunci întronată de poeți ridicați împotriva "realismului burghez", iată că revine acum prin establishment-ul bancherilor. "Să ne iubim în artă așa cum misticii se iubeau în Dumnezeu și totul să pălească în fața acestei mari iubiri", scria Flaubert, puțin după ce Ingres, "preot slujind frumosul,/Care formei pure i-a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vital. Care artist n-a râs ca de o vanitate speculativă de aceste desuete clasificări din trecut? Ele au avut odată mize palpabile pentru cariere și pensii. În secolul al XVII-lea, declarând portretul minor, devalorizat cum era de afluența burghezilor doritori să-și imortalizeze trăsăturile, Academia Regală făcea să scadă mult prețurile. Promovată ca artă în 1660, gravura în taille-douce retrogradează după puțin timp la nivelul de meserie. În 1749, pasteliștii au fost sacrificați pictorilor în ulei. Vremea academiilor a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mult timp televiziunea. Ba chiar a devenit arma absolută a programatorilor de la canalele generaliste 102. În Italia, televiziunea a ucis cinematografia vie; în Franța, o ajută să trăiască sau să-și supraviețuiască. Ici și colo, formează un cuplu, infernal sau burghez. Rosselini a trecut de la una la alta, cu speranțe; Averty îl readuce la viață pe Méliès*, fără speranță. Dar, indiferent de metisaje și tandemuri, ele nu au aceeași genealogie. Pe când cinematografia se trage din teatru (dar și din circ, music-hall
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
activiștii regimului, acest "șovinism științific" a determinat eliminarea sau reeducarea medicilor de stil vechi, ceea ce a dus la dispariția unor practici medicale catalogate drept "iraționale", precum acupunctura sau vegetarianismul. După 1954, în China a început o campanie de demascare a "burghezilor" din Ministerul Sănătății, aceasta dovedindu-se a fi un bun prilej pentru considerarea practicilor medicale de tip occidental ca fiind ele înseși burgheze. Fiind de inspirație politică, această campanie implica două premise: în primul rând, a existat o identificare a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
căderii Constantinopolului și 1750 când a apărut doctrina fiziocrată). În bună măsură, epoca mercantilismului a coincis cu apariția statului modern, dar și cu marile descoperiri geografice, cu nașterea, pe ruinele vechilor instituții și tradiții medievale, a altora noi, de tip burghez. Pe acest fundal, apar idealuri Îndrăznețe și nonconformiste, ca setea de Îmbogățire, individualismul economic și etatismul. Cel mai de seamă reprezentant al acestei doctrine, Antoine de Montchristien - considerat de mulți „părintele” economie politice - susținea ideea unui stat puternic, autonom, nesubordonat
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
împodobit cu flori. Lobii urechilor nu sînt acoperiți de păr, pentru a pune în valoare cerceii din pietre prețioase. Marea burghezie înstărită nu se lasă mai prejos și preia moda lansată de nobilele doamne (cu excepția portului bijuteriilor, adeseori imitații). Consemnul burghez la modă era Mehr Schein als Sein. Cum nu toată lumea avea un păr lung natural (ca Elisabeta), încep să se confecționeze pe scară largă meșe și cozi de păr savant împletite, care cu timpul se dezvoltă într-o industrie și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
refuzate oportunitățile de a participa la guvernare nu vor fi protejate și promovate în mod adecvat de cei care guvernează. Mărturia istorică în această privință este covîrșitoare. După cum am văzut în scurta trecere în revistă a evoluției democrației, nobilii și burghezii din Anglia, nemulțumiți de modul arbitrar în care monarhii le-au impus sarcini fără acordul lor, au cerut și au cîștigat dreptul de a participa la guvernare. Secole mai tîrziu, considerînd că interesele lor fundamentale erau ignorate, clasele mijlocii au
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
français (Bucătarul francez), volum tipărit în nu mai puțin de 100 000 de exemplare! O altă carte de bucate, cea a lui François Massialot, din 1692, oferă deja, prin rețetele sale, un model simplificat al bucătăriei franceze, potrivit pentru mesele burghezilor. Dar schimbarea radicală are loc în 1789: imediat după Revoluție, mulți bucătari își deschid restaurante, nemaiavând de lucru la curțile nobililor. Primul semnal în acest sens fusese dat în 1765, când Beauvilliers înființase la Paris primul restaurant. Astfel a ajuns
