3,562 matches
-
nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui Bruch vocea ar fi fost semnificativă din prima. Era un om de voce, din butoiul de suflete. Cânta În coruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui Bruch vocea ar fi fost semnificativă din prima. Era un om de voce, din butoiul de suflete. Cânta În coruri, În coruri de templu. De profesie era bariton și muzicolog. Găsea manuscrise vechi și le adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Artur, poți să-mi spui ceva despre fratele bunicii din țară? — Cine? — Hessid Îi era numele. — Hessid? Hessid? Da, era un Hessid În familie. Avea o moară de mălai și o prăvălie lângă Castel. Doar un loc micuț cu câteva butoaie. — Cred că te Înșeli. Nu țin minte ca cineva din familie să fi morărit ceva. Cu toate astea, tu ai memorie excelentă. Mai bună ca a mea. — Hessid. Un bătrân arătos, cu o barbă albă lată. Purta un melon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un gât dintr-o sticlă de whisky. „Mulțumesc“, spusese Sammler, și acceptase. Înghițise scotchul Bell’s. Chiar atunci soarele se ridicase din mare ca o vulpe roșie. Nu era rotund, ci lung, nu era departe, ci aproape. Metalul motoarelor, acele butoaie frumos alcătuite În care aerul Înghețat țipa - lumină În beznă, beznă În lumină - atârnau sub aripă lângă fereastra lui Sammler. Whisky-ul dintr-o sticlă - zâmbise În sinea lui - făcuse din el un corespondent de război adevărat. Nu tocmai persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adâncă. Apoi Ben a zis: — Îți place de prietenul tău mai mult decât de tata? Sheba a ezitat o clipă, dar până la urmă, spre ușurarea mea, a zis că nu. După ce Ben s-a dus acasă, Sheba a căzut în butoiul cu melancolie. I se întâmplă asta deseori după vizitele lui. Am încercat s-o fac să se simtă mai bine, dar s-a enervat destul de repede. — Tu nu poți înțelege, mi-a zis. Nu poți înțelege cum e să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ar fi subtile. Dar, tăticule, fac să se vândă minuturile într-un minut. Am țâșnit din lumina lichidă și albă în împărăția prismatică a trăscăului. Doamne, e la băutură cu nemiluita aici, și mai cu seamă din producția de vârf - butoaie cu vin de Xeres din Nigeria, sticle cu vin de Porto din Alaska. Există până și un produs numit Alkohol, vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
magazin de pe aceeași stradă... da, și după aceea la un altul. Și după aceea la un altul. Iisuse, mi-am spus eu, și ăsta e New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în ungherul mic de după birou, unde făcea nesfârșite căni de ceai (completate, pe măsură ce noaptea înainta, cu ceva mai tare), era expusă cu mândrie o fotografie a sa de pe vremea când era sergent-major, tânăr și robust, cu un piept cât un butoi și fără privirea tâmpă. Am petrecut mult timp cu Bill. În cele două săptămâni cât a durat să asamblez sculptura, s-a dovedit de un real ajutor, nu numai la căratul pieselor din furgonetă, ci și cu observații pertinente legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
totuși, el părea că știe ce are de gând. M-am întors și am început să urc treptele clădirii Herald, fără să îmi pot da seama ce simt. Ceea ce e neobișnuit pentru mine. Tim mă aștepta deja la Capacul și Butoiul,un pub anonim la intersecția unor străduțe situate între clădirea Herald și strada Clerkenwell. Datorită așezării pe colț, fațada era puternic ieșită în față, ca maxilarul unui luptător, un aspect ilustrativ pentru atmosfera generală dinăuntru. Exista un pub mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cap care nu au nici o legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Și-a aranjat eșarfa diafană din jurul gâtului cu mâinile ei rotunde și plinuțe ca ale unui îngeraș dintr-o frescă. — Am să schimb subiectul ca să nu cazi în butoiul cu melancolie. Ia spune-mi mai bine cu ce banc cu blonde l-ai cadorisit pe Tom? Din curiozitate. Am tușit vinovat. Știi că nu te consider o blondă, Janey, nu pe dinăuntru, vreau să spun. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
