2,510 matches
-
se ridică peste acoperișurile roșii ale caselor din fața ferestrei mele pe un cer mai puțin rece decât în zilele precedente și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre "terapia de grotă". Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am* răspuns cu o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se ridică peste acoperișurile roșii ale caselor din fața ferestrei mele pe un cer mai puțin rece decât în zilele precedente și curat. Lumea zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre „terapia de grotă”. Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am răspuns cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tatălui ei când era vorba de cai. Însă de data asta se părea că Ralph se înșelase. Twinkle Toes ratase startul și nu reușea să recupereze handicapul. Înaintea lui erau cinci alți cai. Dar, în apropierea liniei de sosire, un călăreț căzu și calul lui le tăie calea celor aflați în frunte. Twinkle Toes veni impasibil din urmă și trecu primul linia de sosire. Câștigase! În starea de euforie în care se afla Fran, părea un semn bun în ceea ce privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aparență și a cărui explicație o va găsi în povestirea ce-l urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix, de pildă, e călărețul - peisajul străbate ecranul animat cît e nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
te descarci? m-a întrebat. - Pentru așa ceva sunt de-ajuns visele și închipuirea. A te iubi cu o femeie e cu totul altceva. Ca experiență de viață era la nivelul unui băiat, și nu mă-nțelegea întru totul. - Tu ești călărețul, și ea, iapa; te urci pe ea, alergi, cobori și îți vezi de drum, a stăruit el. - Cine ți-a spus lucrul ăsta, Rotari? - Gundo, mi-a răspuns. - Și cum e cu ce mi-ai povestit despre sclava Clotilde? Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și mese de cântărit mai multe decât toate cele existente în întreaga Italie. În timp ce ne îndreptam spre casa lui Giuliano, eram zăpăcit de zarva vocilor într-un babel de limbi, de zumzete, culori, mirosuri, de un du-te-vino de trecători, lectici, călăreți, animale și care. M-a luat pur și simplu amețeala, și a trebuit să mă sprijin oleacă de zidul unei case, asta și ca să nu fiu luat pe sus. Din puzderia de minunății despre care voi scrie ulterior, în clipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se ascută armele; mi-am colorat părul cu praf roșu și m-am alăturat lui Rotari. În urma steagului său, un stindard purpuriu cu o viperă de aur brodată, am pornit-o spre marea Liguriei. Armata era compusă din șapte sute de călăreți longobarzi, o sută cincizeci de bulgari și cinci sute de pedestrași recrutați de familiile din regat. V N-are niciun rost să spun aici cum s-a desfășurat războiul. Toate au același miros de sânge, mațe și creiere spulberate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
domnească, dar ajunsese să comande un grup de ostași tineri, mulți dintre ei luați din garda voievodală. Acestora li se spunea spătărei, iar el devenise spătar prin asociație. Așadar, ieșea din cancelarie când a auzit tropotul cailor. Apoi a văzut călăreții. Aveau blazonul Hunyazilor. Au descălecat, au trimis înainte solul, apoi au intrat în palat. L-au scos pe Vlad Dracul în piață, au spus ceva despre trădare și nesupunere, apoi i-au luat capul. Întors acasă spătar, Gongea nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga să-i iasă în față. Și atunci se hotărâse: din câțiva pași ajunsese trăsura și urcase lângă fată, luându-i frâiele. Pentru Ghighina, venirea lui Pampu era ca un ajutor divin și întrucât acesta îi făcuse semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-și închipuia ce căutase ea acolo. Adică trăia nelămurirea generală a bărbaților când aud despre nenorocirile femeilor. Cu aceste gânduri în minte se oprise în mijlocul drumului. Îi spusese Ghighinei să rămână în trăsură ori ce-ar fi. Apoi înaintase spre călăreții care acum se vedeau venind. Era o ceată de șase-șapte inși. În fruntea grupului stătea însuși Mihnea, iar alături, Talpă. Zogru privea cu mâinile pe lângă corp, ca un țăran ieșit la corvoadă, așteptând poruncile. În câteva clipe îl înconjuraseră. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și pe când prințul îi spunea blând Nu ți-am spus că ești al meu?, Zogru țâșnise în înaltul pădurii, luându-l cu sine și pe prinț, pe care îl agățase de un ciot al unui stejar. Apoi coborâse asupra unui călăreț și, pentru că își amintise de capul zdrobit al unuia dintre frații Futacu, îl privise câteva clipe, apoi îl învârtise de câteva ori, cu cal cu tot, cum ai învârti o roată. Totul se petrecuse cu o viteză de neînchipuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ori, cu cal cu tot, cum ai învârti o roată. Totul se petrecuse cu o viteză de neînchipuit și, de aceea, când calul amețit țâșnise printre copaci, încă doi porniseră derutați în urma lui. Zogru se uita acum spre ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși cât Zogru risipise călăreții, apoi ieșiseră dintre tufele de lemn câinesc, încredințați că orice fusese trecuse de multă vreme. - Haide, urcați până aici să-mi dați o mână de ajutor, că nu va fi degeaba. Cuvintele sigure și tonul poruncitor părea să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