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
adică cei care se duc la un spectacol având prejudecăți favorabile sau nefavorabile și a căror judecată, partizană, este construită la grămadă, "ignoranții de la galerii", pentru care docții nu au nicio considerație căci îi consideră puțin cultivați, adică nobilii și burghezii, "ignoranții de la parter", adică poporul, și în sfârșit "savanții". Regulile sunt date pentru a satisface această ultimă categorie de spectatori. Numai "cei ce știu arta" (s. tr.), după cum scrie Scudéry, sunt în stare să judece verosimilul unei piese. "Pentru ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
universel) etc. sunt piese periculoase; căci dacă moravurile nu sunt formate, sunt corupte." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 5 "Desfășurare a capitolului precedent", intitulat la rândul lui "Despre Comedie"). Mercier este indignat de faptul că într-o piesă ca Burghezul Gentilom (Le Bourgeois Gentilhomme), Molière, bătându-și joc de Doamna Jourdain, umilește burghezia. El merge până acolo, încât îl acuză de a fi cauzat moartea abatelui Cotin, prin a-l fi ridiculizat sub trăsăturile lui Trissotin. Cât despre Rousseau, care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timp că tirania lui Alexandru este insuportabilă tuturor, dar că nimeni la Florența nu este cu adevărat hotărât să acționeze. De exemplu, el ne face să asistăm la conversația unui argintar cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng decadența orașului. Tot în numele libertății artei, Stendhal, în Racine și Shakespeare, dorește apariția "tragediei în proză", care numai ea poate exprima adevărul sufletului uman. Dacă versul conferă frumusețe satirei, epigramei sau poemului liric, el devine, în teatru, unde
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
voia unei digestii amabile într-o baie de muzică." De aceea el refuză intruziunea muzicii, a cântului sau a dansului, în teatru, arte care nu sunt pentru el decât niște motive ornamentale destinate, falsificând realitatea, să satisfacă frivolitatea unui public burghez care nu știa cum să se distreze. 6.2. Adevăr psihologic și realism scenic Întreaga sa viață, Zola a încercat să cunoască un adevăr psihologic maxim. Țelul suprem, scrie el în Convorbirile dramatice, este să ni se arate ființa interioară
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai comod, știu, să prezinți publicului o marionetă, să numești marioneta Carol cel Mare și să o umfli într-atât cu tirade, încât publicul să-și imagineze că a văzut un colos; asta este mai comod decât să iei un burghez din epoca noastră, un om grotesc și prost îmbrăcat și să scoți din el o poezie sublimă, să-l faci din el, de exemplu, pe moș Goriot, tatăl care-și dă și sufletul pentru fiicele sale, o figură atât de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el nu ar putea crea personaje reale și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu putea decât să-i displacă. "Dumas, scrie el în Convorbirile dramatice, nu are vederea largă a analistului care acceptă admirabilul mecanism uman în elanurile sale minunate și vicierile sale profunde. Mereu se revoltă înțelegerea sa îngustă; mereu simțul său burghez vrea să modifice mecanismele mașinăriei, să facă perfectă creatura." În fața unui asemenea bilanț, Zola constată cu amărăciune că teatrul, care a fost totdeauna bastionul convenienței, este în întârziere față de celelalte arte, în special în raport cu romanul care s-a transformat profund
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la satisfacerea amatorilor de identificare, scrie el în Drumul spre un teatru contemporan. Utilitatea clasicilor este prea limitată. Ei nu ne arată lumea, ci pe ei înșiși. Individualități pentru vitrină de colecționar. Citate cu valoare de giuvaeruri. Un orizont limitat, burghez. Totul cu măsură și pe măsură." Este potrivit deci pentru Brecht să introducă o "distanță" între spectator și spectacol. Conceptul de "distanțare" se naște din analiza politică a lui Brecht care denunță, în Germania prenazistă a anilor treizeci, procedeul teatral
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]