2,562 matches
-
Șerbănică îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată să vadă ce fac. Toată viața a fost la fel. Eu n-am contat. Au interesat-o doar cârpele, ghitara ei, sindrofiile. M-a lăsat cu 37, 5 temperatură și-a plecat la o partidă de rummy. N-am uitat asta niciodată! Și chestia cu Polizu! Se sărutau în fața ușii. A trebuit să mă plimb un ceas ca să nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înmormîntări! Făcu un gest circular spre bătrâni. Alexandru înghiți în sec. Întâlni ochii speriați ai lui Șerbănică. Desluși în ei o implorare mută, disperată. Avea fruntea roșie și în mod ciudat obrajii rămăseseră palizi. Ioniță Dragu, complet stors, părea de cârpă. Privea fix într-un singur punct, neîndrăznind să se uite la Florence. Pilotul întrebă gâtuit fără să-și ridice ochii: ― Cum trebuie să procedez? Inginerul îi azvârli o privire iute, subțire. Încerca parcă să-l cântărească, îl evalua ca un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frică. Simți repulsie la gîndul că e rudă cu această ființă care se arătase atît de agresivă și amenințătoare cînd era protejată de o fortăreață de oțel, iar acum tremura cumplit pentru o viață care nu valora nici cît o cîrpă. ÎMPĂRĂTEASA ÎNȚEPENI: \ DUCEȚI-L ÎNAPOI ÎN CELULA LUI. AM SĂ-I HOTĂRĂSC SOARTA MAI TÎRZIU. DE FAPT ȘTIA C-O SĂ-L LASE SĂ TRĂIASCĂ. ARDEA PUR ȘI SIMPLU ÎN INIMA EI DISPREȚUL FAȚĂ DE SLĂBICIUNI. AJUNSESE LA FEL CU GLOATELE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Ghivirel că o să iasă un jidan de acolo, iar vărului Ștșefan nu i-a zis nimic că știa că suntem veri buni și cotat foarte bun la învățătură, a și făcut de altfel două facultăți. Apoi un coleg cu o cârpă înmuiată în gaz lampant, m-a frecat la rană, urmând tratament acasă, mi-a trecut foarte repede dar semnul îl am și acum. Dornic de învățătură, am insistat pe lângă părinți și în special pe lângă mama să mă dea mai departe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de ani. Era îmbrăcat în pantaloni de doc și o cămașă de vară în careuri și mâinile erau legate la spate cu o sfoară din fir de tort ăcânepă toarsă).În buzunarele acestuiAșam gășit o bucată de săpun și o cârpă. Altceva nu avea asupra lui, care să ne ajute la identificarea identității. Pe corpul cadavrului nu se aflau urme de violență care ar fi fost provocate în timpul vieții. Cadavrul era în stare de putrefacție, mșiunat de viermi. La cap s-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse, luîndu-și toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată. Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei. Poate cel mult vanitatea mea a fost lezată. Dar a fost o rană superficială care s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vă întreb. "Pișorcea" îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria aia de la picioarele tale, dacă nu te poți ține. Nu sta așa, că ne omoară mirosul. Și îi azvârlim câte o cârpă murdară, că de-astea se găsesc, nu ducem lipsă. Dar el, săracul, din pricina ismenelor ude tot întîrzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din pricina ismenelor ude tot întîrzie să se aplece. Și-mi zice: Filipe, Filipe, nu strâmba din nas. Mai bine roagă-te să nu te lovească și pe tine boala. Până la urmă n-are ce face, se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpă la closet și se întoarce în cameră, culcîndu-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în râs. "Conștiința? Conștiința ai zis?" Și nu se mai putea opri. "Mă c... pe conștiința ta, i-a strigat mânios și batjocoritor. Ai auzit?" Și a repetat fraza. "Asta fac cu conștiința ta. Conștiința, băiatule, e cel mult o cârpă cu care-ți ștergi pantofii. Doar la asta e bună. Așa că nu mai vorbi prostii. Mai bine pregătește-te de nuntă cu Augusta". "Nici nu mă gîndesc", s-a opus el dând să plece. Frate-său i-a sărit atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult din pricina acestui chip desfigurat de furie rea s-a înmuiat ca o cârpă. "Bine, o să fac cum ziceți voi, lăsați-mă", s-a rugat. Dacă nu mi-ar fi povestit Dinu însuși această întîmplare, n-aș fi crezut-o. Ea îl exprima însă foarte bine. Mereu avusese un Rubicon de trecut și nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intrat într-un restaurant?) am dat peste C. Are o incontinență verbală obositoare. A fost un chin. Oare am început să devin mizantrop? Misogin, înțeleg, aș avea motive. Mă apropia de el numai faptul că-l simțeam slab ca o cârpă sub aerele pe care și le dădea. 