1,697 matches
-
Ghe. Monica Paraschiv Ed. Gabriela Pascal Dtru. luliana Prepelița M. Simona Proțop M. Irina Țenu P. Lenuța Urma P. GabrielaRamona Registru matricol, 227, vol.l; Costin Clit,op.cit.,p.248. XII Filologie Ababei St. LilianaCarmen Amancea Const. Magdalena Bejinaru Mona-Maria Butuc M. CrăițaMihaela Cazacu Ghe. Alină Cehan R. Irina Chebac Const. Mirela Ciobanu M. Viorica Ibidem Condrea I.Adina Gabriela Cristea Const. Gabriela-Roxana Damian St. MioaraRaluca Diaconu Oct. Olimpia Harbuz St. Gabriela Luca P. Mirela Lupașcu Ghe. Magdalena Macovei A. Larisa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
activități practicate de evreii din târgurile regiunii : „I-am Întâlnit În Maramureș la toate altitudinile, adaptați, intercalați printre oameni [...] Am dat peste el [= evreul maramureșean] mai sus, la 500 de metri [deasupra mării], pe capra cotiugii cu doi cai, cărând butucii la fabrică, glumind idiș cu țărani [români] descendenți din voievozi, mânuind biciușca și suduind animalele, opintindu-se la roată sau săltând un lemn rebel cu o forță necostisitoare, naturală. Și mai sus, la 1.000 de metri, În inima codrilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vasile Arghir, vecinul nostru cu via; el mi-a spus că de luni se apucă de cules poama tirează, că-i coaptă, și dacă vine vreo ploaie, cum boabele sunt subțiri la coajă, crapă și mucegăiesc. Am și văzut unii butuci unde ciorchinii au prins mucegai, rosti Maricica dovedind că a învățat bine lecția viei și vinului; − Da’ despre nohan ce-a spus? întrebă el, să vadă dacă în discuția cu vecinul Arghir s-a vorbit și despre strugurii albi, care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a învățat bine lecția viei și vinului; − Da’ despre nohan ce-a spus? întrebă el, să vadă dacă în discuția cu vecinul Arghir s-a vorbit și despre strugurii albi, care ocupau cea mai mare suprafață și ca număr de butuci, de la acest soi se așteptau să scoată cea mai mare cantitate de vin; − Nohanul a spus că trebuie să mai stea, ca să adune mai mult zahăr în boabe; am gustat și boabele sunt destul de acri și matale spuneai că atunci când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fi bine să se întoarcă la Vaslui dar bărbatu-său o încurajă că de vor putea să traverseze și al treilea pod, sunt scăpați. Nivelul apei ce traversa șoseaua era din ce în ce mai ridicat, pe unele porțiuni mai lăsate apa ajungea la butucul roților și cei doi se gândeau că de ajunge apa la mărfuri vor avea neplăceri cu negustorii din Pungești. − Mari păcate au dat peste noi, Costache, că am plecat la drum pe așa o vreme, spuse Maria; − Ai răbdare că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
plină de sânge ce curgea din rana de la șoldul piciorului stâng. O strigă pe Emilia să vină și s-o bandajeze iar ea începu să-l caute pe Dumitru care se văita și el de durere. îl găsi lângă un butuc mare care îl ascundea privirilor, rănit la amândouă picioarele. Lumea din sat s-a adunat ca să afle ce s-a întâmplat și de ce s-a auzit acea bubuitură și cei mai cu judecată au căutat mijloace pentru a-i duce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
grenadă ofensivă, o folosesc ostașii în luptă când înaintează, că scoate mult fum, însă nu face schije multe, ca grenadele defensive, mult mai periculoase”. Ascultam și eu și Lențâca, nepricepând mare lucru din ce ne povestea Dumitru. Stăteam tustrei lângă butucul cel mare de stejar și după ce a încercat să ne facă să pricepem mai bine, Dumitru ne-a spus să ne culcăm cu burta la pământ, el a desfăcut o verigă de pe cutiuța aceea despre care a spus că-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un adaus ce-l făcea să meargă și mai adânc decât era normal și am început să răstorn pământul, desfundând toate haturile destul de largi și apoi am trecut la desfundat poienile de prin vie, adică locurile unde lipseau câte 2-3 butuci. Cu încrâncenarea ce mă caracteriza, căutam să mă îndârjesc și împotriva soartei care-mi era nefavorabilă! Așa am muncit de dimineață până pe înnoptate, vrând în acel fel să nu mai dau ochii cu lumea din jur și să nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu munca și efortul fizic. Spre deosebire de anii anteriori, nu mai manifestam grijile materiale inerente oricărui început de an școlar. Aceste griji nu și mai aveau rostul acum. De la 15 august am devenit paznicul oficial al viei noastre. Stăteam la umbra butucilor de vie, aveam la îndemână cei mai buni și mai frumoși struguri și mă delectam citind relaxat diferite opere literare din acel timp. Așteptam chemarea sub drapel. De la 15 septembrie la 31 octombrie a acelui an am suplinit pe fosta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi mai amintesc dacă acest cartier l-am văzut în prima sau în a doua seară). Oricum nu mai contează. Din el mi-a rămas - curios - în minte imaginea unui tânăr, introdus în botul caroseriei unei mașini dezmembrate, pusă pe butuci. El se afla în locul motorului (care fusese scos) și, cu ceva în mână, trebuia să frece altceva. Nu știu ce-avea el de făcut. Știu că stătea cu gura căscată, uitându-se la spectacolul străzii și din când în când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mă pot obișnui cu trădarea nocturnă a rațiunii, a umanității, a geniului. Oricât de obosit aș fi, simt o repulsie inexprimabilă față de răscolitoarea despărțire de conștiință. Îl urăsc pe Somnus, acest călău cu mască neagră care-mi pune capul pe butuc; și dacă pe parcursul anilor, apropiindu-se o dezintegrare mult mai meticuloasă și mai ridicolă, care În nopțile de acum - mărturisesc - reduce mult groaza rutinei somnului, m-am obișnuit atât de mult cu chinul premergător somnului, Încât aproape că mă fălesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alb din New England. Multe forțe străine luaseră parte la construirea orașului. Îți vine să crezi că s-a ajuns la aranjamentul zăpezilor sale - nămeți ordonați de-a lungul trotuarelor și o suprafață netedă și solidă ce acoperea cu zăpadă butucii de lemn octogonali ai pavajului - printr-o colaborare neortodoxă dintre geometria străzilor și dinamica norilor de ninsoare. În orice caz, drumul cu mașina până la școală nu dura niciodată mai mult de un sfert de oră. Casa noastră se afla pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