după cum îi lăsase: slugi boierești de mare încredere. În acest scop, o luase pe Podul Mogoșoaiei, pe lângă casa Văcăreștilor, când a auzit trăsurile domnești și vacarmul. Dinspre palat venea echipajul străjuit de arnăuți, iar din susul podului se vedea un călăreț cu cârpa neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-am spus eu cu gândul la noaptea răcoroasă. Atunci, vino cu mine! mi-a spus Sară zâmbind. Am ieșit împreună afară, aerul rece era atât de plăcut. Mă plimbam în iarbă cea udă, când i-am vazut în depărtare... călăreții. M-am panicat. I-am spus Sarei: Trebuie să plec! Tu esti, nu-i așa? Tu esti cea care a fugit de la palat? De ce nu mi-ai spus adevărul? Nu am timp de explicații! Acestea au fost ultimele mele cuvinte
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
Trebuie să plec! Tu esti, nu-i așa? Tu esti cea care a fugit de la palat? De ce nu mi-ai spus adevărul? Nu am timp de explicații! Acestea au fost ultimele mele cuvinte înainte să fug în păduricea din apropiere. Călăreții au ajuns în fața casei micii mele prietene. Căpetenia lor a descălecat și i-a spus: Fetițo, unde îți sunt părinții? Nu sunt aici! a spus Sară. Deci ești singura?! Da! Eu priveam siderata din pădure. Mi s-a părut că
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
în calea lor și le-am spus: Hei! Sunt aici! Însă, după aceea, am văzut zâmbetul de pe fața Sarei, mi-am dat seama de ce se întâmplă cu adevarat, dar era mult prea târziu. Am încercat să fug, dar unul dintre călăreți m-a prins. Apoi, căpetenia lor i-a dat drumul Sarei, zicându i: Isteț plan, fetițo! Sară a spus: Ce pot să spun, fata m-a ajutat foarte mult. Apoi a venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de aur, iar pe mine m-a legat și m-a urcat pe cal. A dat comandă și toți călăreții, cu mine că prizonier, au mers spre palatul de piatră. Nu îmi
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de aur, iar pe mine m-a legat și m-a urcat pe cal. A dat comandă și toți călăreții, cu mine că prizonier, au mers spre palatul de piatră. Nu îmi venea să cred ce mi-a făcut Sară, dar ce a fost, a fost. Nu puteam sa ma intorc la palat, dar nu aveam nici cum să scap
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
a făcut Sară, dar ce a fost, a fost. Nu puteam sa ma intorc la palat, dar nu aveam nici cum să scap. Mă gândeam la un plan de evadare, când am văzut palatul. Nu mai aveam cum să scap. Călăreții și gărzile m-au dus la prinț, care m-a trimis în temnița. Nu voiam să rămân acolo, dar, pana cand găseam un plan, nu aveam de ales. Între timp, Sară a început să se simtă vinovată, așa că a venit
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
mântuirii. Calul roșu al celui de-al doilea sigiliu este spiritul urii care intră în lume ca o primă consecință a păcatului ce generează lupta dintre Cain și Abel (Gen 4). Calul negru al celui de-al treilea sigiliu și călărețul care ține un cântar reprezintă puterea economică care creează bogați și săraci, născând exploatarea și opresiunea. Calul verde (și cel care îl călărește) se numește Moarte și în urma lui vine Locuința morților, ce reprezintă destinul umanității păcătoase. Autorul vrea să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pieselor, întrebuințate de autohtoni sau de turanici și indică apartenența religioasă a celui înmormântat: Statistica de mai sus indică un inventar arheologic modest, dar specific autohtonilor și alogenilor. Populației creștine îi revine un singur obiect (cosorul de vie) în timp ce pentru călăreții nomazi sunt caracteristice piesele de harnașament (șase zăbale, trei potcoave și o șa), armele (șapte vârfuri de săgeți, trei cuțite și un vârf de lance), dar și accesoriile vestimentare (patru catarame, o limbă de curea și patru aplice) sau de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de la Dodești - Vaslui. Penetrarea ținuturilor nord-dunărene de către pecenegi (în prima jumătate a secolului al XI-lea) a impus grăbirea și definitivarea elementelor evolutive ale culturii Dridu. Ca argument al acestei teorii este situația de la Curcani - Ilfov, unde groapa mormântului unui călăreț nomad (posibil peceneg), din secolele X-XI, a perforat stratul corespunzător culturii amintite. La impactul migratorilor, autohtonii au putut răspunde doar prin două variante: una de a rămâne pe loc, în propriile așezări, cum este cazul stațiunii de la Șuletea - Vaslui (ceramica
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]