12 martie Resemnarea e totuși, se pare, cea mai sigură, virtute a mea. 13 martie Rătăcind pe străzi, am ajuns în dreptul fostului meu liceu. M-am uitat în curtea care, cu nisipul ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cîrpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. "Cățea!" "Tîrîtură"! Într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtîndu-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, "acolo unde există o voință, există un drum" și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă escorta tot timpul. În schimb, noaptea era frumos. Mă vâram în sacul de dormit și, numai cu capul afară, mă uitam cum ardeau stelele. Eram ca un rege care domnea peste o mare tăcere. Cerul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ascund, ieșeam foarte rar din cameră. Stăteam trântit în pat, cu ochii în tavan, cu capul golit de gânduri sau, când și când, năpădit de amintiri. Mă revedeam uneori la școala de corecție, fumând prin closete, sau la închisoare îndesînd cârpe între bocanci și pielea jupuită. La Belle Arte pierdusem un examen numai fiindcă mă încăpățînasem să pretind că orice sculptor ar trebui să sufere de agalmatoremafobie, adică de teama că statuile vor vorbi. Întâlnisem acest cuvânt complicat pe lista fobiilor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drumurilor drepte și prăfuite ale acestui cartier, atingea în treacăt lăzile pline cu resturi, lăsate la marginea trotuarului. Pe o stradă de-a lungul căreia trecea astfel, doctorul numără o duzină de șobolani aruncați pe rămășițele de legume și de cârpe murdare. Pe primul său bolnav l-a găsit în pat, într-o încăpere care dădea în stradă și care era în același timp și camera lui de culcare și de mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
datorită fenomenului de accentuat camelionism politic. Medicul Fănel Gheorghiță nu a mai mers de două zile la Primărie, și-a dat jos banderola fiindcă s-a lămurit de jocul politic al revoluționarilor de birou, iar ’năuntrul său îi dictează: „dă cârpa jos, (banderola), las-o acasă într-un sertar pentru a-ți aminti când vrei de vremurile păcălelii și poate vei povesti la urmași despre sentimentele trăite, dezamăgirea culeasă în nopțile loviturii de stat.” Avem menirea noastră să ne refugiem în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să plecăm, îl îndemnă doamna Reilly, râgâind. — Cum? urlă Ignatius. Trebuie să rămânem ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde ca sticla. — Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat băutura. — Nu are importanță, dragă, spuse supărat tânărul. Ridică o sprânceană spre Ignatius și mama lui. Oricum, cred că am greșit barul. — Nu te necăji, puiule, îl consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceva mai tânără și mai vioaie. Doamna Levy însă dăduse ordin ca domnișoara Trixie să rămână în serviciu, orice s-ar întâmpla. Gândindu-se la fericirea pe care i-o adusese asocierea sa cu Levy Pants, domnul Gonzalez trecu o cârpă de praf pe deasupra mesei lui de scris, așa cum făcea în fiecare dimineață, cât timp biroul mai era încă rece și pustiu, iar șobolanii de pe chei se auzeau jucându-se cu frenezie. Pe râu, cargoboturile care alunecau prin negura ce începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să facă pantaloni cu cute. Ar trebui să vezi acum ce numește Gonzalez „noua linie de vară“. Arată ca pantalonii aceia gen balon pe care îi poartă clovnii la circ. Și ce material... Nu l-aș folosi nici pentru o cârpă de șters vasele. Când ne-am căsătorit, te idolatrizam, Gus. Credeam că ești dinamic. Ai fi putut face din Levy Pants ceva într-adevăr mare. Ai fi putut deschide chiar o sucursală la New York. Toate erau în mâna ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trecu pe lângă soția lui ca să dea de o scenă pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile spre el, și îl nimeri pe micul negrotei blestemat în spatele urechii, gândindu-se că așa-i va da o lecție. Picioarele lui Maimuțache cedară și el căzu la pământ ca o păpușă de cârpe, iar Billy îi trase una zdravănă cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l cu totul de jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de dezorientat. Ori ratase curba de la San Berdoo, ori ... ori nu era sigur. Se rătăcise. Iar pasărea continua să țipe. — Inima-ți asudă, corpul îți tremură, încă un sărut e de ajuns... Trase pe dreapta. Deschise ușa din spate. Dădu cârpa la o parte. — De ce faci asta, Gerard? Nu poți dormi, nu poți mânca ... Termină, Gerard. De ce? — Mi-e frică. — De ce? Suntem prea departe de casă. Pasărea clipi, se uită la întunericul de afară și întrebă: Ce iad nou mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întunericul de afară și întrebă: Ce iad nou mai e și ăsta? — E deșertul. — E frig. În deșert e frig noaptea. Ce căutăm aici? — Te duc la noua ta casă, zise Stan, privind lung pasărea. Dacă nu-ți mai pun cârpa, o să taci? — Da. — N-o să mai spui nimic? — Da. — Promiți? — Da. — OK. Trebuie să fie liniște, ca să-mi dau seama unde suntem. Nu știu de ce te iubesc așa, după toate schimbările ... Încearcă să mă ajuți, Gerard. Te rog. Stan ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]