intrase în stand-by. Nu alesese toasterele zburătoare, ci un program de îmbobocire a florilor, care înfloreau și dispăreau în câteva secunde. Presupun că era mai feminin. —Jordan? i-am spus politicos. Ne-am întâlnit într-o seară la Capacul și Butoiul. Crezi că am putea vorbi între patru ochi? — Mă tem că nu, mi-a spus, arătând către rapoartele companiei. Ecranul calculatorului se umplu de trandafiri roșii, larg deschiși, iar apoi petalele au început să le cadă în spațiul negru. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că vor putea fi uitate îmbrățișările, săruturile date, duhnind a butoi. Nu vor fi pe deplin iertate vorbele rele, judecățile aiurea pe care le împărțeam cu cinism și indiferență de bețiv. N-au cum fi uitate, oricât ar încerca mulți dintre cei care țin la mine și mă cunosc de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bibliotecă, într-o zi rodnică, dacă folosesc efectiv trei. Jumătatea cealaltă o pierd în așteptare. Le înțeleg plictisul. Săracii fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unindu-se cu patrupedul și cu omul. Pictura lui Bosch este atât de șocantă și pentru faptul că amestecă fierul, lemnul și carnea. Până la sfârșitul Evului Mediu animalele se încrucișează între ele sau cu plante, o cană are mâini, un butoi are patru labe, o moară are trăsături omenești. Bosch „Judecata de Apoi” (central) Perspectiva nu mai apare ca o știință a realității ci ca “un instrument făuritor de halucinații.” Din moment ce pare fals ceea ce este adevărat iar lucrurile par altfel decât
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
grup de cinci stele. Cuvântul Bergenbier se topi În aer. În locul lui strălucea acum, Înscris cu majuscule, ALEXANDRION. The Greek original. După care urma reclama: „Un gust unic, obținut după o rețetă tradițională grecească prin Învechirea distilatului de vin În butoaie de stejar sub stricta supraveghere a specialiștilor greci...”. Grecii Îl duseseră de nas și pe Cuza, care, fără să-și dea seama, se dăduse pe mâna lor. La București se oploșise Întreg Fanarul. Fraza era destul de Întortocheată și cam trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor. La București se oploșise Întreg Fanarul. Fraza era destul de Întortocheată și cam trasă de păr. La Corso astfel de reclame ar fi stârnit multe comentarii. Unii, luând-o pe arătură, ar fi vorbit despre specialiștii noștri În domeniu, despre butoaiele și doagele noastre sărite de pe fix, În viața privată și cea publică. Alții, apăsând pe o notă naționalistă, ar fi apucat să vorbească despre revoluția lui Tudor și fanarioți. Noimann Încerca să facă tot posibilul ca să evite astfel de discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine a venit? Frunzele ruginii cad
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mamele“ - Își spune Popescu În timp ce stă afară, În curtea cu oi a proprietarului cazanului de țuică și așteaptă să crească lumina dimineții pe deasupra grămezilor de cenușă și boască fumegândă. Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lehamite i se citește pe față. Se Întoarce din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul de țuică și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rupt de foame. ― Am să-ți fac - a răspuns ea, cu gândul la lotru. „Ce bine ar fi să vie... Ce să fac? Să pun din fiertură sau nu?”... Până hangiul a chemat slugile să deshame caii și să ducă butoiul în beci, mâncarea era gata. ― Fierbe niște vin, fiindcă astăzi am strâns atâta frig cât pentru un an - a poruncit el când s-a văzut în bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drum atât de lung și pe un ger ca aista. Am să lipsesc vreo trei zile. Să ai grijă ca slugile să nu-și facă de cap. Să nu adape caii cu apă de la fântână, ci din cea ținută în butoiul din grajd. ― Nu duce grijă, că la tata am crescut lângă cai. Așa că le știu meșteșugul. Hangiul și-a pregătit pușca de cu seară. S-o aibă la el, că cine știe? La drum... Noaptea... Îndată, însă, ce a ieșit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În noaptea aceea, în fața sălii de gimnastică, Timmy și Roxanne Beausoleil au zguduit atât de tare vechiul Oldsmobile, încât aproape că i-au distrus planetarele. Iar el refuzase o Roxy la mâna a doua, băuse punch tare și căzuse în butoiul cu melancolie în timpul dansurilor lente. Danny ucise amintirile cu ajutorul muncii sale de polițist. Ochii lui căutau încălcări ale Codului Sănătății și Siguranței Publice, infracțiuni legate de comercializarea alcoolului, contravenții. Portarul de la intrare le permitea minorilor să intre. Mulatre amețite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse mușteriului. ― Cât ai pus? întrebă acesta, nepăsător. ― Au încăput tocmai trei litri! ― Foarte bine... și cât costă? ― Cu totul... 75 de lei, vine pe 25 de lei litrul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]