râs de ușurare, de eliberare... Gherasim pentru orice eventualitate, ca să fie în siguranță, se lasă binișor în iarbă, "turcește", așa cum a învățat la Stambul. Stai! Stai și povestește, Gherasime! îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista pune la îndoială "dreapta judecată a Domniei mele?!" Auzi, "săcurea nepotului"... Sunt dați dracului răzășii aiștea ai Moldovei! izbucnește Ștefan în hohote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive grămada de butuci, să-i despici. Apelam pentru această treabă la tăietorii de lemne (unde sunt tăietorii de lemne de altădată?). În pivniță se cobora pe o scară de lemn, după ce ridicai un capac, tot de lemn (apucându-l de mâner, de la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-o noapte că are picioarele umflate, groase ca niște butuci: privindu-și-le cu mai multă atenție constată - îngrozită - că pe ele crescuseră ciorchini de căpșuni, în straturi suprapuse, formând un conglomerat de excrescențe, de bube vegetale uriașe, roșii, verzi. * În preajma unui An Nou, înainte de 1977, în orice caz, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc în mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserică este foarte mare și impunătoare. Are o curte mare și frumos amenajată. O mulțime de vase cu flori au în curte si cativa butuci de vie. Sunt ridicați în sus pe stâlpi pentru umbră, fiind călduri foarte mari și soare foarte puternic. Au spus că ar dori să mai vină personal, măicuțe, că e loc suficient dar nu depinde de ei. în curte se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înfățișează judecată. Și arde tot timpul o candela. Apoi am văzut locul unde a stat Pilat când L-a judecat pe Domnul, pretoriul cum i se mai zice. La subsolul clădirii este închisoarea unde a stat Domnul cu picioarele în butuci de piatră. Am coborât și noi treptele să vedem închisoarea. Era un miros greoi, aproape imposibil de respirat. Am coborât vreo 7 m în piatră. Locul nu este prea larg și întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
bananieri, portocali și altele. Unii se ocupă cu ceramică, fac diferite vase de lut pentru flori. Toate bisericile și mănăstirile cumpăra vase de lut pentru flori. Pe aici satele sunt mult mai mici că la noi. Majoritatea caselor au câțiva butuci de vie. Și e un soi bun, care face boabe și struguri mari și gustoși, gălbui și albi la culoare. Ei pun vie pentru umbră ei. Aici sunt călduri foarte mari, dar la umbră te poti adăposti și reziști caniculei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
demontat, iar a căuta și iar a găsit o altă înțepătură în camera roții și iar a lipit-o, dar iar s-a dezumflat. Foarte nervos, a scos camera, a lua toporul și a tocat camera ca pe varză, pe butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și a plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a aranjat să se continue culesul cu elevii din școala de opt ani din Râmnicelu. Au adus elevii, li s-a dat câte o coșarcă, și li s-a cerut ca să să se asocieze câte doi pe un rând de butuci. Via era pusă pe sârmă. Li s-a spus că norma este de cinci rânduri de vie culese, după care elevii pot pleca acasă. Elevii au lucrat la întrecere. Struguri prea mulți n-au adunat, dar rândurile planificate au fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dar rândurile planificate au fost culese de majoritatea elevilor până la amiază. S-au minunat profesorii care-i supravegheau. După plecarea elevilor și a profesorilor, fratele Dinu, brigadierul, a dezlegat misterul. Elevii care rămâneau în urmă cu culesul, lăsau doi trei butuci neculeși și astfel se țineau de cei care erau fruntași. Odată șmecheria descoperită, profesorii au schimbat metoda chiar a doua zi. Au dat coșărci la fiecare elev și au pus un om care să însemneze fiecare elev câte coșărci de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
avea două perechi de opinci identice. O pereche de opinci o purta până se scorojeau pe picior și incomodau. Cealaltă pereche era pusă la înmuiat. Tata descălța opincile scorojite, le aducea lângă cofa cu apă, care era afară pe un butuc, la umbra casei, și pentru a se înmuia pielea, cu o cană lua apă din cofă și turna în fiecare opincă, iar cealaltă pereche era purtată până se scoroja, și apoi o aducea lângă casă, unde era cofa cu apă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Enichioi, o comună foarte mare cu populație bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și trebuia ca împreună cu Iancu să împărtășim aceeași soartă ca și până acum. Ne-am interesat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ani ca și soția. Bărbatul vorbea destul de bine românește, soția nici un cuvânt. Am plecat mai spre seară și când am ajuns la Damianovca, o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după căruță în noroi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]